Clasicismul vienez adus în dar de vioara lui Remus Azoiţei

Tradiţionalul concert de joi seara al Filarmonicii din Târgu-Mureş din această săptămână aduce în prin plan clasicismul vienez prin cei trei mari titani ai acestui gen, Haydn, Mozart şi Beethoven. Oaspeţii concertului sunt doi tineri talentaţi muzicieni, dirijorul elveţian Thomas Herzog şi violonistul Remus Azoiţei, protagonistul Concertului pentru vioară şi orchestră de Beethoven. Considerat unul din marile talente ale României fiind declarat cel mai tânăr profesor al prestigioasei Academii Regale de Muzică din Londra, Remus Azoiţei a avut amabilitatea de a ne face o introducere în atmosfera concertului de joi seara al Filarmonicii târgumureşene.

Reporter: Ce amintiri vă leagă de Filarmonica din Târgu-Mureş?

Remus Azoiţei  Pot spune că sunt un oaspete recent al Filarmonicii din Târgu-Mureş, în cariera mea din România, Filarmonica din Târgu-Mureş a fost ultima care am abordat-o cu un concert Ceaikowski acum câţiva ani. Culmea, a devenit cea mai mare febleţe a mea pentru că este o filarmonică foarte specială. Eram deja stabilit la Londra, m-am trezit cu un telefon de la domnul Cazan, pe care nu-l cunoşteam atunci şi m-a întrebat dacă pot să vin la Târgu-Mureş să cânt concertul de Ceaikowski. Am acceptat imediat şi am cântat un Ceaikowski foarte bun. Aşa s-a înfiripat o legătură frumoasă cu Filarmonica din Târgu-Mureş.

Rep.: Cum aţi găsit colectivul Filarmonicii din Târgu-Mureş?

R.A.: Am fost impresionat de cât de serioşi sunt muzicienii din această filarmonică. Din punctul meu de vedere îmi este cea mai dragă filarmonică din ţară, am cântat cu cele mai importante din ţară, oamenii de aici sunt cei mai serioşi. Ştiu că sunt plătiţi slabi, ca orice bugetar din ţărişoara asta dar efectiv îşi respectă munca. Este o plăcere să lucrezi cu ei, se simte acest lucru  fapt pentru care am ales Târgu-Mureşul pentru concertul de Beethoven. Am făcut această alegere, e un concert foarte special la care trebuiesc nişte instrumentişti de cea mai mare valoare. Îl voi cânta şi la Bucureşti la Filarmonica „George Enescu” şi singurul alt concert din ţară cu această lucrare va fi la Târgu-Mureş.

Rep.: Cum a fost trecerea din România peste ocean în Statele Unite apoi la Londra?

R.A.: Am absolvit Conservatorul din Bucureşti la clasa profesorului Daniel Podlovski după care am rămas profesor asistent universitar. Tot timpul am fost nemulţumit de faptul că pot progresa şi mai mult şi am dorit să plec undeva unde să pot învăţa şi mai mult. Mi s-a îndeplinit visul, am obţinut o bursă integrală la renumita Juilliard School din New York, cea mai celebră şcoală de muzică din lume unde am avut nişte proferosi de vis, Dorothy Delay şi Itzhak Perlman, pentru care nu există epitete să descrii astfel de personalităţi. După trei ani acolo am făcut masterul şi apoi m-am stabilit la Londra, un oraş foarte bun pentru concertele mele, mai aproape de România, de casă. La Londra am început o carieră frumoasă, mi s-a oferit postul de profesor universitar de vioară al Academiei Regale de Muzică din Londra, la acel moment fiind cel mai tânăr profesor de vioară din întreaga istorie a Academiei. De 13 ani sunt stabilit la Londra, am o soţie şi doi copii minunaţi.

Rep.: Sunteţi şi un promotor la muzicii lui George Enescu la Londra, aţi pus bazele Societăţii Enescu din Londra…

R.A.: George Enescu este cel mai valoros lucru pentru noi ca naţiune îl avem în ce priveşte muzica. Încercăm să-l împingem în afară pentru că merită. A fost un geniu şi este insuficient promovat şi cântat şi atunci încercăm să-l facem cunoscut întregii lumi.

Rep.: Într-o lume tot mai agitată, la noi certuri politice, pe plan extern criza din Ucraina şi multe alte agitaţii, câtă linişte aduce muzica, sala de concert?

R.A.: Lumea nu-şi dă seama că un concert sinfonic nu este doar un eveniment de muzică “grea”,  este expresia unui fundament cultural al unei comunităţi. Pradoxal dar nivelul cultural al unei naţii, al unei regiuni sau al unui oraş se revarsă în orice altceva, în economie  sau în felul oamenilor de a fi. Este un fel de pânză freatică la mare adâncime. La prima vedere puterea economică decide nivelul cultural, dar pe de altă parte puterea culturală este cea care scoate  în evidenţă  oameni cu creier în cap, deschişi la minte  care să conducă chiar şi zone economice. Dacă la televizor se promovează manele, asta nu înseamnă că acest lucru este exponenţa culturală a unui popor.

Rep.: Târgu-Mureşul, prin Filarmonică, prin Palatul Culturii se poate declara privilegiat în acest context?

R.A.: Absolut, la Târgu-Mureş aveţi o sală splendidă, poate cea mai bună din ţară după Ateneul Român, aveţi un colectiv de conducere foarte profesionist, cu domnul Cazan care lucrează foarte profesionist şi dedicat cu programe interesante pentru public, cu artişti cât mai buni. Nu e uşor deoarece oamenii de valoare pleacă în vest şi este foarte greu de coagulat ceva pe plan local.

Rep.: O invitaţie pentru public să vină la întâlnirea de joi seara cu “Clasicismul vienez”?

R.A.: Englezii au o vorbă: Les is More, prin care mai puţinul este de fapt mai mult. Clasicismul vienez asta înseamnă, o reducere la minimul perfect. Acest lucru nu are cum să nu te impresioneze fapt pentru care îi invit pe toţi melomanii la un concert de excepţie joi seara la Palatul Culturii.