VIDEO. „Cu ochii larg deschiși!”: Clean-up. Curajul Mădălinei

14 iunie 2023

Câteodată trebuie să îi întâlnești pe oameni a doua oară ca să îi descoperi. Așa mi se întâmplă și mie cu Mădălina. O știam de peste 10 ani, dar, de fapt, nu o știam deloc. Acum reîntâlnind-o și ascultându-i povestea, mă întreb, ca în alte dăți: știu că experiențele sunt personale, că deciziile le iei tu singur, însă cum ar fi dacă am fi mai pregătiți ca societate, comunitate, familie, grup de prieteni pentru a înțelege cu ce se confruntă un om drag bolnav de depresie?

Povestea aceasta este despre Mădălina. E despre durere, o durere atât de mare încât simți că îți explodează în creier o bombă atomică. E despre anestezierea durerii cu substanțe – medicamente, alcool și, în cele din urmă, consum de droguri mai bine de un deceniu, ca să nu mai simți nimic, să nu te mai doară. E despre voință și curaj, despre înțelegerea sursei durerii, despre a urca din prăpastie și a învăța să trăiești cu tine și cu emoțiile tale. E despre a întinde o mână celui care trăiește ce ai trăit tu, pentru că o alternativă pe care  Mădălina a găsit-o este voluntariatul. Mai jos vă redau un crâmpei din viața Mădălinei, pe care o veți descoperi și în Clean-Up, docufiction-ul realizat în cadrul evenimentului “Cu ochii larg deschiși!”, după povestea sa.

Fost funcționar public, Mădălina are 41 de ani și este clean, cum se spune în romengleza curentă – mă atenționează, de mai bine de trei ani. S-a drogat aproape 11 ani, înainte să renunțe la consumul de marijuana și de alte substanțe.

În primii 3-4 ani, consuma ocazional, o dată pe lună sau o dată la două luni. Până când, “ca să funcționeze”, Mădălina a ajuns să fumeze câte un “cui” – joint zilnic.

Nu a început să consume droguri întâmplător. Ca mulți dintre noi fără a ști, fără a înțelege și fără a avea informații, Mădălina s-a întâlnit cu depresia în adolescență. Orice a încercat ca să se anestezieze, nu a funcționat. Depresia era tot acolo. Mai târziu s-a “folosit” de droguri, cu aceeași dorință, să nu mai sufere, să nu mai simtă durerea, să nu mai fie tristă.

Privind în urmă și având o capacitate de introspecție remarcabilă, Mădălina recunoaște că în toată această perioadă nu a făcut decât să își nege problemele și chiar spune, poate sună dur, să se mintă.

“Nu am făcut decât să anesteziez problemele. E ca atunci când te doare măseaua și iei un algocalmin. Îți trece durerea, dar măseaua rămâne cariată. Problema de fond, depresia, era tot acolo. Era foarte ușor pentru mine să mă mint singură că eu, de fapt, îmi tratez depresia fumând o țigară din când în când sau mai des”, recunoaște ea.

Iar cum aveam să aflăm, nici cei din jur nu erau de ajutor. Îi spuneau că e deșteaptă, cu facultăți și masterate și că e puternică.

“E cea mai mare prostie când te duci și îi spui unui om că te doare sufletul și că vrei să mori, și persoana aia îți spune cât ești tu de deștept. Nu are legătură cu nivelul de inteligență”, crede Mădălina.

16 ani. Prima tentativă de sinucidere

Pentru a înțelege mai bine povestea Mădălinei, vă propun să coborâm în trecutul ei. La 14 ani a avut primele episoade depresive. Avea să descopere mai târziu că acea tristețe care o învăluia tot mai mult era, de fapt, depresia. Erau anii 90. Nu se vorbea despre depresie, depresia nu exista.

