INTERVIU cu David Simionca: o poveste de succes în muzică, scrimă și leadership

David Simionca este un tânăr plurivalent, un adevărat exemplu de dedicare și pasiune pentru tot ceea ce face. Încă de la o vârstă fragedă, a demonstrat o curiozitate neînfricată și o dorință de a se perfecționa în domenii variate, precum muzica, sportul și leadership-ul. De la primele lecții de pian la doar 5 ani, până la titluri naționale în scrimă și implicarea activă în viața școlii, David reînvie spiritul muncii susținute și al disciplinei. În această perioadă de adolescență, el nu doar că își construiește o carieră, ci încearcă să influențeze în mod pozitiv și comunitatea din jurul său, inspirându-i pe cei din jur prin exemplul propriu. Acesta este doar începutul unei povești care promite să inspire și să motiveze pe cei care au ocazia să o descopere.

Reporter: David, spune-ne câteva lucruri despre tine. Ce pasiuni ai?

David Simionca: Sunt la Colegiul Național „Papiu Ilarian” din clasa a V-a, acum sunt în clasa a XI-a. Pot să spun că de mic m-am descurcat plurivalent, în sensul că am început pianul la vârsta de 5 ani. Prima apariție pe care am avut-o a fost la Palatul Culturii la 7 ani, iar de atunci să cânt pe scenă a fost foarte important pentru mine, pentru că e scena de acasă, cea mai importantă scenă de acasă. Cel mai înalt punct pe care l-am avut în muzică a fost să câștig trofeul Festivalului Național de Muzică Clasică Francis Cubic de la Oradea în noiembrie 2023. Muzica a fost prima mea dragoste și, deși poate că după facultate nu o să mai fac neapărat la nivelul acesta, mereu o să am pian în casă și mereu o să cânt la pian. Cumva vreau să termin asta cel puțin pe palierul liceal; ar fi un concert cu Filarmonica de Stat undeva prin anul viitor, în septembrie, pe concertul numărul 2 al lui Frédéric Chopin, prima parte.

O altă parte care pot să zic că m-a format e scrima. Am început scrima târziu, la 13 ani, dar m-am îndrăgostit de tot ce înseamnă sportul acesta și îmi amintesc că la primul concurs luasem ultimul loc și eram foarte devastat. După aceea am zis că dacă într-un moment nu ești ultimul, nu ai cum mai târziu să fii primul și așa s-a întâmplat: cu foarte multă muncă și ambiție, de la ultimul loc am ajuns ca anul acesta să devin campion național la categoria mea de vârstă U17 și a fost ceva care cred că a schimbat nivelul la care voiam să fac asta. Am bifat, din punct de vedere național, și la scrimă, și la pian. Haideți să ne uităm mai sus și, în același timp, să cultivăm disciplina pe care ți-o dă sportul de performanță.

Rep.: Cum arată o zi din viața ta, am înțeles ca faci multe lucruri și ești foarte implicat, spune-ne puțin cum te desfășori și cum îți gestionezi resursele?

D.S.: Cineva mi-a zis odată că omul care e mereu ocupat are un management foarte prost în viața lui. Așa că am avut și eu o perioadă în care am fost mereu ocupat și mi-am dat seama că era doar din vina mea și a managementului meu așa că, dimineața mă trezesc la 6.00, fac un duș, mă duc la școală, învăț, nu mai am pauze pentru că sunt Președinte de Consiliu de anul acesta și vrem puțin să regândim structura Papiului și ce însemnă implicare. Apoi, vin acasă undeva în jurul orei 14.00, până la ora 15.00 mai dau câteva telefoane pentru a rezolva câteva evenimente pentru perioada următoare pentru consiliu, apoi încep temele, încep lucrul până la 18.00. La 18.00 spun stop și merg la antrenament, atunci când vin mai am ori meditații ori ore, iar apoi îmi gândesc programul pentru următoarea perioadă, lucrez la proiectele pe care le desfășor în paralel, în viața extrașcolară și cred că termin citind și rugându-mă. 

Motivația de a deveni lider

Rep.: Ce te-a motivat să candidezi pentru funcția de Președinte al Consiliului Elevilor? 

D.S.: Faptul că iubesc școala, sunt elev la ”Papiu” din clasa a V-a și chiar cred în ce poate să facă școala asta și în misiunea ei, nu doar ca și școală individuală ”Papiu” și ca școală generală. Cred în oamenii pe care îi avem la școală, cred în profesorii pe care îi aveam, cred într-un potențial care are nevoie de o anumită scânteie ca să se vadă în locul în care suntem. Cred că oportunitățile sunt la fiecare pas și sunt mai multe ca niciodată și ar fi atât de mare păcat să nu le vedem pentru că de multe ori nu îți dai seama că poți să câștigi un proiect foarte mare și când te uiți în spate tot ceea ce a trebuit a fost să caut informația. Poate ți se pare poate puțin nedrept, pentru că asta chiar era la îndemână. Cred că e foarte important mai ales ca președinte să știi puțin din toate, poate să iau uneori un pas în spate să pun oamenii în fața, să le mulțumesc acelor oameni pentru implicarea ce o arată zilnic și eu doar să vin cu o viziune și cu un anumit ritm în care să lucrăm. Am în biroul executiv în care mai sunt încă patru persoane, trei vicepreședinți care sunt pe filiere și o secretară executivă și îmi place că sunt specialiști în domenii mici. Unul pe interne, unul pe externe, unul pe manager proiecte. Eu știu puțin din toate, dar e suficient să setam un ritm și o viziune pe termen lung. 

