Terminatorul Stelei

14 aprilie 2005

În 22 august a început sezonul competiţional 1976/1977 şi în prima etapă, cu FC Argeş, Boloni a deschis scorul în minutul 48, cu un şut de la 18 metri. După trei săptămâni a contribuit decisiv la înfrângerea Stelei.

Meciul campionatului, pentru mijlocaşul lui ASA, a fost cel din 10 septembrie, cu Steaua. Aflată la două puncte în spatele rivalei Dinamo, echipa stelistă a venit la Târgu Mureş cu speranţe pentru un rezultat bun. Nu a fost să fie. Pentru că nu a vrut Boloni. A marcat de două ori. Primul gol l-a înscris cu un şut în colţul lung, după o pasă a lui Fazakas, în minutul 34, iar după alte câteva faze a preluat o minge pe piept şi a şutat fără milă. L-a învins a doua oară pe Moraru, iar cronicarul l-a notat la acel meci cu nota 10. Astfel de evoluţii l-au apropiat pe celebrul Boloni de un public vestit la acea vreme în toată ţara. Târgumureşeanul avea să povestească mult mai târziu despre suporterii echipei militare, că în “Papiu”, unde el a terminat liceul, şi în alte şcoli din oraş, elevii făceau repetiţii pentru galerie. Învăţau să cânte, să îndemne spre victorie echipa din Târgu Mureş, cu inepuizabilul Moldovan Zoltan şef de galerie.
Mulţi foşti mari jucători sau antrenori au fost impresionaţi de publicul de care a povestit Boloni. Printre ei se numără şi Mircea Lucescu“. Îmi aduc aminte de stadionul plin de la Târgu Mureş. Într-o zi, venind de la Poiana Braşov, am jucat un meci pe stadion, iar seara am făcut o demonstraţie în Polivalenta din Târgu Mureş. Sala a fost arhiplină. Un public minunat”.
Loţi şi-a amintit şi el de întâlnirile neprevăzute pe care le avea cu publicul din Târgu Mureş. “Era un ceas floral în centrul oraşului, unde pensionarii se adunau în fiecare zi, pe bănci, şi analizau meciurile noastre. Când treceam pe acolo mă recunoşteau şi veneau să îmi strângă mână, să mă întrebe fel şi fel de lucruri ”.
Boloni nu a povestit, dar cu siguranţă îşi aduce aminte de panoul cu fotografii din centrul Târgu Mureşului unde în anii ‘70-’80 publicul retrăia momentele fierbinţi de pe stadion, în faţa unor imagini surprinse de Mihu Constantin, fotograful echipei, personaj pe care Boloni îl cunoaşte bine. Pozele lui nea Mihu, sau Costi bacsi, cum îi spuneau jucătorii, erau admirate timp de două săptămâni, după care apăreau altele noi. Mihu Constantin a surprins pe film aproape 10 ani din viaţa echipei militare. Cei mai frumoşi ani. El îşi aminteşte de pozele pe care i
le-a făcut lui Boloni: “Am făcut mii de poze la meciurile jucate de ASA. Loţi nu apărea foarte des în fotografii pentru că, de regulă, surprindeam imagini în faţa porţii adverse, unde se marcau multe goluri, iar el juca mai mult în zona de la mijlocul terenului.”
Într-un interviu dat acum câţiva ani, Boloni şi-a amintit că la jocurile cu Dinamo sau Steaua venea atâta lume încât stadionul, cu o capacitate de 12.500 de locuri, era neîncăpător. Din acest motiv copacii din jurul arenei erau plini cu microbişti curajoşi. Pentru unii, satisfacţia de a urmări echipa preferată merita acest risc.
Toamna lui ’76 i-a adus lui Boloni încă două prezenţe în naţională şi cel de al treilea gol pentru tricolori. A marcat cu Bulgaria, la Bucureşti, în minutul 54, în returul finalei Cupei Balcanice, pe 28 noiembrie. 3-2 pentru România. Avea să mai înscrie pentru tricolori doar un an mai târziu, într-o zi de 13, în meciul cu Iugoslavia, de la Bucureşti, din preliminariile Campionatului Mondial din 1978, încheiat cu 4-6.