“La momentul acela, nu existau informații accesibile omului de rând, nu exista internetul”, povestește Mădălina. Depresia s-a accentuat de-a lungul anilor, iar la 16 ani a avut prima tentativă de sinucidere. A încercat să discute cu apropiații săi, cu familia, dar nu o înțelegeau, nu îi înțelegeau tristețea și dorința de a opri durerea chiar sinucigându-se. Nici societatea nu avea pârghiile prin care o persoană depresivă putea începe un proces de vindecare.

„Nu se punea atunci problema să te duci la un psiholog sau să discuți cu cineva despre lucrurile acestea, erai catalogat drept nebun, că ai ceva probleme. De obicei ajungeai la psihiatrie, din păcate. Și astăzi mai există tipul acesta de mentalitate. Și spun din păcate pentru că, în cazul meu înainte de droguri au fost alcool, pastile, Xanax ș.a.m.d., acest consum și dependența de aceste substanțe pentru mine era un simptom, eu încercam să evadez dintr-o realitate în care nu mă regăseam, eu încercam să fac să nu mă mai doară inima, să nu mai fiu tristă, să mă simt mai bine. Problema din spate, esența problemei era depresia”, rememorează Mădălina.

Primele fumuri, hașiș

Prima dată a fumat cu niște prieteni. Hașiș. Ei au insistat, însă Mădălina spune că nu a fost neapărat o presiune din partea grupului său de prieteni. Ce a determinat-o să se drogheze prima dată a fost imaginea pe care prietenii săi o afișau, faptul că se drogau aproape zilnic și “funcționau” în viața de zi cu zi.

“Am fumat cu ei, eram chiar la mine acasă. După ce au plecat, rămânând singură și observând reacțiile pe care le am, mi-am spus într-o primă fază: Asta e soluția la toate problemele mele existențiale! De ce? Pentru că m-am relaxat muscular, nu mai aveam dureri, depresia cronică de atâția ani îmi cauza dureri fizice, mi-au dispărut durerile musculare, am dormit în noaptea aceea 8 ore ca un prunc, ca un bebeluș, m-am trezit dimineața fresh cu poftă de mâncare și cu poftă de viață. O săptămână după aceea am funcționat perfect. Mi-am zis că e cea mai mișto chestie posibilă, nu mai îmi trebuie alcool, nu mai am nevoie de pastile, dacă o dată pe lună fumez ceva, reușesc să funcționez. Așa a și fost la început și o bună perioadă de timp. Este foarte ușor să te lași păcălit de senzațiile astea, mai ales atâta timp cât nu consumi regulat”, crede ea.

Însă, de la un moment dat, organismul se obișnuiește, are nevoie de mai mult drog, iar acea o dată pe lună devine o dată pe săptămână și încet – ajungi să îți pregătești zilnic cuiul. Până ce organismul care s-a obișnuit cu drogul depășește acea limită care odată trecută te așază în categoria dependenților. Dependentă, dar cu depresia – tot acolo. Chiar mai accentuată.

“La un moment dat, au început să se schimbe lucrurile, pentru că nelucrând pe problema de fond, nelucrând pe depresie, organismul, creierul căpătând toleranță, iar efectele nemaifiind aceleași, s-a produs exact reversul medaliei, adică stările de depresie s-au acutizat. Iarba îți amplifică starea pe care o ai în momentul în care o fumezi, mai ales când ajungi pe partea de adicție. Dacă ești vesel, s-ar putea să fii și mai vesel, dar dacă ești trist, ești și mai trist și poți să ajungi chiar în partea de suicid”, subliniază Mădălina.

„Dacă rămân singură, mă arunc pe geam”

Din cei aproape 11 ani de consumatoare de iarbă, poate cel mai dramatic episod este cel de la revelionul dintre anii 2017-2018. Alături de alți trei prieteni – o femeie și doi bărbați – s-a ferecat într-un apartament cu o zi înainte de anul nou.

“Am făcut revelionul împreună, am fumat extraordinar de mult, am luat și pastile, am consumat și alcool. Ajunsesem să le combinăm, pentru că asta faci, când efectul nu mai e suficient, ajungi să le combini, bagi de toate ca ceva să te anestezieze”, povestește Mădălina.

