INTERVIU – Szabó Dániel: De pe scenă la conducerea Teatrului Ariel. Între continuitate și noi provocări

Teatrul pentru Copii și Tineret Ariel din Târgu Mureș are un nou director, Szabó Dániel. De profesie actor, cu o experiență de peste 14 ani în teatrul de păpuși, acesta a fost declarat câștigătorul concursului pentru ocuparea postului de manager. Funcția de director a devenit vacantă după decesul fulgerător al lui Gavril Cadariu, care a condus Teatrul Ariel din 1998 până în luna mai a acestui an, când s-a stins din viață.

După o discuție prietenoasă, Dániel ne-a mărturisit că își dorește să ducă mai departe prestigiul teatrului construit cu dibăcie și pasiune de către fostul său director și prieten,Gabi, cum îi spuneau colegii de breaslă.

Reporter: Ce înseamnă pentru dvs. această nouă funcție?

Szabó Dániel: Sincer să fiu, în primul rând simt un pic de tristețe din cauza pierderii fostului nostru director, Gavril Cadariu, care a fost foarte apropiat de noi toți și un mentor, totodată, pentru fiecare în parte. În același timp, am fost, și încă sunt, surprins de faptul că am ajuns în acest punct. Acum jumătate de an dacă m-ar fi întrebat cineva: „ce ar fi dacă ai deveni tu directorul nostru?”, i-aș fi râs în față. Dar asta a fost situația. Trecând peste toate acestea, pot spune că sunt optimist. Încă din primele momente am primit o groază de felicitări și foarte multă susținere din partea colegilor și sper să pot realiza tot ceea ce îmi propun, dar și ceea ce a fost propus până acum de către vechea conducere. Cred că vom face spectacole de calitate și vom avea un program cât mai bogat, cu multe parteneriate, evident, și vom dinamiza viața teatrului.

De la actor la director, un „rol” neașteptat

Rep.: Ați activat ca actor în cadrul teatrului din 2010. Cum vedeți această trecere de la scenă la conducere și ce provocări anticipați în noul rol?

Sz.D.: Nu o să fie o trecere totală, în niciun caz în momentul de față, pentru că voi continua să joc în spectacole. Sunt distribuit în aproape toate spectacolele secției maghiare și într-un spectacol realizat împreună cu secția română, așa că nu aș putea să renunț la rolul meu de actor nici dacă aș vrea, și nu vreau, căci îmi place enorm ceea ce fac. Deci, cel puțin anul acesta, voi juca în continuare. Aceasta a fost și una dintre condițiile pe care le-am pus în momentul în care mi-am depus dosarul pentru concurs, să pot juca și în cazul în care voi ajunge la conducerea teatrului. Îmi place enorm să fiu pe scenă, iubesc să joc și îmi plac spectatorii, de aceea am și devenit actor de păpuși.

În 2008 am început facultatea, iar pe atunci nu aveam de gând să devin păpușar, ci îmi doream să devin actor dramatic. Nu mi-a reușit admiterea așa cum am vrut, însă era un loc liber la teatrul de păpuși și am spus că îmi încerc norocul acolo. Nu eram sigur pe alegerea mea. Prima dată am fost la un spectacol de păpuși aici, la Ariel, să văd cum se joacă, ce e, ce înseamnă să fii actor de păpuși, mai pe scurt „cu ce se mănâncă”. Atunci am văzut pentru prima dată bucuria copiilor, cum au reacționat și cum s-au raportat spectacolului și mi-am spus că am ales cel mai potrivit drum în cariera mea. De atunci tot ei îmi dau energie și mă împing să fiu mai bun.

În ceea ce privește noua funcție, va fi greu, zic eu, de jonglat mai ales din punct de vedere al programului. Nu e ușor și să fii actor, și să îndeplinești sarcinile administrative, dar sper că mă voi acomoda cu acest nou rol. Nu îmi va fi ușor să mă obișnuiesc cu postura de director, mai ales că va trebui să mă raportez diferit și față de colegii mei, iar atitudinea lor se va schimba, vrem, nu vrem. De asemenea, abia acum văd și ce atribuții apar și pe partea administrativă. Există niște sarcini pe care nici nu le conștientizam până acum, căci Gabi (Gavril Cadariu – fostul director) le „ascundea” foarte bine de noi, din dorința de a nu ne îngrijora sau de a ne „împovăra” cu anumite influențe externe. A și reușit în mare parte să ne „protejeze”, căci până în momentul de față am trăit într-o bulă protectoare.

Provocările unei duble cariere: „Știu mai bine ca oricine ce nevoi are un actor”

Rep.: Ce lecții ați învățat din activitatea dvs. ca actor și cum le veți aplica acum, în calitate de director al teatrului?

