Home / Recomandări zi de zi / Omul din spatele halatului: Dr. Lucian Mărginean

Omul din spatele halatului: Dr. Lucian Mărginean

Distribuie

Fondator al primului Centru de Excelență în Stroke din România, autor a numeroase intervenții de radiologie și neuroradiologie intervențională, efectuate de-a lungul timpului, unele chiar în premieră în România, Dr. Lucian Mărginean, coordonator al Compartimentului Radiologie Intervențională din cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență Târgu Mureș, a oferit o nouă șansă la viață pentru mii de pacienți, în aproape două decenii de când practică radiologia și neuroradiologia intervențională în cadrul Spitalului, și nu numai. Anii de școală care l-au format, profesorii care l-au modelat și îndrumat, dorința de a face oamenii bine l-au îndrumat spre medicină, o pasiune pe care a fructificat-o din plin însușindu-și cunoștințe și tehnici de diagnostic și terapeutice pe care le-a implementat în România, alături de alți colegi. Deși reușește multe performanțe, este de părere că fără munca în echipă nimic nu este posibil în activitatea pe care o desfășoară.

Rep: Cine este Lucian Mărginean, omul din spatele halatului de medic?
Dr. Lucian Mărginean:
Sunt un om simplu, cu o familie cu două fete, o soție și uneori cu frustrări pentru că nu aloc suficient timp familiei. Până la urmă cred că realizările din profesie nu sunt doar sacrificiile mele, ci și ale familiei, care acceptă, de multe ori, absența sau faptul că atunci când ești acasă aloci timp studiului și nu neapărat familiei. Sunt fascinat de călătorii, de prieteni, de dialoguri. Multora le spun să mă tutuiască pentru că respectul nu constă din a tutui sau nu. Îmi place să merg la țară și să stau de vorbă cu oamenii simpli de acolo și chiar sunt fascinat de inteligența nativă a unora, deși nu sunt intelectuali. Îmi plac oamenii dedicați, care vor să facă ceva și în viață, dar și pentru comunitate.

Rep.: V-ați dorit dintotdeauna să deveniți medic? Care a fost impulsul care a influențat această devenire?
L.M.:
Când eram mic voiam să devin ofițer, eram fascinat de uniformă. Prin gimnaziu am descoperit latura umanitară și beneficiile ei sau ceea ce poate oferi un om în afară de valorile materiale – sănătatea. Inițial, provenind dintr-o familie simplă, vedeam medicina ca pe ceva de înaltă elită. Îmi doream să o fac, dar am considerat că nu am pedigree-ul și s-ar putea să nu pot să ajung acolo. Ulterior, în liceu, am fost impulsionat de niște dascăli care mi-au descoperit unele dintre calități și mi-au spus: ”Fă medicina, o poți face!”. Acela a fost momentul când mi-am zis că pot face medicina și am marșat spre această realizare. Bineînțeles, nu am intrat din prima, pe atunci era o concurență acerbă să intri la Medicină. Am mai încercat și am intrat la Facultatea de Medicină din Cluj. Dar când am început facultatea eram foate derutat pentru că vedeam într-un fel medicina de afară și din interior se vedea altfel. Am prins Revoluția în anul întâi și am finalizat post decembrist, cum se spune.

Rep.: Să fiți medic de radiologie și imagistică medicală, specialist în radiologie și neuroradiologie intervențională este profesia ideală?
L.M.:
Nu am avut un țel anume că va trebui să fac radiologia, am luat-o conjunctural. Dar am luat-o într-un moment în care toată tehnica imagistică și aparatura, care venea în sprijinul radiologiei, începeau să fie într-o dezvoltare destul de mare. În momenul în care am putut să practic radiologia mi-am dat seama că voiam să fiu și terapeut. La un moment dat am vrut să schimb cu Urgența, am zis că vreau să pun mâna pe pacient, să văd că l-am făcut bine prin gestul meu. Și am descoperit Radiologia Intervențională. La momentul respectiv posibilitățile internetului erau reduse, circulau cărțile și era destul de greu să le procuri. Dezvoltarea comunicării a dus și la posibilitatea dezvoltării personale, internetul a început să fie mai accesibil, puteai să găsești articole, cărți de specialitate și un beneficiu major a fost posibilitatea de a călători în țările vecine, să merg în spitale în care deja era implementată radiologia și neuroradiologia intervențională. Așa am ajuns să vizitez diferite spitale, să fac stagii în străinătate, să descopăr tehnici pe care apoi le-am implementat în România, alături de colegii din București, Craiova, Timișoara, Iași. La început am lucrat pe aparate rudimentare, improprii, a fost greu până ce am demonstrat beneficiul acestei supraspecializări. Ulterior, toți colegii care colaborau, văzând beneficiile și intrând în contact și cu lumea de afară, citind publicații care arătau diverse segmente din radiologia intervențională care aduceau soluții în patologiile respective, au acceptat și au fost susținători ai acestor proceduri.

Echipa Compartimentului Radiologie Intervențională

Rep.: Ce calități sunt necesare pentru această specializare dificilă?
L.M.:
Prima calitate cred că ar fi dorința de a face, apoi trebuie să fii prezent (n. red. – prezent în spital, lângă pacient) și nu vei ști niciodată cât durează o procedură. Sunt urgențe pe care le soluționează radiologia și neuroradiologia intervențională și trebuie să ai disponibilitatea de a avea regimul acesta de lucru. Bineînțeles, există și niște abilități, o manualitate pe care trebuie să o dobândești pentru că lucrezi cu dispozitive foarte mici. Este nevoie de disponibilitatea de a învăța, pentru că după ce se termină toate studiile de medicină și de specialitate începe un nou segment în care radiologia intervențională vine cu foarte multă informație, atât din domeniul de radiologie, ca imagistică, cât și informație clinică. Nu aș neglija disponibilitatea și calitatea de a lucra în echipă. Dacă pentru un CT, un RMN poți să fii one-man show ca să pui diagnosticul, aici nu o să reușești niciodată fără o muncă în echipă dacă neurologul, neurochirurgul, chirurgul vascular, oncologul nu fac echipă cu tine, alături de anestezist, de medicii de laborator, alte specialități. Reușita finală vine din colaborarea pe care o ai cu colegii tăi, interdisciplinaritatea.