Cinci zile nu au ieșit din casă, nu mai aveau o farfurie, o linguriță curată, pentru că nu erau în stare decât să doarmă, mânânce și să se drogheze. După aceste zile, cumva s-au adunat ca să spele vasele și să ducă gunoiul. Și nu mai puteau evada din realitate. Trebuia să revină în societate, să meargă la muncă, pentru că trei lucrau. Pe al patrulea prieten din București, fost consumator de cocaină și heroină, îl întrețineau ei pentru că nu putea munci, era fizic distrus. Era în continuare dependent de droguri și fără 3-4 g de iarbă și 10 pastile de Xanax nu reușea să facă față sevrajului.

“Atunci am avut un episod depresiv major și țin minte că după prima săptămână de serviciu am mers la ei și le-am spus că eu, dacă mă duc acasă și stau singură, o să mă arunc de pe geam pentru că nu mai pot, nu mai are nimic efect asupra mea, nu vreau decât să dorm, nu mai vreau să văd pe nimeni și, dacă stau singură, o s-o iau pur și simplu razna. Nu există cuvinte care să descrie durerea pe care o simți când ai un astfel de episod depresiv, e ca atunci când în creierul tău explodează o bombă atomică, nu poți să vezi altceva și nu vrei decât să se termine. Imaginează-ți cea mai cumplită durere de măsea, multiplic-o de 1.000 de ori și aia e durerea pe care o simți când ai un episod depresiv. În momentul acela mi-au zis: știm, și noi avem aceeași stare”, își amintește Mădălina.

Așa au rămas vreo două luni și jumătate împreună, erau patru oameni suferinzi, depresivi și consumatori de droguri. Știau însă că astfel puteau avea grijă unii de ceilalți. În acea perioadă, își făceau jumătate de cui dimineața pentru că altfel nu s-ar fi putut da jos din pat, mergeau la birou și fugeau acasă pentru a fuma cealaltă jumătate de cui.

“Asta făceam de dimineața până seara. Nu dădeam petreceri, nu ne distram, ci doar fumam. Altă viață noi nu aveam… Când eram relativ treji, adică dimineața, făceam monetarul ca să vedem care câți bani mai avem ca să vedem ce droguri ne mai cumpărăm de banii pe care îi aveam”, povestește Mădălina.

“Dumnezeu mi-a trimis o frânghie de salvare…”

La un moment dat, cum se întâmplă în viață acele lucruri inexplicabile, și în viața Mădălinei a venit acea clipă de neînțeles care i-a schimbat destinul. “Dumnezeu a venit, și-a întins o mânuță și mi-a trimis o frânghie de salvare”, crede ea.

Mama sa a mers la o terapie cranio-sacrală, „care este un fel de masaj pe niște puncte de presiune ale corpului, care lucrează pe lichidul cefalorahidian”, îmi explică, și după doar două ședințe era alt om. Familia a sfătuit-o să încerce să își trateze astfel depresia. Și-a zis că, dacă mamei sale i-a făcut bine, să încerce și ea. Și a început terapia, zi în care nu avea voie să fumeze.

“Încet-încet mi-am dat seama, prin terapia respectivă, că eu trebuie să lucrez pe cauză, pe depresie. Terapia a reușit să mă aducă pe o linie de plutire, să mă scoată din episodul depresiv, m-am dus înapoi la mine acasă, nu am întrerupt relațiile cu grupul, dar le-am rărit. Am redus cantitatea de droguri, dar nu m-am lăsat de fumat, nu aveam cum, pentru că, dacă stăteam două-trei zile fără să iau nimic, intram în sevraj, aveam crize de nervi, tremuram, transpiram, nu puteam să mă ridic dimineața din pat, nu puteam să funcționez. Atunci a trebuit să încerc să reduc cantitatea, să combin cu terapia, să încep să vorbesc, să încep să lucrez, să mă uit pe cauzele de fond ale problemei pentru că, dacă nu rezolvi problema de fond, nu zic că nu poți să te lași, dar presupune un foarte mare efort de voință, este mult mai greu și riscul să cazi înapoi e foarte mare”, își aduce aminte.

