INTERVIU cu componenții formației Slantless. Povestea unei trupe de rock spre succes

Prin acest interviu, avem ocazia să cunoaștem mai îndeaproape o trupă emergentă din peisajul muzical românesc local, trupa Slantless, formată din patru tineri entuziaști și talentați care au găsit o conexiune profundă prin pasiunea lor comună pentru muzica rock.

Vom afla de la membrii trupei cum s-au întâlnit, care sunt influențele lor muzicale, experiențele de pe scenă, precum și viziunea lor despre viitorul muzicii rock în România. În spatele unei povești de început destul de amuzante și spontane, trupa reușește să aducă un suflu proaspăt și autentic, inspirându-se din mari nume ale rockului internațional și românesc. Așadar, vom afla cum au trecut prin primele provocări și cum și-au consolidat chimia de trupă, de la primele repetiții improvizate până la debutul pe scena unui concert aniversar Trooper, un moment memorabil și plin de emoție pentru toți membrii. Este vorba despre Denis Boca, liderul trupei și chitaristul principal, dar și vocalist, Vladimir Banu, toboșarul energic, Bogdan Hancu, basistul pasionat, și Andrei Hanz, chitaristul de ritm.

Reporter: Cum s-a format trupa și care au fost principalele influențe muzicale?

Denis Boca: Trupa noastră s-a format anul trecut, înainte de vară. Totul a început când l-am întrebat pe unchiul meu dacă știe vreun toboșar. După câteva zile, mi-a dat numărul lui Vladimir, care a devenit toboșarul nostru. Când i-am povestit ce aveam în minte și că vreau să-mi fac o trupă, Vladimir a fost interesat și i-a scris lui Bogdan, care a acceptat pe loc și este basistul nostru în continuare. Îmi amintesc perfect prima noastră repetiție: ne-am întâlnit într-o sală destul de precară, unde tobele erau rupte și cădeau. Vlad a căzut de câteva ori cu scaunul, iar asta ne-a făcut să ne mutăm repetițiile în fabrica de bere a unchiului meu, printre butoaie și pe unde mai găseam loc. Acolo am putut repeta liniștiți. Surpriza pentru mine a fost că deși la început nu mă vedeam niciodată vocalist, am ajuns să preiau și rolul de solist. Inițial, voiam doar să cânt la chitară, dar n-am găsit pe cineva serios, cu voce potrivită, așa că am ajuns să cânt eu. Anul acesta am început chiar să merg la ore de canto și lucrurile au prins contur. După ce am lucrat cu câțiva chitariști locali interesați de proiect, Andrei Hanz ni s-a alăturat ca și al patrulea membru, umplând golurile din sunetul nostru. Din fericire, ne-am potrivit bine ca influențe muzicale, toți fiind mari fani Metallica. La primele repetiții am cântat cinci sau șase piese de-ale lor, dar ne-am dat seama că dacă vrem să avem succes pe scenă trebuie să avem și piese proprii, nu doar cover-uri Metallica. Deocamdată am reușit să scriem trei piese și mai lucrăm la altele. Desigur, fiecare dintre noi ascultă și alte stiluri, așa că avem gusturi diferite. Totuși, ne învârtim în același cerc muzical, iar influențele fiecăruia contribuie la sunetul nostru. Așa am reușit să găsim un echilibru, în ciuda micilor diferențe.

Vladimir Banu: Am ajuns să ne cunoaștem din interesul comun pentru muzică, iar după primele repetiții ne-am dat seama de stilul ce ni se potrivește, hard-rock.

Andrei Hanz: Trupa noastră s-a format datorită pasiunii comune pentru muzică, iar după primele repetiții, eu am fost ultimul introdus. De influențe aș zice Trooper si Metallica, poate puțin de Avenged Sevenfold.

Bogdan Hancu: Trupa s-a format anul trecut, în 2023, la începutul lunii iunie am fost introdus în trupă de bunul meu prieten și toboșar Banu Vladimir, mă cunosc cu el din clasele primare.

Rep.: Ce artiști v-au inspirat cel mai mult în carieră?

D.B: Metallica, dacă nu erau ei, eu nu mă apucam să cânt. Am început sa cântăm noi patru pentru că facem cover după ei. Dacă întrebarea se referă la după cine ne inspirăm acum și ce am vrea să facem, răspunsul ar fi Five Finger, Death Punch și Linkin Park.

