Tineri debutanți în artă și jurnalism. Cine stă în spatele pianului? Portretul unei tinere pianiste

30 septembrie 2023

„Ce este un artist?”

O întrebare cu atâtea răspunsuri câți oameni pe Pământ, o întrebare veche ca timpul și sufletul, o întrebare care astăzi a pus-o pe gânduri pe Alexia Uilăcan, o talentată elevă a Colegiului Național de Artă din Târgu Mureș. Chiar și așa, cum numai un gând tânăr poate, ea a venit cu un răspuns inedit: „Un artist este o pesoană care nu se consideră artist, o persoană care nu se uită la cei din jur, ci la propria artă.”

Pianistă sau salvator din entuziasm?

Alexia este o pianistă care în doar clasa a XI-a a ajuns să cânte la nenumărate concursuri, inclusiv la faza zonală a olimpiadei, și a acompaniat Orchestra Simfonică a Filarmonicii târgumureșene la două concerte în cadrul evenimentului Children’s Week.

Ea este o tânără uimitoare, nesupusă prejudecățiilor formate față de elevii artisți, susține că dacă nu ar fi descoperit afinitatea sa față de pian ar fi ajuns la medicină, fiind atrasă de aspectul salvării vieților. A găsit însă o punte între cele două interese ale sale: terapia prin muzică, o metodă a vindecării care folosește sunetul pentru a spori sănătatea.

Antiteza dintre voci și realitate

Când ne imaginăm un muzician avem în minte o persoană „chill”, extrovertită, amuzantă, creativă, cu capul în nori, dar Alexia ne arată cealaltă parte a interpretului. Este o fată de 17 ani introvertită, misterioasă și cu picioarele pe pământ.

„- Crezi că te dezavantajează faptul că ești introvertită când vine vorba de a urca pe scenă?

– Nu mi se pare că face vreo diferență.”

Deși este inimaginabil pentru mulți dintre cei care se descriu „mai retrași” să urce pe scenă, Alexia este o interpretă extraordinară care spune că nu lasă acest aspect al personalității sale să o împiedice. Când se așează în fața pianului, numai notele și atingerea clapelor îi mai străbat gândurile, melodia transformând-o într-o ființă a scenei care abia așteaptă să vadă zâmbetele de pe fața pubicului la finalul melodiei.

Talent sau muncă?

Deși versurile melodiei o declară, Alexia ne spune că visele nu se împlinesc când bate din palme și când clipește, ci prin multă muncă, dar și noroc. Începând încă din clasa a patra, ea studia câte patru ore la pian: „Eram nevoită să sacrific multe lucruri care pentru un copil pot părea indispensabile.” Până și în ziua de astăzi, dedicația pe care o are față de pasiunea ei îi afectează relațiile sociale: „Este foarte greu să țin legătura cu prietenii dinafara liceului deoarece ei nu înțeleg cum e să fii la Liceul de Arte”. Zilele sunt lungi, munca e obositoare și uneori poate să o ducă până la stadiul în care cântă mai mult obligată decât din plăcere, totuși dragostea ei față de pian o readuce pe calea pasiunii.

Profesor sau mentor?

Ca în orice domeniu, munca atrage foloase, iar când mai scapă universul în amestec și o picătură de noroc, se ajunge la extraordinar. După cum am spus și mai sus, Alexia a ajuns să ia parte în concursuri renumite, precum „Lira de Aur”, „Da Capo”, „Pro Piano”, „Tinerii Painiști”, sau în proiecte la Filarmonica de Stat, alături de interpreți mai experimentați ca ea, însă pe lângă gloria pe care o vede publicul, succesul vine cu o doză de gelozie din partea concurenței, lăsând multe prietenii la un stadiu mai degrabă de amiciție decât de camaraderie: „Familia e singura pe care te poți baza mereu”, spune Alexia. Totuși, drumul nu este așa de singuratic cum pare. Ea mi-a mărturisit că atracția față de muzică nu a fost descoperită la întâia atingere a clapelor. Prima oară a fost îndemnată de mătușa sa, învățătoare la Liceul Vocațional de Artă, să se înscrie, însă până în clasa a patra ea a fost sigură că nu va continua cu muzica. Ce i-a schimat părerea? La sfârșitul școlii primare, ca o ultimă speranță, Alexia și-a cunoscut noua profesoara de pian, care i-a insuflat și micuței sale eleve pasiunea clapelor, i-a arătat concursurile, a învățat-o partea interesantă a muzicii clasice, astfel schimbându-i parcursul vieții pentru totdeauna și dovedind importanța unui adevărat mentor.

Întrebarea de pe tort

„- Îți e frică că nu o să reușești să îți câștigi pâinea?

– Viitorul este un mister, iar frica aceasta este tot timpul în spatele minții mele, însă știu că fac ce mi-a fost scris, iar locul meu în lumea pianului e rezervat numai pentru mine.”