“Eu sunt unul din cazurile norocoase…”

Consumul de droguri îndelungat nu a rămas fără efecte, deși Mădălina spune că ea este o norocoasă.

“Eu sunt unul dintre cazurile norocoase, pentru că organismul meu a tolerat destul de bine consumul, dar memoria mi-e praf, din acei 10 ani în care am consumat am lapsusuri mari, sunt cărți pe care le-am citit și pot să le recitesc acum, de parcă nu le-aș fi citit niciodată, sunt filme pe care le-am văzut, pot să mă uit acum la ele, e ca atunci când nu le-am vizionat niciodată, sunt diverse lucruri pe care le-am făcut sau locuri unde am fost și nu mai știu că le-aș fi făcut sau că aș fi fost acolo. Îmi aducea aminte Facebook de festivalul de o zi de la Bogata, cu știrea cu Snoop Dogg la Bogata, și mă uitam la poze, știu că am fost acolo, știu că sunt eu în poze, dar nu am nicio amintire din ziua respectivă pentru că eram toți fumați. Ca efecte post-consum: memoria de scurtă durată e praf, am uneori dificultăți să mă concentrez, trebuie să fac exerciții în fiecare zi ca să pot păstra nivelul de concentrare și să îmi lucrez memoria”, recunoaște Mădălina.

Poate, la fel de norocoasă, este și cealaltă fată din grupul de la revelion. Astăzi este recuperată cu ajutorul terapiilor alternative, yoga și meditații. Însă, cei doi prieteni – nu.

“Băiatul de la București a luat o supradoză, în momentul în care și-a dat seama că el nu mai are cum să scape. S-a dus la București fără să ne spună, și-a luat heroină de toți banii pe care îi avea la el, s-a dus într-o cameră de hotel și nu mai este printre noi. Celălalt este încă consumator. Asta este”, spune Mădălina.

Ca o concluzie…

Povestea Mădălinei, din perioada în care a consumat droguri, se apropie de final. Mădălina a avut curajul să prindă acea frânghie trimisă și să urce. Să parcurgă apoi un drum lung, anevoios și dureros spre vindecare. În sprijinul celor care trăiesc aceeași experiență, întinde la rândul ei o frânghie. Nu e o frânghie care te duce spre rai, ci spre introspecție, spre lucrul cu tine, spre a-ți vedea înăuntru și a te împăca cu ce e acolo. Unele zile pot părea un iad, altele – un purgatoriu, însă altă cale de ieșire nu există.

“Important este să se înțeleagă un lucru din punctul meu de vedere: se poate ieși, dar trebuie văzută care este cauza, sursa problemei de fapt. Problema nu este consumul, problema pe care persoana o are nu este consumul, persoana consumă ca să scape. Eu am consumat pentru că la început era minunat, nu trebuia să fac față problemelor reale, nu trebuia să mă tratez de depresie, nu trebuia să vorbesc de traumele din copilărie ș.a.m.d., pentru că simptomele erau atenuate, era cel mai frumos lucru, l-am prins pe Dumnezeu de picior. Dar asta este o mare lașitate, pentru că trebuie să ai curajul să te uiți la tine. Și încă un lucru, după ce te prinde în mrejele sale substanța respectivă, pe care tu o consumi și ți se pare totul minunat și roz, începe să îți arate cele mai urâte părți din tine și ajungi să consumi atât de mult, încât ești pe jumătate inconștient, și eu am pățit chestia asta, și era de parcă mă uitam într-o oglindă și mă vedeam ca un monstru. De la un punct nu te mai poți minți singur și acela e momentul când trebuie să te decizi ce faci. Rămâi monstru sau încerci să îți găsești curajul să te uiți și să îți trăiești viața asta care este extraordinar de frumoasă”, este concluzia Mădălinei care închide astfel cercul acelei perioade.