Rep.: Vă rog să faceți o scurtă prezentare a supraspecialității de radiologie intervențională și aria de competențe a acesteia. Ce patologii intră în competența radiologului intervenționist?
L.M.:
Radiologia intervențională execută niște gesturi diagnostice și terapeutice de înaltă fidelitate, utilizând imagini radiologice. Adică nu mai este necesar să abordez o formațiune tumorală și să o distrug făcând secțiuni cu bisturiul, ci pot să ajung pe cale arterială la vasul de sânge care o irigă și să introduc acolo o substanță care o distruge. Nu mai e nevoie să deschid un vas de sânge făcând un by pass, ocolind acea leziune, ci practic pot să desfund vechiul vas de sânge. Nu mai trebuie să intru în vasele capului, ca și neurochirurg, și să petecesc, să opresc o hemoragie, când practic eu, pot să îl repar prin interiorul vasului. Sunt niște gesturi medicale care se fac la limita chirurgiei. Diferența este că folosim niște incizii foarte mici. Folosim ca și abord sistemele vasculare și posibilitatea de a naviga prin vase sub control radiosopic până în segmentul care ne interesează, iar acolo, în funcție de patologia pe care o avem, putem să aducem un beneficu terapeutic. Aceasta este radiologia intervențională vasculară. Există și radiologia intervențională non vasculară – sunt tehnici în care folosim tot felul de puncții, drenaje. Sub control imagistic se pot face multe gesturi imagistice, care sunt apanajul radiologiei intervenționale. Ca și portofoliu, cred că în ultimii ani a fost o dezvoltare și o expansiune foarte mare. Portofoliul începe de la partea de neurologie, cu tratamentul infarctului cerebral sau chiar a leziunilor obstructive la nivelul arterelor carotide, este portofoliul neurochirugical – cu tratamentul anevrismelor, malformațiilor arteriovenoase, fistulelor, apoi partea de chirurgie vasculară cu tot ce înseamnă revascularizări sau acele malformații, fistule pe care le putem trata în periferie, pe partea oncologică putem veni în sprijinul formațiunilor tumorale vascularizate maligne, sunt cancere pe care le putem trata într-un anumit stadiu cu eficiență poate chiar mai mare decât cea prin medicamente, pe afecțiuni ginecologice-fibroame uterine, afecțiuni urologice-tratamentul hipertrofiei benigne de prostată, a varicocelului, anevrismele de aortă, apoi când trebuie recalibrată aorta. Pe acestea le practicăm în serviciul nostru de radiologie intervențională, dar ele sunt mult mai multe. Se fac, de exemplu, embolizări bariatrice, embolizări în periartrită în tratamentele pentru afecțiunile articulare.

Rep.: Cum se vede, din perspectiva practicantului, viitorul radiologiei intervenționale?
L.M.:
Eu îmi doresc să se realizeze proceduri de radiologie și neuroradiologie intervențională în cât mai multe centre specializate. Avem un mare avantaj pentru că industria este foarte implicată, vine cu noi dispozitive, tehnici pe care le putem aborda. Cine se gândea acum 10 ani că o să putem scoate un cheag de sânge de 2-3 milimetri dintr-o arteră din mijlocul creierului și pacientul să meargă în 3 zile acasă? Ori aceste dispozitive create de industrie ne dau posibilitatea să avem realizări terapeutice foarte bune. Mai mult decât atât, un interes major vine pe toate palierele, oncologice, tot ce înseamnă ablație, omorârea tumorilor prin metode cât mai eficiente și non invazive, posibilitatea de a implanta stenturi care să fie cât mai compatibile cu un procentaj mare sau foarte mare de permeabilitate pe termen lung.

Rep.: Cum a arătat ultimul an, în ce măsură au fost afectați de pandemie pacienții care au avut nevoie de intervenții și activitatea dumneavoastră?
L.M.:
Există două aspecte, unul este legat de temerea pacienților de a intra într-o unitate sanitară și celălalt de imposibilitatea de a oferi servicii medicale în condițiile în care s-au limitat internările s-a impus acea distanțare într-un salon și nu mai puteau fi ocupate toate paturile. Am văzut incidența Stroke-ului, nu știu dacă are legătură cu anul pandemic, dar apare la o vârstă tot mai mică. Dacă înainte era boala vârstei a treia, a patra, acum văd că apare la tineri de 30-40 de ani care vin cu infarct cerebral.

A consemnat Arina TOTH


Citește și despre proiectul „Cu ochii larg deschişi”:

 

Cinci docufiction despre căderea și ridicare din abuzul de droguri

 

Sticker/Cine sunt eu? – o parabolă a pierderii identității din cauza drogurilor

 

”Dealerul morții”, evadare din ”infernul drogurilor”

 

Clean-up. Curajul Mădălinei

 

Povestea lui Mircea

 

Povestea Melaniei, nevoia de iubire şi atenţie satisfăcută cu droguri

   

De asemenea, verificati

Expoziție și vernisaj în luna Basarabiei

Distribuie Asociația Dacii Liberi, în colaborare cu Asociația Obștească “Monumentum” și Biblioteca Județeană Mureș, organizează …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regulile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 120 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.