Sz.D.: În mod sigur mă ajută experiența mea de actor în noul „job” de director. De ce? Pentru că știu, mai bine ca oricine, ce nevoi are un actor în momentul în care se află pe scenă. Cert e că actorii trebuie ajutați să se concentreze pe munca lor pentru a rezulta un spectacol de calitate. Practic, trecerea mea prin experiența de actor mă va ajuta acum să le ofer cele mai bune condiții colegilor mei. E clar că trebuie să știi ce se întâmplă pe scenă și ce nevoi are cel care stă în fața spectatorilor pentru a putea rezolva eventualele probleme cât mai repede și cu cât mai puțin efort.

Rep.: Teatrul Ariel a avut întotdeauna o componentă bilingvă, cu spectacole atât în limba română, cât și în limba maghiară. Cum vedeți această diversitate culturală și cum intenționați să o promovați mai departe?

Sz.D.: Va fi clar o provocare să menținem echilibrul între cele două secții, echilibru creat și susținut exemplar de către Gabi de-a lungul timpului în ceea ce ne privește atât pe noi, ca actori, cât și în domeniul celor două secții de spectacole. El a vorbit și ungurește destul de bine și s-a străduit mereu să ne vorbească tuturor în limba maternă, ceea ce a fost un efort apreciat de toți cei din Ariel, iar acest lucru mi-as dori să îl pot face și eu.

Cât despre partea artistică, atunci când vine vorba despre secția maghiară, pot spune că e mai ușor să atragem fonduri care vin din partea Ungariei, din diverse surse nerambursabile. În schimb, în România, și, implicit, pentru secția noastră română, nu există atât de multe posibilități financiare, dar cred că posibilitățile care totuși există (AFCN, Institutul Cultural Român) ar trebui țintite pentru a putea aduce încă un plus de fonduri care să fie folosite pentru producție. În orice caz, nu vreau să neglijez secția română în niciun fel, chiar dacă eu am activat în cea maghiară până acum, ba chiar mi-aș dori să aibă un prestigiu și mai mare.

Între moștenire culturală și inovație

Rep.: Teatrul Ariel are o tradiție de peste 70 de ani și a cunoscut o modernizare semnificativă sub conducerea lui Gavril Cadariu. Cum intenționați să păstrați echilibrul între continuitate și inovație?

Sz.D.: Deocamdată, pe partea artistică, vorbind despre spectacole și direcția pe care a avut-o teatrul până acum, nu doresc să schimb multe, pentru că în anii anteriori s-au făcut foarte multe schimbări în bine, în special la secția maghiară, iar din acest motiv nu este o nevoie reală de a aduce ceva nou, cel puțin nu deocamdată. Am avut multe spectacole pentru copii, dar și pentru infanți cu vârste cuprinse între 0 și 3 anișori, spectacole care au avut un succes neașteptat de mare. Am avut și spectacole de pedagogie dramatică pentru tinerii cu vârste cuprinse între 10 și 18 ani despre diferite teme mai sensibile, precum divorțul în familie, sinuciderea și așa mai departe, care iarăși au avut un succes destul de mare în special în rândul profesorilor, dar și copiilor le-a plăcut foarte mult, acestea fiind la secția maghiară. Dar și la secția română spectacole asemănătoare, printre care și spectacolul nonverbal de dans pentru adulți „GGWorld”. Consider că acest gen de spectacole pe care le-a implementat Gabi merită continuate. În schimb aș dori ca spectacolele pentru infanți să fie preluate și de către secția română.

Rep.: În afară de activitatea artistică, ce măsuri aveți în vedere pentru a asigura sustenabilitatea financiară și dezvoltarea infrastructurii Teatrului Ariel?

Sz.D.: Din punctul acesta de vedere, trebuie să fim conștienți de lumea în care trăim și de faptul că lumea virtuală a luat amploare. Tocmai de aceea trebuie să ne adaptăm și noi în ceea ce privește această lumea on-line. Până acum m-am gândit, ca un exemplu, la realizarea unei aplicații pentru telefon prin care doritorii să își poate rezerva locuri pentru spectacole, să își achiziționeze biletele și să urmărească eventualele noutăți, dar și să poată citi sau vedea un conținut de background, teasere și tot felul de promoții.

În același timp, ne dorim să dăm un look nou teatrului. Fiindcă ne desfășurăm munca într-un spațiu de tip monument istoric avem parte de niște restricții din punct de vedere al infrastructurii, dar acestea nu ne împiedică să construim un loc de joacă pentru cei mici, care să servească, în principal, timpului mort, să spun așa, în care ei așteaptă începerea spectacolului. Îmi doresc, din această perspectivă, să facem teatrul și mai primitor, mai colorat, mai viu. Vom vedea în timp ce putem rezolva și în această privință.

Planuri de viitor pentru Teatrul Ariel: parteneriate și un nou festival de păpuși

Rep.: Care sunt direcțiile principale pe care doriți să le dezvoltați în timpul mandatului?

Sz.D.: Adevărul este că stagiunea aceasta este deja pusă pe picioare, așadar, proiectele sunt finalizate în proporție de 99%, iar bugetul de care avem nevoie este deja aprobat. Astfel, cred că o să fie mai ușor pentru mine, cel puțin pe prima sută de metri, pentru că nu există o presiune administrativă asupra mea.