Rep.: Să înțeleg că fiecare e cu domeniul lui?

D.S.: Fiecare e cu domeniul lui, dar mereu există o întrepătrundere în ceea ce facem și îmi place așa pentru că văd ca e un sistem care funcționează, e un sistem flexibil, adunarea generală formată din 70 de oameni, președinții și vicepreședinții clasei, foarte receptivă în ceea ce facem. Văd că de la ședință la ședință lumea își dă seama care este misiunea noastră și că putem să fim originali în acel loc și ideile sunt ascultate. Pot să spun este e cea mai prosperă și cel mai bun timp din cei 7 ani pe care îi cunosc de a fi papiist, dar uitându-mă înapoi cred că e cea mai bună perioadă să fii papiist dintotdeauna, de la înființare. 

Rep.: Cât de important crezi ca e Consiliul elevilor într-un liceu?

D.S.: E ca un un om fără educație, un om pe care dacă îl pui în pădure și îl lași acolo izolat el poate să trăiască și poate să trăiască foarte bine, în schimb dacă îi oferi educație îl lași să se cunoască pe el, pe cei din jurul lui, să cunoască istoria și factorii care influențează societatea cred că viața lui capătă un total alt sens. Cred că la fel e și la școală, în momentul în care ai un Consiliu ai viziune, așa cum am zis pe termen lung lucrurile se schimbă total. Experiența liceală și cea gimnazială capătă mai mult sens, atunci când ai lideri de vârsta ta care se gândesc la oportunități, se gândesc la moduri de a-ți face experiența cât mai bună. Cred că un lucru foarte important în viață sunt mentorii, am avut mentori în viața mea și pe care continui să îi am, iar în momentul în care mă duceam să vorbesc cu ei, am avut două luni în care am văzut că lucrurile încetinesc, mergeam la ei și aveam energie și viziune pentru următoarele două luni și cred că asta vreau să fim și noi pentru oamenii pe care am fost aleși să îi slujim în sensul că vreau să fim niște oameni care inspirăm, niște oameni în care să se vadă în ei că se poate face dacă vrei și efectiv orice e posibil. 

Rep.: Să înțeleg că aveți o bună colaborare cu profesorii și că vă susțin și ei? 

D.S.: Nu cred că e o școală cea în care doar elevul primează sau cea în care doar profesorul primează, ci coexistă. Suntem foarte încântați să vedem că profesorii ne susțin, văd ceea ce facem, ne remarcă. E un sentiment foarte bun când te oprește profesorul pe hol și îți spune că îi place ceea ce faceți și uite hai să ne uităm și în direcția aceasta, îți dă o idee prin care să rezolvăm probleme din zona aia și astfel, o să ne meargă din ce în ce mai bine. Noi nu putem să vedem toate problemele, dar  contăm ca oamenii să fie deschiși și prin poziția noastră care ne permite să implementăm lucruri să fim gata să le facem și să avem curajul să le facem datorită oamenilor care vin și ne spun: „Ok, se poate face asta, haideți să vă gândiți la o soluție”.

Mesajul lui David pentru adolescenți: „Să nu creadă în ei, ci să creadă în Dumnezeu, să nu înceteze niciodată să inspire, să știe că sunt valoroși, să știe că au potențial”

Rep.: De ce crezi că elevii din zilele noastre nu mai sunt interesați de activitățile de dezvoltare, de evoluția proprie și preferă confortul?

D.S.: Citeam odată o carte despre cum să nu învinuiești niciodată, ci învinovățește-te pe tine pentru că nu ești e destul de carismatic, astfel încât să îi faci să intre în oportunități. O să am curajul să spun că nu sunt deloc de acord cu întrebarea aceasta. Oamenii sunt din ce în ce mai receptivi, dacă știi să lucrezi, am avut proiecte care în mintea mea mi le imaginam altfel și s-au rezumat să aibă o altă întorsătură sau un alt răspuns din partea lor, nu i-am învinuit pe ei. Nu am zis că publicul e prost, am zis ca eu nu am suficientă experiență ca să îmi dau seama cum să îi abordez, să scot tot ce e mai bun din ei și cum să-i valorific. Așadar, cred că întrebarea e cum punem noi problema ca și dezvoltatori de conținut, ca și căutători de oportunități și doar atunci ne putem da seama că lumea e deschisă, oportunitățile există, diferența suntem noi dacă venim și discutăm despre ele așa cum trebuie și dacă ne prezentăm în viziunea favorabilă. Aceasta nu este o afirmație generală, cel puțin eu așa am decis să o vizualizez, problema nu sunt ei, problema sunt eu, eu nu sunt suficient de bun pentru că dacă voi fi suficient de bun oamenii vor veni spre mine. E o mare binecuvântare faptul că atunci când nu sunt pregătit ei nu vin pentru că urma să îi las dezamăgiți. În momentul în care voi fi pregătit să duc încărcătura de oameni pe care trebuie să îi manageruiesc voi fi mulțumitor că ei au insistat.  