V.B.: Cea mai mare influență a noastră este trupa Metallica, deoarece primele piese pe care le-am repetat împreună sunt piese celebre scrise de ei, precum ”Enter Sandman”, ”Fade to Black” sau ”Nothing Else Matters.” Totodată, suntem inspirați și de trupe românești ca Trooper, Bucovina, Vița de Vie sau Cargo.

A.H.: Pe mine personal m-au inspirat artiști precum Joakim din Sabaton, Manowar, Powerwolf, Metallica, Pokolgyep și aş putea continua la nesfârșit.

B.H.: Pe mine personal m-au influențat trupele Metallica, dar și Vița de Vie, respectiv basiștii trupelor.

Patru personalități, un singur scop

Rep.: Cum ați descrie evoluția voastră muzicală de la începuturi până acum?

D.B.: Evoluția noastră muzicală e una foarte mare față de acum un an, în primul rând pentru că am început nu doar să cântăm cover-uri, la început cântam două ore același lucru. Acum, de obicei, facem o repetiție de două ore, iar mai mult de o oră jumătate alocăm să scriem melodiile noastre.

V.B.: Toți am progresat semnificativ la instrumentele noastre de-a lungul ultimului an în care am cântat împreună. Și chimia pe care am construit-o pe parcursul repetițiilor ne-a făcut muzicieni mai buni și împreună, nu doar la nivel individual.

A.H.: Aș zice că am început sub un context de trupă tribut Metallica, dar așa ușor am tranzitat către un stil original. Cânt chitară de doi ani deja, o metodă supremă de exprimare al stresului în general. Normal, așa a început „voyage-ul” meu în această lume muzicală, uşor fiind evoluată prin trupele în care cânt Manusfrei şi Slantless. Iubesc muzica, atât timp cât mă face să simt ceva, sper ca în viitor acest lucru să nu se schimbe.

B.H.: Pe plan personal, eu am început din clasa a VII-a, am avut prieteni de la Liceul Vocațional de Artă, ei m-au introdus în lumea muzicii rock și metal. Am participat doi ani de zile la cursuri de bass, la o școală unde am avut un profesor excepțional, Emil Baier, și îi mulțumesc pentru tot ce m-a învățat și mi-a oferit până acum, pentru că în momentul de față nu mă consider un mare basist, dar sunt la un nivel mediu.

Publicul și scena: emoțiile și satisfacțiile primelor concerte live

Rep.: Cum vă simțiți pe scenă și care e cel mai memorabil concert pe care l-ați susținut până acum?

D.B.: Fix acum un an am cântat cu Trooper pe scenă, am vorbit cu chitaristul lor, am decis să cântăm o piesă și am urcat cu ei pe scenă și astfel am ținut legătura cu el, iar în vară le-am scris că ne-am pus la punct cu niște melodii pe care le putem cânta cap coadă fără să ne facem de râs și am evoluat destul de mult într-un an, chiar și eu, cel mai mare perfecționist am ajuns să am încredere că putem duce un concert de aproape o oră, liniar și fără prea multe greșeli. Tot timpul înainte să intru pe scenă am emoții de încep să îmi rod unghiile, sunt foarte emotiv. Ceilalți nu erau atât de emoționați, eu prima dată când am și cântat cu vocea, a fost tare interesant ca senzație, știu că prima melodie am tocit-o foarte grav, nu am exersat atât de mult încât să îmi iasă perfect, apoi la restul melodiilor mi-au mai trecut emoțiile și am văzut că oamenii sunt pe vibe cu noi, că dansează, că aplaudă, că ne susțin, am început să-mi dau drumul la voce și a fost totul foarte bine. Ceva memorabil, a fost acest moment descris mai sus.

V.B.: Tocmai am debutat cu prima noastră performanță live în deschiderea trupei românești Trooper, la concertul lor aniversar de 29 de ani, cântat la noi în oraș. Ne simțim onorați să avem o astfel de primă interacțiune cu publicul și să participăm la un concert atât de valoros pentru prietenii noștri.