În viitor mi-aș dori, totuși, să consolidăm și alte parteneriate cu teatre naționale și din afara țării. Secția maghiară are deja un parteneriat cu multe dintre teatrele din Ungaria, dar mi-aș dori să ajungem și mai departe, în Occident. Și în momentul de față Ariel are un parteneriat pan-european în cadrul căruia participă mai multe teatre europene, din Italia, Spania, Polonia și Slovenia. Pe direcția aceasta a parteneriatelor, trasată deja de fosta conducere, mi-aș dori să continuu și eu.

De asemenea, mi-ar plăcea ca visul acesta al lui Gabi, de a avea un festival dedicat teatrului pentru păpuși să prindă formă. Să putem organiza anual, cel puțin o dată, un festival Ariel pentru ambele secții și să venim cu bucurie și proiecte captivante în fața locuitorilor din Târgu Mureș, indiferent de etnie, vârstă sau grad de cultură sau cunoștințe în ale teatrului.

Rep.: Care sunt principalele dificultăți cu care se confruntă astăzi Teatrul pentru Copii și Tineret Ariel?

Sz.D.: Probleme foarte mari nu sunt, de asta s-a asigurat Gabi de-a lungul timpului. Avem 57 de posturi ocupate, dar am mai avea nevoie de încă două posturi de impresariat artistic, pentru a nu fi nevoiți să delegăm din altă parte și să putem să rezolvăm intern acest aspect.

Cu toate acestea ne confruntăm cu o problemă măricică, și anume lipsa spațiului de depozitare. Nu avem decât două spații de depozitare, clar insuficiente. Deocamdată nu putem să mai închiriem un alt depozit din pricina chiriilor foarte mari, iar acest lucru pune o presiune financiară destul de mare pe bugetul teatrului. Iarăși, avem nevoie de un regizor tehnic pentru secția română, actualul post a rămas vacant căci regizorul nostru tehnic s-a pensionat. Am început deja, împreună cu directorul administrativ al Ariel, să căutăm omul cel mai potrivit.

Impactul asupra educației copiilor: „Rămânem în mintea lor chiar și după spectacole”

Rep.: Ce rol credeți că joacă teatrul de păpuși în educația și dezvoltarea copiilor și tinerilor din zilele noastre și cum vă propuneți să atrageți noile generații către acest tip de artă?

S.D.: Din experiența mea de până acum, copiii sunt deschiși spre teatru. Cel puțin, copiii care ne-au trecut pragul de-a lungul anilor s-au arătat curioși și interesați de ceea ce facem. Am reușit prin spectacolele noastre să îi ținem captivați chiar dacă nu le-am oferit dinamismul pe care îl oferă desenele animate, spre exemplu.

Eu zic că ar trebui să țintim mai mult părinții sau profesorii, adică persoanele care îi aduc pe cei mici la noi și să le putem prezenta o experiență culturală de calitate. Ei, adulții, sunt cei care trebuie să vadă că „are rost” și merită să îi aducă pe cei mici aici. Trebuie să vadă că, într-adevăr, merită să urmărească spectacole educative și care pot influența într-o oarecare măsură comportamentul copiilor. Am vazut, de multe ori, că prin spectacolele noastre am reușit să le dezvoltăm urmăritorilor noștri un simț al conștientizării binelui și răului, al frumosului și urâtului, simțuri care se învață, iar noi suntem mai mult decât bucuroși să facem parte din formarea lor. Rămânem, de cele mai multe ori, „în mintea” lor chiar și după spectacole. Ne dăm seama din reacția lor atunci când suntem îmbrăcați în civil și ne întâlnesc pe stradă. „Aaa, uite, uite! Domnul Lup!”, ne recunosc și în afara teatrului și vin înspre noi bucuroși că ne-au reîntâlnit.

Rep.: Există un spectacol sau un proiect care v-a marcat în mod special în activitatea de până acum la Teatrul Ariel? Dacă da, care este acela și de ce?

S.D.: Au fost foarte multe, sincer să fiu. Dar, primul care îmi vine în minte este spectacolul de anul trecut „János Vitéz”, un spectacol de mare anvergură în care am jucat singur pe scenă. Trei colegi se ocupă de partea muzicală a spectacolului, iar eu susțin „show-ul” printr-un soi de monolog timp de o oră și jumătate. În afară de acesta, un rol marcant pe care l-am jucat timp de câțiva ani buni și datorită căruia am fost recunoscut mult timp, a fost cel al lui Csipike. Și, nu în ultimul rând, trebuie să amintesc de primul meu rol, care a fost tot în cadrul spectacolului „János Vitéz”, dar într-un spectacol de păpuși scris în anul 2003 și reluat de Teatrul Ariel, unde am fost liderul bandiților și regele francez.

A consemnat Lorena PINTILIE

Foto: Arhivă – Szabó Dániel