Gustul amar al saraciei noastre

S-a intrebat cineva vreodata in ce unitate se poate masura saracia? Anul 2010 vine se pare cu noi perceptii despre ideea de pauperitate, cu o curea cu tot mai multe gauri si cu tot mai multe x-uri bifate peste necesitatiile noastre de zi cu zi. Actualul Guvern, dupa investire, inevitabil a dat nas in nas cu realitatea unei saracii profunde in ceea ce priveste vistieria tarii si incearca prin tot felul de improvizatii legislative sa mai aduca cate un banut la pusculita tarii. Daca si shaorma a fost luata in vizorul taxei, ne intrebam ce va mai nascoci pe viitor Executivul pentru a mai stoarce ceva bani. Dar trecand peste toate aceste masuri, ne intrebam daca saracia noastra se rezuma doar la aspectul finciar. In ultiimii ani, in competitia de distrugere a tot ce era mai bun si valoros, s-au nimicit toate bogatiile noastre, agricultura, industrie, nemaivorbind de traditii si valori nationale. In loc sa ne ingrijim de toate acestea, ne-am lansat intr-un razboi coordonat de nivelul politic, cu tentaculele intinse peste toate institutiile deconcentrate, unde nu competenta a contat, ci apartenenta la un anumit partid politic.
Am ajuns la un nivel unde verbul “a cunoaste” a fost inlocuit cu “a avea”, unde parvenitii postdecembristi, calare pe munti de bani, confunda propria avere cu stiinta, priceperea si experienta. Bineinteles ca locul cel mai propice pentru ei a fost tot politica, ingrosand astfel numarul acelora care conduc tara. Romania e o tara bogata, dar din pacate administrata de oameni ahtiati dupa tot mai mult, dupa functii si pozitii si ce e si mai grav, dupa puterea de decizie la nivel administrativ. Dar am ajuns oare la un nivel superior al saraciei raportat la propria noastra perceptie fata de realitatea in care traim? Vom ajunge sa avem o atitudine sincera, in primul rand fata de noi insine si apoi fata de cei care ne conduc? Daca vom continua sa ne complacem in propria noastra adormire, ma tem ca aceasta criza va continua mult timp de acum inainte.