Expunerea copilului la violenţă poate afecta viaţa de adult

Violenţa în familie şi divorţul influenţează în mod negativ formarea şi dezvoltarea copilului. În urma expunerii la violenţă, copiii pot manifesta anxietate crescută, agresivitate, nelinişte, coşmaruri, dificultatea de a adormi, teama de a face greşeli, gânduri de suicid, un apetit alimentar foarte crescut sau foarte scăzut, enurezis, dureri de cap şi de stomac, dificultăţi de concentrare, tendinţa de a-şi face face rău, dificultăţi sociale. ”Deseori, copiii se simt responsabili de violenţa din familie şi nu înţeleg că este o problemă doar a adulţilor, ei cred că părinţii se ceartă din cauza că ei, copiii, au greşit cu ceva. Violenţa în familie crează de multe ori copilului un sentiment de confuzie, mai ales atunci când sunt apropiaţi de ambii părinţi. Sentimentele lor de iubire şi afecţiune pentru părinţi intră în conflict cu ceea ce se întâmplă între părinţi.
Pentru copii, experienţa violenţei în familie este foarte apropiată de conflictul loialităţii. Copiii se simt deseori la mijloc în conflictul dintre părinţi şi simt că fiecare părinte îi vrea de partea lui. Iubirea pentru ambii părinţi face ca această situaţie să fie imposibil de rezolvat pentru ei. Unii copii pot lua partea unui părinte în timp ce alţii simt că nu pot fi alături de  niciunul dintre părinţi”, a precizat Andreea Biji, psiholog Salvaţi Copiii.
Pentru că ei nu înţeleg care este situaţia în familie, aleg să-şi exprime sentimentele prin manifestarea unui comportament negativ, iar părinţii înţeleg în mod greşit comportamentul copilului, alegând varianta pedepsei. Iar acest comportament întăreşte convingerea copilului că el este cauza violenţei în familie.
Divorţul, o realitate mai crudă pentru copii
De asemenea, conflictul la care este supus copilul în timpul divorţului părinţilor, îl afectează în mod negativ pe acesta. ”Un cuplu aflat în divorţ se confruntă, de cele mai multe ori, cu emoţii intense de furie, durere şi dezamăgire, iar divorţul poate fi foarte stresant pentru copil. Modul în care părinţii rezolvă conflictul determină adaptarea copilului la noua situaţie a familiei. Frica, suferinţa şi alte simptome ce apar la copil sunt diminuate atunci când părinţii îşi rezolvă conflictul folosind compromisul şi negocierea în locul atacurilor verbale, în timp ce conflictul nerezolvat, cronic, este asociat cu trăirea unui sentiment puternic de insecuritate emoţională de către copil”, a explicat Andreea Biji.
Aceasta recomandă ca după divorţ să fie acordat sprijin emoţional copilului, monitorizarea activităţilor lui, menţinerea unor aşteptări faţă de copil în acord cu vârsta acestuia, precum şi accesul copilului la părintele  non-rezidenţial şi susţinere din partea acestuia atât din punct de vedere emoţional, cât şi din punct de vedere financiar, prin stabilirea unor aranjamente clare legate de asigurarea nevoilor de creştere şi educare a copilului.