Deda, vatră a tradițiilor mureșene

Casa alegorică a comunei Deda a fost și în acest an încărcată de frumos la cea de a XVII-a ediție a Festivalului Văii Mureșului. Pe lângă obiectele vechi care formau farmecul vieții de odinioară, Casa Deda a avut parte și de oameni frumoși printre care și Maria Lircă din localitatea Pietriș, inimoasa gazdă a asei alegorie Deda de pe Platoul ” La alei”. Nu am ratat momentul și am stat la o mică poveste cu inimoasa gazdă despre frumusețile aflate din belșug în casa alegorică Deda.

Reporter: Grija față de așa frumuseți vă conferă un sentiment de mândrie. Cum e să fiți gazdă?

Maria Lircă: Pot să zic că e onoare pentru noi ca și comună faptul că suntem aici la festival. E o onoare că reprezentăm comuna Deda, ea fiind poarta de intrare a Văii Mureșului Superior. Și dacă o poartă-i gătată și frumoasă, atunci înseamnă că și casa musai să fie frumoasă. Deda noastră e frumoasă, Valea Mureșului e frumoasă iar noi am venit aici la festival ca să facem lucruri bune, să ne facem comuna de cinste.

Rep.: De unde provin lucrurile care împodobesc casa alegorică a comunei Deda?

M.L.: Lucrurile acestea sunt lucrate de mama, iar unele sunt păstrate de la bunici. Sunt lucruri de-ale casei pe care le îngrijim și le păstrăm cu drag din dorința ca ele să aibă cât mai multă viață. Cândva aceste lucruri reprezentau normalul, firescul într-o casă de oameni gospodari. O gospodină lucra pentru casă. Nu aveau servici ca în ziua de azi, fapt pentru care munceau pentru a-și împodobi casa și pentru a-și pregăti ținuta de zi sau de sărbătoare. Aceste haine și cele de trebuință prin casă erau făcute la războiul de țesut, stative cum se mai spune pe la noi. În fiecare casă existau stative unde se țeseau pânzele care mai apoi erau cusute, îmbinate iar în final purtate.

Rep.: Omul pe vremuri se gospodărea de toate cele de trebuință, nu existau magazine de unde să-și achiziționeze una sau alta. Pentru un tânăr din ziua de azi acest lucru pare de neconceput…

M.L.: Cred că omul de odinioară de la țară avea o rânduială foarte bună deși nu avea el cine știe ce carte. Bunicii noști n-aveau atâta școală, dar înțelepciunea le era de la Dumnezeu care, cred că valora mai mult decât toată școala și studiile care se fac astăzi. Din generație în generație învățau, așa cum am învățat și eu de la mama bună rânduială. Se spune de cei șapte ani de acasă, dar cred că mai demult erau cu mult de șapte. Toată viața era o școală.

Rep.: Care sunt obiectele cele mai vechi din casă?

M.L.: Dacă o luăm așa din partea stângă, stativile sunt foarte vechi, ușor afectate de vreme. Apoi putem să mergem la haine, de asemenea foarte vechi. Avem o cămașă care am să o îmbrac care are peste 100 de ani, moștenire de la străbunica. Este o o cămașă foarte foarte veche. Vechi sunt și legănuțul, desagii, traistele, lipideiele, ca să le luăm așa în ordine.

Rep.: Vă simțiți un om bogat cu așa lucruri frumoase?

M.L.: Da. Pentru mine aceste lucruri reprezintă o valoare inestimabilă care nu se va înstrăina niciodată, doar dacă se deteriorează, dar de înstrăinat niciodată.

Rep.: Cât de mult contează ca tinerii să prindă drag de aceste lucruri?

M.L.: Dumnezeu M-a binecuvântat să fiu într-un loc în care pot transmite mai departe aceste valori, eu fiind cadru didactic în comuna Deda, la Liceului Tehnologic ”Vasile Netea”. Pot să zic că am norocul ăsta și pot să transmit tradiția mai departe. Am o generație de copii de care mă ocup deja de doi ani, ei fiind în clasa a II-a. Deja de la acest nivel pot să clădesc în ei dragostea pentru tradiții. Ușor-ușor deja le-am transmis, am făcut șezători, anul acesta urmează să facem și o nuntă tradițională, tocmai pentru ca ei să cunoască mai bine aceste tradiții specifice existenței omului. Sunt lucruri care prind foarte bine la copii. Cum îi crești, așa îi ai spune o vorbă care se potrivește de minune pentru această generație de copii care îi am, poate cea mai energică din toate care le-am avut de când sunt în învățământ Tot legat de elevi, în prima zi de festival am avut pe scenă copii atât din fosta generație cât și și din actuală care au dansat pe scenă. În școala noastră eu mă ocup și de copiii mai mari. Sunt consilier educativ pe școală și pe liceu și am format un grup unde adunăm tradiții pe care le prezentăm în diferite locuri. De aici încolo să știți că lucrurile se ramifică. Nu pot să zic că toți vor duce mai departe acest drag de tradiții, dar dacă din zece, doi o fac, tot e bine.

Rep.: În comuna Deda există Ansamblul ”Cununa Călimanilor” care a pornit la drum cu o nouă generație care a dansat în premieră pe scena Festivalului Văii Mureșului.

M.L.: Acest ansamblu este de fapt urmaș al vechilor ansambluri din comuna Deda. Ei sunt acum baza, au costume noi făcute dar inspirate din cele vechi. Când se vor deteriora cele vechi, totuși avem continuitate prin acești copii. Ei au deja o rădăcină de tradiție și o dezvoltă în continuare atâția ani cât vor fi în ansamblu. La polul opus, avem în comună și femei mai în vârstă care păstrează la fel ca și noi lucrurile acestea și care ne ajută cu drag. Ne primesc, ne sfătuiesc, chiar dacă au o vârstă, mereu ne întind o mână de ajutor, deci putem spune ce avem încă la cine apela. Avem și rădăcini dar avem și mlădițe.

Rep.: Deda are un trecut bogat, un prezent viu și un viitor plin de speranță vizavi de aceste tradiții populare. Cum se îmbină aceste trei direcții în una singură, unitară, frumoasă și durabilă?

M.L.: Totul ține de conducere, și aici pot spune cu toată sinceritatea că doamna primar Lucreția Cadar are un rol esențial. Ea este cea care ne unește, este cea care ne oferă acea unitate care să miște lucrurile într-o direcție bună. Avem un mare noroc că avem un primar deosebit, chiar ăsta e adevărul. Este un om corect, și ce e foarte important, nu face diferențe între Pietriș, Filea, Bistra sau Deda. Pentru dânsa toată lumea e egală, de aici vine și comuniunea și egalitatea la nivelul întregii comune Deda.

A consemnat Alin ZAHARIE