Teama unui relapse

Una dintre cele mai mari frici ale unui dependent este de a recădea, de acel relapse, dacă revenim la romengleza de la început.

Mădălina a stat de vorbă cu un specialist, cu psihologul Daniela Claudia Sabău, de la Clinica de Psihiatrie I, pentru a-și înțelege această teamă. Ceea ce îi răspunde specialistul, poate fi un sfat pentru alți adolescenți, tineri și adulți care se confruntă cu același sentiment.

“Îmi spui că îți este teamă, că nu știi ce și cum să faci și că vrei să te pregătești. De fapt, îmi vorbești despre o emoție, teamă. Dar vezi tu, teama aceasta te provoacă, te ajută să îți faci ordine în gânduri, să cauți claritate, să îți aduni resursele pe care le-ai adunat ca să îți pot face un plan de prevenție. Din ce mi-ai povestit, ai acumulat foarte multă experiență, tu știi ce a funcționat, ce nu a funcționat.

Mi-ai transmis că te-ai întâlnit cu tine, așa cum ești tu, ai avut curajul să te întâlnești cu tine, să stai cu tine, să începi să tolerezi emoțiile acelea pe care o vreme destul de lungă nu ai avut curajul să stai cu ele și să le tolerezi. Practic, ai o experiență, care tu știi că e acolo, care te-ar ajuta în momentele acestea de care ți-e teamă, ca să îți modelezi, să îți proiectezi în viitor un plan care să îți dea o siguranță când vei mai simți nevoia să recurgi la metodele vechi care ai văzut că nu te-au ajutat să îți anesteziezi durerea. Până la urmă era o durere acolo și probabil că o mai simți, dar este a ta, este despre tine, despre ceea ce însemmi tu ca om. Ai apelat și la specialiști, te-ai dus la terapie. Terapia te-a ajutat foarte mult să îți găsești resursele și sunt acolo.

Te încurajez să te împrietenești cu emoțiile tale, emoțiile te ajută, îți spun că e nevoie să faci ceva, să ai focusul pe sănătatea ta mintală și emoțională, pe psiho-igiena emoțiilor și a gândurilor și, stând cu tine, vei observa când e nevoie să faci mai mult în privința asta”, îi răspunde psihologul Daniela Claudia Sabău Mădălinei.

Povestea Mădălinei continuă

Mădălina simte că experiența sa îi poate ajuta și pe alți oameni să rupă cercul viciului. De aceea, își dorește să lucreze ca voluntar, cu alți dependenți.

Așa a aflat de Centrul de Recuperare din Adicții Bastion unde l-a întâlnit pe Radu Cismaș, Recovery Coach la centru, de asemenea, un fost consumator de alcool și de droguri și voluntar de peste 10 ani.

“Eu aș sugera voluntariatul într-un loc unde te atrage și să ții cont că există un centru de recuperare în Târgu Mureș care se specializează încet. Momentan avem grupuri de sprijin pentru adicții mixte, însă începem să dezvoltăm două grupuri – alcoolici anonimi și grupul mixt de adicții unde merg toți. În timp vom dezvolta grupuri pentru fiecare categorie de adicție”, spune Radu.

La Centrul Bastion lucrează asistenți sociali, preoți, pastori, psihologi, psihiatri, pentru că, punctează Radu, “dependența este o boală spirituală care nu se poate repara cu medicamente, din contră noi vrem să scăpăm de medicamente, de chimicale, iar setea de întregire nu se poate înlocui cu substanțe, nici cu jocuri de noroc, cu nimic, se poate reîntregi cu spiritualitate, cu iubire, cu relații bune, cu pace, cu colaborare și cu foarte multă abstinență. Înveți să trăiești treaz”.

Un alt drum pe care Mădălina l-a făcut în același scop a fost la Centrul de Prevenire, Evaluare și Consiliere Antidrog Mureș. S-a întâlnit acolo cu comisarul de poliție Adriana Gabriela Samson care i-a povestit pașii pentru a deveni voluntar.

