Creieri varză pe pâine

Sunt Tudor. Un tânăr din generația supă la plic și Counter Strike. Generația „care nu știe să facă nimic”. Care nu se poate plânge de statul la coadă pentru zahăr și pâine cumpărate pe cartelă în epoca comunistă, dar stă la mila unor sisteme politice dacă nu corupte, inapte, dacă nu inapte, depășite. Generația care umblă nu cu cheia, ci cu telefonul la gât. Avem o voință slabă, ne-exersată, nu putem păstra concentrarea la orele de școală și, în fond, la ce folos?! când dai un click și le știi pe toate.  Am crescut pe internet, într-o stare continuă a comodităţii, a superficialității și a mândriei. Puţine lucruri pe care vreodată le-am fumat creează o asemenea dependență la nivelul creierului nostru precum Tehnologia, știați?!

Aduc înaintea voastră piesa 50 de secunde scrisă de fostul procuror DIICOT Daniel Oltean. Departe de a fi un cronic teatral, consider că este cea mai bună piesă a anului din 2017 încoace. Pentru că oglindește perfect o lume în care iubirea nu există. Când autorul a scris piesa, mie îmi ieșeau coșuri pe față și nu prea înțelegeam ce îmi explică mama din ea. Acum o înțeleg. Și pot face o paralelă cu ceeea ce trăim noi astăzi.

Tehnologia pe care o folosim zi de zi te învață să privești totul global și îți ocupă mintea cu ceva ce nu există, un virtual care ne slăbește empatia și luciditatea.  Autorul piesei, în schimb, te obligă să cobori lăuntric, în acel loc plin de zgomot, supra-stimulare senzorială, gânduri vătămătoare, dezordonate, risipite. Cum?! Piesa lui are 3 personaje, o mamă abuzivă, un copil mare care își ucide mama și un anchetator. În termeni de cartier spus, fiecare are “creierii varză “, trecutul lor este dezgropat pas cu pas, iar deznodământul te pune pe gânduri.

 „O clipă și, brusc, toată suferința dispare.”

Lumea s-a transformat într-un sanatoriu de bolnavi, în care oamenii se folosesc unii pe alţii ca medicament pentru boala lor, cum să ajungă pe scena lumii online. Sunt tineri care ar sări în apă cu o piatră mare în rucsacul de pe spate din cauza unui joc online sau pentru că partenerul și-a schimbat poza de profil cu altcineva sau pentru că nu reușesc să aibă corpul ideal văzut în reclamele publicitare. În doar 50 de secunde s-ar risipi durerea lor provocată de ceva ce nici măcar nu există în realitate.

Sunt Tudor. Un tânăr din generația care face adesea confuzie între libertate şi libertinaj.

Tudor PĂCURAR