Gangurile istoriei si prostitutiei

Centrele oraşelor sunt, în toată lumea, un punct de atracţie, datorită stilului arhitectural al clădirilor vechi. Bucureştiul a fost supranumit "Micul Paris" şi se doreşte ca, în cel mai scurt timp să se ridice din nou la înălţimea acestui apelativ, cu ajutorul unor investiţii majore în refacerea clădirilor vechi. În Târgu Mureş renovările se realizează în funcţie de cei care achiziţionează respectivele clădiri şi le refac faţada. Trecând peste culorile mult prea tari pentru stilul clasic, ajungem la una dintre cele mai plăcute, dar şi insalubre aspecte ale centrului: gangurile. Dacă mergi pe jos, de la Catedrală şi până la Prefectură ai ocazia să treci pe lângă multe. Din unele te izbeşte mirosul de gunoi, altele te atrag prin firme luminoase şi oferte speciale. Fie că găzduiesc sedii de firme sau familii de rromi, le observi. În filmele europene priveam cu nesaţ curţile interioare ale caselor mediteraneene. Deoarece străzile înguste nu o permiteau, gangurile deveneau o adevărată oază de flori, loc de odihnă şi poveşti pentru bătrâni sau de joacă pentru copii. Situaţia din Târgu Mureş este asemănătoare, doar că străzile înguste au fost înlocuite cu cele cu două-trei benzi, prăfuite şi supra-aglomerate. Iar gangurile cu locul pentru depozitarea gunoiului, dar şi al afacerilor de tot felul. Dacă unele găzduiesc baruri, iar altele sedii de partide sau ziare, altele sunt sediul prostituţiei "de centură". Uzura se simte în fiecare dintre intrândurile din centru. Scările de lemn scârţie, pereţii sunt cojiţi iar mirosul de igrasie este pătrunzător în multe dintre locurile care în trecut găzduiau conversaţii la o cafea. Şi, ca de obicei, reconstrucţia centrului se vrea începută din afară. Adică de la faţadă. Dar poate că stricăciunea vine din interior, din ganguri unde fete de 14 ani se prostituează la orice oră, chiar în centrul oraşului, lărgindu-şi tot mai mult raza de acţiune, la câteva străzi distanţă. Vechimea meseriei învinge vechimea caselor.

Corina ALBOTA