“În ceea ce privește activitatea de voluntariat, o să te rog să depui un CV aici, la sediul nostru din Târgu Mureș, strada Kós Károly nr. 1 B, și vei participa la un interviu de selecție. Cu siguranță, tu vei fi un voluntar care prin povestea proprie de viață va conferi încredere și speranță celor care au nevoie de tine și, de ce nu, întregii comunități. Ești o poveste de succes, ești un om minunat care alege să desfășoare una dintre cele mai nobile activități, aceea de voluntariat”, a încurajat-o comisarul de poliție.

Adriana i-a povestit apoi despre munca de voluntar și despre serviciile oferite dependenților și familiilor acestora.

“Mădălina, tu ai ales să fii voluntar pentru a oferi. Dar trebuie să știi că vei beneficia și de anumite aspecte importante pentru tine. De ce? Pentru că vei afla foarte multe informații despre droguri, acele informații științifice pe care nu foarte multă lume le cunoaște și vei putea purta un mesaj corect și coerent în societate. Vei ști exact care sunt serviciile atât de prevenire, dar și cele care se referă la consumatorul de droguri, cele de asistență, la care poți să îndrumi persoane care au nevoie de noi.

Câteodată este peste puterea ta și voința nu este de îndeajuns și atunci este important să știi următorul aspect: tu ai trăit, ai trecut cu bine, te-ai vindecat singură de o boală. Adicția, consumul de droguri este o boală, nu este un moft, este o boală atestată științific de Dicționarul Sănătății Mintale. Tu ai reușit să treci peste această provocare singură.

Noi suntem aici pentru a ajuta oameni în situații similare. Pentru că ce se întâmplă? În creier, odată instalată dependența, se produc mutații chimice, schimbări, și atunci nu mai ține doar de voința noastră, este mai presus de noi ceea ce se întâmplă și avem nevoie de sprijin de specialitate. Dependența fizică și, mai ales, dependența psihologică sunt provocări cu care tu te-ai confruntat, consumatorul de droguri se confruntă, iar fără sprijin de specialitate este foarte greu să iasă învingător în această luptă”, i-a povestit specialistul.

Cei care doresc să discute cu un specialist, pot suna la numărul 0265 210 230 – Centrul de Prevenire, Evaluare și Consiliere Antidrog Mureș sau pot apela Telverde al Agenției Naționale Antidrog – 0800870070.

“Toate serviciile noastre sunt confidențiale, se păstrează confidențialitatea datelor, așadar și persoanele consumatoare de droguri care au nevoie de sprijinul nostru vor fi incluse sub același prinicipiu al confidențialității în programele de asistență adresate persoanelor consumatoare de droguri, persoanelor care solicită aceste servicii”, a subliniat cms. de poliție Adriana Gabriela Samson.

Mădălina (n.a. este un pseudonim pentru că protejăm identitatea sa reală) ne-a inspirat cu povestea sa să afirmăm apăsat că există soluţii, există alternative, există viaţă! Ne-a arătat că depresia nu e un moft, e o boală care nu alege și care netratată te poate trage într-un hău al minții. O suferință indescriptibilă de care vrei să scapi uzând de orice metodă. Câteodată, de una fără întoarcere.

„Cu ochii larg deschiși!”, eveniment inițiat de Asociația Culturală a Festivalurilor și Conferințelor din Transilvania, în parteneriat cu Primăria Municipiului Târgu Mureș.

Notă: În timpul filmărilor nu s-au folosit droguri, ci doar tutun, însă pentru autenticitatea dramatizării s-au imitat jointurile.

Centrul de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog Mureş

Strada Kos Karoly nr. 1/B, Târgu Mureş, județul Mureș;

E-mail: cpeca.mures@ana.gov.ro;

Telefon: 0265-210.230;

Tel Verde: 0800870070.

Ligia VORO