INTERVIU cu Maria-Tereza Grif, șefă de promoție a Colegiului Național ,,Alexandru Papiu Ilarian”: „Sunt pasionată de tot ceea ce înseamnă artă”

Maria-Tereza Grif este șefa de promoție a Colegiului Național ,,Alexandru Papiu Ilarian”, a profilului uman, științe sociale – intensiv engleză, finalizând frumoșii ani de liceu cu media 9,80. Pe lângă eforturile depuse în mediul academic, absolventa este cât se poate de activă în sfera artei, luând cursuri de balet, canto, hip hop și improvizație. Jonglând cu dibăcie cu cele două domenii, Maria se îndreaptă spre studiul teatrului la Universitatea de Arte din Târgu Mureș.

Reporter: Te rog să îmi vorbești despre tine.

Maria Grif: Sunt pasionată de tot ceea ce înseamnă artă – teatru, muzică, dans. Sunt o persoană căreia îi place se implice în multe lucruri, evenimente sau proiecte. Mă stresez ușor câteodată și mă mai impiedică să fac ceea ce îmi place. Totuși, pot spune că sunt o persoană pozitivă și optimistă. Am pornit clasa a XII-a foarte încrezătoare, deci a fost un bonus.

Rep.: Unde ai făcut gimnaziul?

M.G.: La Școala Gimnazială „Dacia”.

Rep.: Cum a fost experiența anilor de liceu?

M.G.: A fost complexă, în primul rând, cu multe suișuri și coborâșuri. Primul an, în clasa a IX-a, am fost online, deci a fost interesant modul în care ne-am cunoscut – ca și colectiv, cum am început anumite prietenii sau cum s-au sfârșit unele din ele. Dar, pe parcursul anilor, a fost chiar bine. Am avut ocazia să analizez unele comportamente din jurul meu, să mă maturizez, să fiu mai deschisă și să văd partea bună a lucrurilor și a persoanelor din jurul meu.

Rep.: De ce ai ales acest profil – științe sociale, intensiv engleză?

M.G.: Am ales profilul acesta deoarece știam că engleza se va face în mod intensiv. Totodată, fratele meu era deja la acest liceu și atunci am decis că asta va fi și alegerea mea. Am dorit științe sociale neapărat pentru că voiam, pe atunci, să știu foarte bine limba engleză; nu eram foarte stăpână pe această disciplină. Într-un fel am vrut să îmi înving frica asta de a vorbi în public și să mă auto-provoc. A fost foarte bine, mai ales pe plan profesional.

Rep.: Spre ce te îndrepți, în ceea ce privește facultatea?

M.G.: Doresc să studiez teatrul la Universitatea de Arte din Târgu Mureș.

Rep.: Cât de dificil a fost tot parcursul spre a deveni șefă de promoție?

M.G.: A fost dificil. Am depus mult efort; nici nu mi-am dat seama cât efort am depus la fiecare materie. Înseamnă să fii prezent la toate orele, să fii atent pentru a prinde cât mai mult din clasă, deoarece după-mesele îmi erau rezervate altor activități. Apucam să învăț doar seara. Aveam proiecte pentru școală – nici nu mai știu cum le-am făcut; a trebuit să îmi iau din orele de somn, din păcate. A fost foarte obositor. La un moment dat, mă îndoiam că voi fi șefă de promoție, dar când am aflat am respirat ușurată: a meritat tot efortul depus.

Rep.: Despre ce activități e vorba?

M.G.: Ca și proiect, m-am implicat în prima ediție a unui proiect intitulat „Exploziv Art”, dedicat liceenilor, cu diferite activități pe partea aceasta artistică – mai mult sau mai puțin. Deja îmi ocupa destul de mult timp. Am făcut teatru, canto, balet și hip hop la Palatul Copiilor. Am făcut și cursuri de improvizație. În total, aveam între cinci și șapte activități într-o săptămână.

Rep.: Și cum ai „jonglat” cu toate acestea, în special în clasa a XII-a, în apropierea examenului?

