Azi s-adună oile, mâne vin domnii de la Bucureşti

Sătenii din Chirileu au intrat în febra pregătirilor. Azi se ţine slujbă mare în cimitir, de Florii şi se adună oile din sat. Iar mâine, mâine va fi ceva unic, aşa cum nu au mai văzut oamenii de mult timp, unii niciodată. Vin multe formaţii de la oraş să cânte muzică populară doar pentru ei, deoarece este sărbătoarea Fiilor satului. Faptul că vin politicieni de la Bucureşti în satul lor pare un amănunt neînsemnat. Poate doar redezvelirea bustului unui renumit fiu al satului, Vasile Moldovan, fost tribun al lui Avram Iancu, mai naşte ceva emoţii.
Într-un sat în care oamenii au votat masiv cu Adrian Năstase la preşedinţie, doar pentru "că-i bărbat chipeş, aşa ne-a spus doamna care ne-a arătat unde să punem ştampila", totul pare static. Doar neliniştea că "poate se varsă Murăşul" îi face să pară îngrijoraţi.
Trecem peste o linie de cale ferată care este în refacere, aşa cum este de altfel tot satul, de la uliţe, la Căminul Cultural, care ieri părea mai degrabă o clădire scăpată de sub asediu. Ajungem la primul bar din sat. O ploaie rece de toamnă târzie i-a făcut pe muncitorii care pietruiau drumul să intre să-şi ia un deţ pentru a se mai încălzi. Ne-au primit cu multă prietenie la ei la masă şi în poveştile lor au trecut repede peste evenimentul care animă toată suflarea satului. "Apăi, doamnă dragă, domnii vin şi se duc, dar noi rămânem ca vai de capul nostru. Nu mai lucrăm la oraş că s-au închis tăte fabricile. Şi pensiile-s tare mici, degeaba or zis că le măresc. Numa preţurile cresc. Toţi îs mincinoşi doamnă, dar ce să le facem? Ei sunt domni iar noi ţărani"-aceasta este o declaraţie sinceră şi impresionantă al unui sătean, care îşi ascundea stânjenit mâinile murdare de pământ amestecat cu uleiul de la tractor.
La masă se opresc şi doi tineri, la fel de dezamăgiţi, dar totuşi bucuroşi că măcar acum se mişcă ceva în sat. În barul, care în spate are şi alimentară, intră o femeie în vârstă, cu straie cernite. Doar ochii, de un albastru nefiresc, trădează bucuria ei de a fi luată în seamă. Ne duce la casa ei, departe de sat, unde stă singură de 25 de ani de când i s-a dus bărbatul. Ana Şeulean are 74 de ani, dar nu s-ar zice, mai ales că a suferit multe operaţii în ultimii ani.
În '70 apa din Vale i-a luat casa şi a trebuit să-şi facă alta, cu cei 10 000 de lei, primiţi de la stat. Este o casă de om gospodar, cu curte îngrijită, grădină bine întreţinută şi în spatele casei, grajdul mare plin cu fân. Iar casa este foarte curată, însă aerul destul de rece deoarece nu ar vrea să consume prea mult gaz. Cu toată pensia soţului, care a fost 5 ani în Rusia şi 3 în război, veniturile ei de-abia depăşesc un milion de lei. " Ca să pot trăi şi plăti datoriile de la construirea casei am ţesut la tot satul. Atât am ţesut că mă pot duce numa' pe covoare până la oraş. În '70 am rămas numai cu hainele de pe mine, vă daţi seama că a trebuit să o iau de la început". Trecem pe lângă şcoală, unde în curte este bustul lui Vasile Moldovan. O întrebăm dacă ştie cine este. "Sunt oamenii lui Dumnezeu, să vedeţi ce găzdăcie a fost pe vremuri pe aici. O fost ăi mai cumsăcade oameni din sat. Şi tare învăţaţi". O întrebăm dacă se bucură că vin atâţia politicieni. Ne priveşte cu uimire şi puţin dezamăgită. "Politicieni? Eu credeam că vine formaţie de la Târgu' Mureş să cânte, că
mi-am pregătit hainele alea bune". După ce află că vin şi cântăreţii de muzică populară se mai linişteşte, că doar pentru ei s-a pregătit ea.
Când ajungem în casă ne arată televizorul, pe care şi l-a cumpărat vânzând o jumătate de porc. "Mi-o trebuit televizor că mi tare urât singură. Am făcut pentru mâine şi prescură şi pomană, că vin şi nepoatele de la oraş. Eu am şase morţi în cimitir. Mâine (azi-nota red) este mare slujbă în cimitir, după care s-adună oile" Ne povesteşte cum stă pe prag şi citeşte Scriptura, că nu are la cine merge în vecini. În jur stau numai ţigani, dar din ăia înstăriţi. Cu ei nu are nici un fel de probleme, dar anul trecut cineva i-a furat toate găinile. "Toată viaţa mi-o plăcut munca, chiar dacă nu mai pot să o fac aşa de bine. Să ştiţi că mă pun în jănunchi să fac curat sau să fac straturile". Şi-a ridicat singură podeţul peste Vale de teamă să nu o inunde din nou. O lăsăm în urmă pe Ana Şeulean, fericită şi surprinsă de faptul că cineva i-a trecut pragul. O lăsăm să facă scoruşe pentru mâine, că-i vin neamurile.
În centru, la şcoală şi cămin agitaţie mare. Se mai pietruieşte pe uliţa noroioasă, se scoate gunoiul din curtea căminului şi se fac lucrări la clădire. Aşa cum le stă bine românilor, toate se fac în ultima zi. Vine şi viceprimarul Alexandru Paşca, care este la PSD. Este puţin dezamăgit că actuala putere a confiscat această sărbătoare. " Noi, în 2000 am făcut şi pus pe soclu bustul lui Vasile Moldovan. Şi tot de atunci şcoala poartă numele lui. Nu-i corect ca acum să vină liberalii şi să zică că ei au făcut totul".
Apoi, alături de alţi săteni, ne spune despre problemele mari pe care le au. Că sărbătorile vin şi se duc, ca şi oamenii politici. Toţi sunt tare nemulţumiţi de faptul că directoarea şcolii, Doina Costea, alungă elevii din sat, că din cauza ei nu vin profesori de calitate. Dar despre această problemă vom scrie într-unul din numerele viitoare ale ziarului.
Chiar dacă nu este primar în judeţ, sătenii se bucură mult pentru Mircia Muntean, edilul şef al Devei şi sunt mândri că este de-al lor.
Poate că politicienii ar trebui să fie îngrijoraţi că oamenii se bucură mai mult când vin în sat cântăreţii de muzică populară, că prezenţa lor este privită cu teamă şi ostilitate.
Chiar dacă par doar nişte simpli oameni, sătenii din orice localitate din România, ar merita cel puţin respectul pentru că sunt atât de răbdători.
Cora MUNTEAN
Florin MARCEL