Vis întrerupt

M-am trezit de dimineaţă în ciripitul vesel şi rapid al unor păsărele care se adunaseră pe pervazul ferestrei mele. Am vrut să mai stau puţin întinsă să mă bucur de prezenţa lor, dar mirosul irezistibil al cafelei m-a făcut sclavul lui, ducându-mă, ca pe un sclav loial, spre bucătărie. Am sorbit-o fără grabă, iar zaţul de pe fundul ceştii, conturând perfect o formă de potcoavă, prevesteau încă o zi plină de succes şi realizări. Tot cu mişcări lente
mi-am acoperit trupul perfect cu mătasea unor haine de firmă rar întâlnită la noi şi am încălţat pantofii din pielea unei târâtoare, atât de comozi încât îmi lasă impresia că merg singuri. Am deschis frigiderul să-mi potolesc puţin acidul dat de cafea, iar pe rafturi stăteau, cu forme apetisante, rânduri de fructe exotice şi combinaţii de iaurturi cu fructe de cea mai bună firmă. Nu mă încânta nimic din toată varietatea de produse, aşa că am renunţat rapid, aprinzându-mi o ţigară fină de foi, cu gust de vanilie, gest pe care-l fac doar atunci când mă simt liniştită şi plină de încredere în propriile mele forţe. Am ajuns la locul de muncă unde toate acţiunile mele au fost apreciate încă de la prima şedinţă a dimineţii, motiv pentru care superiorii s-au simţit nevoiţi să mă mai cocoşeze cu încă o funcţie. O întâlnire neplănuită mi-a dat încredere în farmecul meu feminin, lăsând locul unei noi aventuri amoroase pline de pasiune. Seara târziu, în lumina focului leneş din cămin, am savurat un pahar cu băutură fină, gândindu-mă cât de mult aş dori să împart şi altora din norocul care mă copleşeşte.
Deodată, un sunet strident şi iritant de sonerie, m-a trezit. Asta m-a enervat. Erau cei de la gaz. Aveam restanţe şi veneau să-l taie. Mi-am scos capul din perna rece, înţepată de penele ieşite în afară, am privit prin geamul îngheţat, crăpat într-un colţ. O cioară uriaşă dădea cu ciocul într-o coajă de nucă aruncată de sus, de la vecin.

Amalia VASILESCU