M.G.: A fost foarte greu, am renunțat la o mare parte din somn. Când veneam de la școală nu puteam să mă apuc direct de învățat; era nevoie să mă odihnesc vreo jumătate de oră. Cumva am jonglat cu ele – și eu mă mir. M-a ajutat Dumnezeu, am reușit. A fost un an plin, dar nu regret deloc nimic din ce am făcut. Am făcut ceea ce mi-am dorit.

Rep.: Ai participat la concursuri?

M.G.: Am participat mai mult cu echipa de teatru. Anul acesta am participat cu trupa la niște concursuri județene, dar și naționale, unde am obținut locul I. Unii dintre noi am obținut și premiul de interpretare. A fost foarte frumos. A doua jumătate a anului a fost mai solicitantă, mai plină de concursuri. Plus că, în cadrul „Exploziv Art”, am avut ocazia să joc într-o piesă care s-a jucat la noi în oraș de două ori pe lună. Acum în 2 iunie a fost ultima reprezentație. A fost o experiență foarte frumoasă, am cunoscut lume nouă.

Rep.: Ce mesaj a cuprins discursul tău din cadrul festivității de final de an?

M.G.: Le-am vorbit colegilor despre noi, despre ce a însemnat pentru noi acești patru ani. Am început cu câteva versuri dintr-o poezie – nu se aștepta nimeni. Au fost foarte atenți și asta am vrut – să se implice, pentru că am vrut să fac discursul acesta despre ei. Eram la același nivel. Înainte de discurs, am făcut un formular unde i-am rugat pe câțiva colegi și prieteni din alte clase să răspundă la întrebarea „Cum au fost pentru tine acești patru ani de liceu?”. O parte din discurs am citat răspunsurile lor. Le-am dat o sugestie: să stea liniștiți. Atunci când nu mai pot, nu trebuie să se frustreze. Să privească lucrurile din altă perspectivă, să ia o pauză, să se relaxeze și apoi să continue sau să lase pe ziua de mâine.

Rep.: Cine te-a susținut în acest demers?

M.G.: Părinții mei, în primul rând. Mi-au fost alături mereu. La fel și fratele meu, care, cu puține vorbe, a cuprins esența. Apoi și profesorii. Am fost susținută într-un mod în care poate nu mă așteptam să fiu. Profesoarele de la fiecare activitate m-au susținut, au văzut că pot, m-au încurajat. Am avut noroc să dau de oameni profesioniști, care au știut cum să-și facă treaba, dar și cum să ne încurajeze.

Rep.: Cum ți s-a părut Examenul de Bacalaureat?

M.G.: Nu știu dacă pot să am o părere realistă. Mi s-a părut destul de greu, aș zice. Să înveți la tot înseamnă să nu înveți la fel de bine la tot ceea ce înseamnă Bacalaureat, ceea ce necesită examenul. Atunci mi-a fost puțin mai greu, dar am reușit să trec cu bine.

Rep.: Cu toate aceste eforturi depuse, simți că ai rămas într-adevăr cu informație, abilități, competențe?

M.G.: Da, am rămas cu câte ceva. Teoretic, poate nu la fel de mult pe cât mi-aș fi dorit sau aș fi așteptat, dar fiecare materie m-a ajutat să gândesc într-un anume fel. Faptul în sine că am fost acolo a contat. Rămân cu ideea că mai știu unele lucruri din cam toate domeniile – poate nu la fel de bine sau de clar, dar mi-am format o gândire.

Rep.: Ce sfat le oferi elevilor care te vor urma?

M.G.: Să priviți lucrurile și tot ce vi se întâmplă cu un ochi pozitiv. Să vedeți că există „mai departe”, există mai mult, există bucurie în viață. Să aveți încredere în voi și în Dumnezeu, să încercați și să nu vă lăsați. Să vă cunoașteți valoarea, asta e tot ce contează.

Alexandra BORDAȘ