Presa locală, ultima redută a libertăţii CETĂŢII

Spun de mult timp că presa locală românească este sub asalt. Economic, demografic, de resurse umane, politic etc. Din zecile de ziare, radio-uri, televiziuni, portaluri de ştiri online locale, care existau acum 13 ani când am început eu să lucrez în presă, au mai rămas doar câteva. Şi o mână de oameni care se pot numi jurnalişti. Motivele: criza economică care a tăiat bugetele de promovare, plecarea din ţară a tinerilor care ar fi fost publicul ţintă, lipsa de oameni dornici să îşi mai facă o carieră în acest domeniu dificil, finanţarea de către politic a unor fiţuici de campanie sau a unor pseudo-redacţii, care să le facă campanie sau să le atace oponenţii. Şi multe altele…

Totuşi, principalul motiv pentru dispariţia înceată şi sigură a ce se numeşte presă locală (nici presa naţională nu a fost ocolită de acest fenomen), este altul. Cred că lipsa de reacţie a comunităţii, a oamenilor locului, fie că vorbim de angajat sau de omul de afaceri, care au renunţat să mai sprijine reduta libertăţii comunităţilor locale.

Dau mereu un exemplu din Germania, unde patriotismul local, sau naţional se manifestă cel mai mult economic. Eram într-o dimineaţă, pe la ora 6, într-o patiserie dintr-un orăşel din Bavaria cu un prieten, fost coleg de şcoală, care acum distribuie pâine germanilor. Bând cafeaua şi mâncând un corn, am observat că fiecare localnic care intre să cumpere ceva, îşi ia şi un ziar local, punând într-un borcan 1 – 2 euro (fără bon sau spaima fiscului că te arestează daca nu ai casă de marcat). Îl întreb pe prietenul meu care ar fi motivul acestei avidităţi a germanilor pentru presă? Răspunsul m-a şocat… nefiind obişnuit la noi cu astfel de logică economică. Brutarul, măcelarul, inginerul, constructorul, medicul, avocatul neamţ cumpără ziarul local, ziaristul apelează la zidarul sau inginerul local, cumpără pâinea sau carnea locului. Cu alte cuvinte, circulaţia banilor în comunitate se face pe un principiu simplu, al sprijinului reciproc, al păstrării resurselor cât mai aproape de casa ta.

Dacă vom învăţa acest patriotism de la nemţi, francezi sau olandezi, dacă vom fi alături unii de alţi în CETATE, ne vom păstra cu adevărat libertatea. Dacă nu, tot ce este românesc, autentic, va dispărea, împreună cu noi cei din presă, ultima redută a libertăţii comunităţilor locale.

P.S.: La mulţi ani Zi de Zi, primul ziar la care am lucrat în urmă cu 13 ani. 15 ani nu este o vârstă adolescentină în presă, îţi doresc să nu mori niciodată…

Ionel ALBU,

Director de publicitate