Dublă lansare de carte Iovu Roiban Oroianu

Joi, 8 septembrie 2022, ora 17.00, la Biblioteca Județeană Mureș, Sala Documentară ( etajul III), a avut loc o dublă lansare de carte. Este vorba de volumele „Limbajul și toponimia Câmpiei Transilvane în poezia lui Ion Horea” și „Oroiu în documente și consemnări, contribuții monografice”, autor Iovu Roiban Oroianu. Invitați au fost domnul Eugeniu Nistor, editura „Ardealul” Târgu Mureș, cel care a prefațat primul volum, Doamna Nadia Fărcaș, Editorul „Ecou Transilvan” din Cluj Napoca și Dimitrie Poptămaș, cel care a prefațat cartea despre satul Oroiu. Moderatorul emisiunii a fost doamna Monica Avram, director al Bibliotecii Județene Mureș, gazda evenimentului.

În cuvântul său, domnul Eugeniu Nistor a apreciat pasiunea și dăruirea cu care autorul, deși absolvent de Institut Politehnic a reușit să aștearnă pe coala de hârtie idei și aprecieri remarcabile. Inclusiv titlul cărții este o idee care se cere dezvoltată de specialiști în filologie, fiind o provocare ca și lucrări de doctorat sau de profundă analiză literară.

La rândul său, domnul Dimitrie Poptămaș, arată că autorul are un talent înnăscut într-ale penelului, așternând cu foarte mare ușurință ideile pe coala de hârtie.

În cuvântul său, autorul Iovu Roiban Oroianu, a avertizat încă de la început că nu va spune nimic legat de cele cuprinse în carte. Le va povesti lucruri neștiute , nescrise nici măcar în carte, curiozități și picanterii literare! Vă etalez doar câteva dintre cele spuse de autor:

<<Drumul meu prin viață a fost un traseu parcă predestinat. Totul s-a întâmplat în urmă cu mai bine de cincizeci de ani. Mergeam cu mama în cimitir în satul Petea, de sărbătoarea Floriilor, seara. Ne duceam să punem pe mormintele bunicilor mâțâșori, crenguțe de salcă, și să le aprindem lumânări la căpătâi, lângă cruce. Într-una din acele zile s-a întâmplat ceva ce avea să-mi marcheze viața pentru totdeauna. Ne-am întâlnit acolo în cimitir, printre cruci, cu colegul mamei, poetul și scriitorul Ion Horea, născut în satul Petea. S-au oprit preț de câteva minute și au schimbat două vorbe, ca vechi prieteni și colegi de clasă. Mi-l amintesc pe poetul și scriitorul Ion Horea îmbrăcat elegant, cu barbă, foarte distins… ,,Vezi tu, dragu’ mami, să înveți bine la școală, să ajungi și tu domn, om învățat, așa ca Uănu!” Vorbele și imaginile din seara aceea au rămas pentru mine un imbold permanent!

M-am hotărât să scriu o carte, prin care să încerc să fac cât mai cunoscută poezia unui mare poet al Transilvaniei, Ion Horea! Să realizez un Medalion Ion Horea, la comemorarea a cinci ani de la trecerea în neființă a poetului. Sistematic, inginerește, citind și analizând fiecare text, am selectat doar cele care se refereau la afinitatea față de sat și locurile natale, limbajul arhaic, abundând de regionalismele locului, toponime, hidronime…. Și în mod special, am urmărit limbajul folosit, regionalismele și toponimia din satele, Petea și Vaideiu, care ”de cându-i lumea” sunt ”tot una”!

M-am orientat, mai ales în prima parte a lucrării, după multele interviuri realizate de România literară, așa încât lucrarea are și un caracter monografic.

Cu siguranță, poetului îi era dor de satul natal, exilat fiind acolo în București. Doar plopul cu frunza tremurândă, pe care-l vedea pe fereastra apartamentului îi amintea de plopii de la moară. De foștii colegi și prieteni, de-acuma, țăranii bătrâni. Care, rând pe rând s-au mutat sus pe deal, în Sintirimul greu de prune.

Prin negura vremii, i-ar fi plăcut, măcar să întrezărească o scânteie în vatra sălașelor din Tabla Vaideiului… Acolo unde doar câteva ziduri se mai încăpățânează să rămână în picioare, printre porumbei și cucute. Doar noaptea, la ceasuri târzii i se pare că aude clopotele chemând!

Satele sunt depopulate, cu fiecare an de sărbători, la Florii, vedem că sunt tot mai multe cruci și mai puțini bătrâni… Mocanii nu mai vin pe sate cu scândură, ciubere și loitre. Dohotarii nu mai au la cine aduce păcura pentru uns osiile carelor iar boștinarii au renunțat și ei la a mai adune ceara și boștina… Totul a rămas încremenit într-un peisaj trist, fără viață. În grădini Mama Tână nu mai fierbe silvoizul în căldare iar Chianu din Rât nu mai focălește la cazanul de fiert țuică. Să scoată licoarea miraculoasă cu mărgele. Nici câini nu mai latră…Doar dorul de Câmpia Transilvană mocnește mistuitor! Acum, într-un târziu, și dorul de satul natal s-a ostoit… Poetul Ion Horea, își doarme somnul de veci, la umbra Sintirimului… Ne amintim de el, așa cum a fost, spunem o rugăciune și ne facem semnul crucii. O undă de tristețe și înfrigurare ne cuprinde… toți suntem sortiți aceluiași ultim drum!>>

Cântec târziu

Dar nu-i o amăgire vană,

când, peste toate, mai îngâni:

mi-e dor de țara transilvană

și de țăranii ei bătrâni

Voi spune timpului să steie,

sălbatic o să-l mai implor!

acolo unde mai scânteie

un fir de foc în vatra lor.

În cimitirul greu de prune

se mută satul, rând pe rând…

Când clopotele prind să sune

și noaptea le aud chemând!

Muntenii nu mai vin cu plute,

piuarii nu mai trec prin sate,

fântânile s-au stins, umplute

cu sarea lacrimei vărsate.

Să fiarbă prunele-n corlană,

Pe dealuri să mai latre câni!

Mi-e dor de țara transilvană

Și de țăranii ei bătrâni!

(Ion Horea, Eu trebuie să fiu, Editura pentru literatură, 1967, Cântec târziu, p. 19).

La final, doamna Monica Avram spune că este convinsă că dincolo de provocarea directă, autorul are acolo în suflet încă multe sentimente legate de cele două cărți. Apariția unei cărți noi, bine documentată, e o bucurie pentru bibliotecari!

Referitor la afirmațiile Domnului Dimitrie Poptămaș, privind faptul că unele Monografii tratează perioade mai vechi, omițând să abordeze vremurile mai apropiate… Ori în cărțile de față în mod special sunt analizate perioada colectivizării și mai apoi perioada comunistă!

Mulțumește autorului pentru frumoasele cărți și urează autorului succes în viitor și cât mai multe apariții literare!

Evenimentul s-a încheiat cu aprecierea moderatorului, Doamna Monica Avram, care aprecia că de fapt tocmai s-a încheiat o seară pe care am petrecut-o altfel, într-un mod deosebit de plăcut!

Călin ȘUTEU,

Participant la Evenimentul „Lansare de carte”