A.H.: Chiar dacă poate sună nihilist, urăsc primele două minute dintr-un concert. E ca o conversație rece pe care trebuie să o încălzești fără să știi la ce să te aștepți. Oare publicului o să îi placă piesele noastre? Oare nu? Am avut parte de amândouă situații, dar aceleași două minute sunt la fel. În rest, să cânți pe scenă şi să te exprimi prin muzica pe care ai realizat-o e inexplicabil. E un vârf pe care e greu să îl urci. Dar odată ajuns, poti doar să te bucuri împreună cu tovarășii tăi care te-au acompaniat. Acel concert de pe 25 octombrie nu o să îl uit niciodată. Peste 120 de persoane ne-au văzut debutul cu trupa Slantless.

B.H.: E foarte emoționant și foarte stresant, nu am mai trăit experiențe pe care le-aș putea compara cu emoțiile simțite înainte de concert. Cel mai memorabil concert este, desigur, cel de la Trooper care a fost în 25 octombrie 2024. Sala de la Republica unde a fost susținut concertul a fost absolut plină și oamenii care au fost acolo au fost excepționali și le mulțumim din suflet că au fost acolo și că ne-au încurajat, ne-au aplaudat și au cântat împreună cu noi melodii memorabile cum ar fi și chiar și „Basul și cu toba mare” de la Vița de Vie.

Colaborări și aspirații: Artiștii români cu care visează să cânte

Rep.: Plănuiți colaborări cu alți artiști? Cu cine v-ar plăcea să lucrați?

D.B.: Încă nu e momentul, pentru că nu avem un album scos, dar dacă ar fi să facem cu cineva o colaborare ar fi interesant să facem cu Vița de Vie, pentru că noi am vrea să mergem spre acel stil, un fel de nu metal ca să îmbinăm puțin cu rap-ul cu rock-ul, pentru că eu nu am neapărat o voce bună să duc note înalte, dar am o voce puternică și aș putea astfel.

V.B.: Sperăm la cât mai multe colaborări cu alte trupe din țară, pentru a menține rock-ul românesc în viață și pentru a întări comunitatea noastră. Suntem în termeni buni cu cei de la Trooper și sunt șanse mari să organizăm mai multe concerte alături de ei, dar sperăm să cunoaștem cât mai mulți artiști în viitor.

A.H.: Nu depinde de mine acest lucru, dar eu aș vrea o colaborare cu cei de la Bucovina sau cei de la Harmasar.

B.H.: Deocamdată nu plănuim colaborări cu alți artiști, sperăm să scoatem propriile melodii și să le înregistrăm. Eu personal nu am preferințe, dar mi-ar plăcea tare mult să lucrăm cu Vița de Vie și Trooper, nu doar să cântăm în deschidere pentru ei, poate un proiect, ceva împreună.

Rep.: Cum vedeți viitorul muzicii rock în contextul industriei muzicale actuale?

D.B.: Muzica rock locală e destul de proastă, dar totodată, acum la concert nu au fost doar oameni în vârstă, au fost și colegi de-ai mei de liceu, deci sunt încă cazuri bune care nu ascultă doar trap și manele.

V.B.: Cu toate că multă lume consideră rock-ul ca fiind un curent învechit, multe trupe noi aduc elemente noi acestui stil, reușind să spargă șabloanele comerciale și să creeze muzică modernă și originală. Din ultimii ani, rock-ul nu mai este doar un stil de nișă, prezentând un viitor strălucit pentru trupele ce i se dedică.

A.H.: Nu sunt sigur. Nu știu 100% cu ce se mănâncă industria asta, dar vreau să învăț mereu. Am speranțe, dar sunt și realist.

B.H.: Din păcate, muzica rock nu mai e atât de populară cum era înainte, deși sper pentru un viitor în care va reveni muzica rock și cea metal la un nou apogeu.

Rep.: Cum v-ați descrie fiecare în trei cuvinte?

D.B.: În câteva m-aș descrie foarte perfecționist, emotiv și aș vrea să zic talentat, dar în același timp pe lângă acest talent eu, în fiecare zi sunt cu chitara în mână.

V.B.: Vladimir – tobe, dinamic, atent, perseverent.

A.H.: Hanzi Andrei Marton – fracturat, ambițios şi social.

B.H.: Personal, m-aș descrie afon muzical certificat, dar ca și trupă cvartetul mureșean.

A consemnat Alisia BALOGH