Proiectul școlii de educație financiară: o inițiativă cu impact pentru mii de elevi

Rep.: Povestește-ne puțin despre noul tău proiect.

D.S.: Am început acest proiect pentru ca să îmi găsesc sensul, cel puțin acum în perioada de adolescență. Prima fază de dezvoltare a fost un podcast, venisem din America anul trecut și simțeam nevoia să fac ceva, mă simțeam plin de energie, plin de dorințe de afaceri și în momentul acela am zis că bun, facem un podcast. Am avut o colaborare foarte bună cu IncubCenter, manageriind singur toată treaba aceasta cred că a început să mă caracterizeze un management bun și îmi plăcea ca lucrurile să fie făcute bine și astfel am făcut un parteneriat cu IncubCenter, ei ne-au oferit locația și am filmat vreo cinci interviuri cu oameni de succes din cinci domenii, antreprenori, doctori, educație. Aceasta a fost prima fază de dezvoltare, acum uitându-mă în apoi și realizând că au trecut șase luni de atunci îmi dau seama că am fost lipsit de experiență și că am greșit din multe privințe, dar o iau ca o parte foarte benefică care face parte din procesul meu de dezvoltare. A doua urmează să devină publică undeva prin primăvară și va fi o școală de educație financiară mobilă pentru elevii din județul Mureș, plănuind să atingem numărul de elevi care au trecut prin treaba asta, să fie peste 2.000. Asta înseamnă că voi lucra cu o persoană care este partenerul meu în acest proiect și cuprinde mai multe etape. Deja ne aflăm în etapa de formare a noastră din perspectiva economică, urmează să luăm două cursuri de la două facultăți de top din State și alte pregătiri adiacente din zona economică și a antreprenoriatului. Apoi va urma dezvoltarea cursului, adunarea sponsorilor pentru acest proiect, iar în luna februarie acesta va deveni public, iar prin parteneriate cu diverse instituții, școli, consilii vom realiza aceste prezentări interactive de management financiar pentru copiii. Aceasta este o parte care lipsește din sistemul de educație și vrem să soluționăm problemele acestea. Nu poți să ajungi adult fără să știi ce înseamnă riscul de a-ți lua datorii, ce înseamnă probabil lucruri generale cum ar fi gestionarea banilor, cultivarea spiritului antreprenorial să știi măcar învățat practic și să fie genul de prezentare pe care să ți-o amintești peste câțiva ani.

Rep: De unde vine pasiunea ta pentru limba și literatura română?

D.S.: Mă gândesc la noi, mă gândesc la oameni, la cuvânt, la comunicare pentru că ce facem noi aici, cine va citit acest lucru o va face în limba română. E doar o altă formă prin care putem da niște amprente personale. Când mă gândesc la limba română mă gândesc la profesorii pe care i-am avut, la cei care mi-au șlefuit caracterul cu învățarea acestei limbii și cred că e mai mult decât o limbă. 

Planuri de viitor: De la performanțe academice la cariera în Statele Unite

Rep.: Ce planuri ai de viitor?

D.S.: Planul meu de viitor pe termen scurt este să rezolv situația Consiliului de la ”Papiu”, să dezvolt independența financiară, să mă asigur ca atunci când mandatul din 2026 se va termina să avem oameni care rămân după noi și continuă ceea ce noi am început. Dezvoltarea acestui proiect despre care ți-am spus, școala mobilă de educație financiară pentru copii, terminarea în forță a acestui capitol muzical, concertul cu Filarmonică de Stat și deja mă gândesc la facultate, și anume aplicarea la o facultate de top în Statele Unite și sper eu acceptarea la această, iar pe termen lungă să mă stabilesc în Statele Unite și întemeierea unei familii. 

Rep.: Ce mesaj ai avea pentru adolescenți?

D.S.: E amuzant că fix cu întrebarea asta mereu terminăm interviurile pe care le aveam la podcast. Să creadă. Aș spune cel puțin raportat la mine, să nu creadă în ei, ci să creadă în Dumnezeu, să nu înceteze niciodată să inspire, să știe că sunt valoroși, să știe că au potențial și atunci când se uită la oportunități să nu zică că asta nu e pentru mine pentru că fix pentru ei a fost făcută, să știe ca oportunitățile se găsesc mult mai des decât cred ei. Dacă lucrezi și dacă îți pui credința acolo unde trebuie și ești un om onest nu există nici o limită în ceea ce putem realiza.

A consemnat Alisia BALOGH