Când cineva vă spune: Te iubesc!, să nu-i răspundeţi niciodată: Şi eu!…

Text preluat de pe pagina preotului ortodox Constantin Necula 

Pe vremuri, în zona Veronei, era obiceiul zidului. Tinerii nu se vedeau, stăteau aşa şi ziceau: „Te iubesc!” „Şi io…”, răspundea ea. „Te iubesc tare!” „Şi io…” Auziţi, când cineva vă spune: Te iubesc!, să nu-i răspundeţi niciodată: Şi eu!… Spuneţi-i: Şi eu te iubesc! „Te iubesc!” are un singur răspuns: „Te iubesc!” Şi nu „Printre altele, te iubesc şi pe tine, şi pe…”

Există o poveste teribilă, a fost pe desene animate. Dacă nu mă credeţi, căutaţi! Era odată la curtea unui împărat un băiat de împărat care trebuia să se însoare. Şi i s-a spus lui că se va însura cu fata împăratului Portocaliu, Rozaliu, nu mai ştiu, dar nu era nici Roşu, nici Verde… Deci băiatul împăratului Albastru se căsătorea cu fata împăratului Portocaliu. Şi băiatul împăratului Albastru zice: „Păi, cum s-o iau pe asta? Nici n-am văzut-o!” La care tată-su: „Să vină la noi pictorul Curţii!” Vine pictorul. „Să te duci să-i faci un tablou la asta!” Bine… Merge ăsta, face tabloul, apare cu o ogivă pictată… Ăştia, curioşi… Fata… mortală! Inclusiv împăratul Albastru a început să aibă o ispită!… Teribilă! Frumoasă, domnule, să cazi din călească, nu alta! Apar ăştia acolo, tot alaiul venea de departe, din ţara lui Orange-împărat, înspre ţara lui Albastru-împărat. Se dă fata jos… şi asta, urâtă foc! Era să zic ca factura de la Orange, ştiţi… Urâtă foc! Urâtă foc! Pe cât era de urâtă, pe atât era de inteligentă! Impăratul Albastru îl cheamă pe tovarăşul pictor şi-i zice: „Gică, de mâine nu mai ai cap!” Ăsta, speriat: „Majestatea Voastră, dar unde am greşit?” Deşi un împărat nu-şi explică gesturile, spun unii. Dar ăsta zice: „Păi uită-te tu cum arată asta si cum ai pictat-o!” „Da…, dar eu aşa o văd!…” Eeeeiii, v-a pierit zâmbetul! Domnu pictor era îndrăgostit! Şi iubirea lui făcea să o vadă atât de frumoasă pe această femeie.

De câte ori n-aţi trecut pe stradă şi n-aţi văzut o ea… cu un el? Sau el cu o… ea?. Şi v-aţi întrebat: „Ce-i uneşte pe ăştia, dom’le? Ăştia sunt în săptămâna oarbă! Ăsta nu vede ce urâtă e?…” Ce nu vedem noi este însă ceea ce vede el în ea.

Când vreţi să faceţi exerciţiul iubirii nu vă mai postaţi în poziţia voastră în care-l iubiţi pe celălalt, ci puneţi-vă în locul lui Dumnezeu! Cum îl iubeşte Dumnezeu pe cel pe care tu însuţi îl iubeşti?! De aici începe lucrul!