Zi de Zi 20 de ani / Din suflet pentru Cotidianul Zi de Zi la ceas aniversar!

Cuvântul, dres cu sare, totdeauna zidește – dacă Cuvântul ar lua o pauză, noi am fi în deficit, ne-am pierde busola și, dacă nu știi direcția, nu vei ști unde calci.

Cuvântul zidește, dar, dacă nu ar fi cuvântătorii, povestitorii, oamenii meșteri la cuvânt și cu cuvântul, am uita să adunăm cărămizile valurilor vieții și ne-am afla neputincioși și nerealizați.

Cuvântul e bornă ce dă startul pentru a ne întâlni cu noi înșine și apoi cu ceilalți, care la rându-le, prin cuvântul lor, fac un zid împreună cu noi și așa constatăm că nu suntem singuri, că cineva acolo, dincolo de cuvânt, ne iubește și gândindu-se la ei și împreună pentru noi, fac punte de întâlnire cuvântul și apoi zâmbetul, speranța, credincioșia și iubirea nu vor scădea, ci dimpotrivă, vom fi în hora care dă glas frumuseții de a fi împreună.

Douăzeci de ani de cuvânt înseamnă veșnicie după veșnicie și așa ne convingem că timpul ne-a folosit și că vorba dulce mult aduce și că mobilizarea prin cuvânt produce stabilizare și liniște că binele merge pe o cărare sigură.

Dar în spatele cuvintelor ce ne încântă și ne adună, stau douăzeci de ani de muncă asiduă, de neoprire, de culegere de cuvinte, de aflare de tradiții, de găsire a picioarelor ce aleargă  împinse de minte să lucrez, bineștiind că munca e demnitatea omului cugetător de sine și de aplecare a iubirii care pe toate le împlinește.

Pentru desfătarea noastră de “Zi de Zi” nu există odihnă, ci muncă neprecupețită, nu există noapte și zi, căci lumina strălucește în întuneric, nu există kilometraje, ci doar mâini întinse și primitoare, nu se află răgaz pentru desfătare, ci poate pentru o cafea – e muncă serioasă, responsabilă și cu observarea atentă a cuvântului care să ne trezească întrebări, nedumeriri, viziuni, lucru, că să nu se irosească munca pe care o vedem și dăruirea pe care o prindem din cuvântul citit.

Astfel, pentru această vârstă fragedă și care de abia de acum înainte își va arăta și mai mult tinerețea, eficientă și dorul de noi, mulțumim întregului colectiv care, în frunte având pe domnul Aurelian Grama, ne fac zilnic darul bucuriei de a ne desfăta din cuvântul, ce exprimă gândurile, simțămintele, visările, palpabilitaturile unor oameni aleși de cuvânt ca noi să rămânem împreună.

Informându-ne “zi de zi” ne vom arăta contemporani cu acești ziariști de excepție, arătându-le respectul și prețuirea noastră.

Sunt oameni buni că pita caldă, așezați ca un vin vechi, și exuberanți ca ciocârlia care urcă tot mai sus ca cântul ei să se audă peste tot – așa sunt și ei, ochii și urechile, mâinile și inimile, dorurile și îmbrățișările noastre; să le mulțumim pentru jertfă și să-i păstrăm căci seama bine Cuvântul care ne zidește.

Încă odată, La Mulți Ani și să ne întâlnim, din 20 de ani la 20 de ani, rămânând în primăvara care ne descoperă miracolul vieții și îi face pe dânșii și mai înfloritori.

Cu cea mai mare prețuire,

Irina STANCIU,

Avocat