Biserica din Saschiz, patrimoniu mondial UNESCO

Comuna Saschiz a fost în trecut una din cele mai bogate localități săsești. Numele german e Keisd, ungurii i-au zis Szászkézd, adică Keisd-ul săsesc, de unde vine și numele românesc. Înainte de veacul 13 în zonă se aflau localități secuiești, dar la colonizarea sașilor, secuii s-au retras mai spre est și nord est..

Biserica evanghelică fortificată din Saschiz face parte din patrimoniul mondial UNESCO. Date privind fondurile din care s-a construit edificiul religios provin începând din anul 1494 până în 1525,  acestea menționând subvenții acordate de către ”Provincia Sibiului”. Există de asemenea și o indulgență papală acordată între anii 1503 și 1507, localitatea având de asemenea și scutiri de livrări de produse pentru armată ca și de încartiruiri.

Cu ajutorul unor englezi, grupați în Fundația Adept, și implicarea activă a Prințului Charles al Marii Britanii, la Saschiz s-au dezvoltat idei de afaceri ce atrag tot mai mulți turiști englezi. Botanistul Casei Regale Britanice a studiat zona intens și susține că aici se conservă o biodiversitate disparută în Anglia de peste 300 de ani.

Pe locul unde altă dată se afla o bazilică romanică s-a ridicat în 1493 o mare biserică fortificată în onoarea regelui Ștefan I al Ungariei. Biserica masivă, construită din piatră de carieră, în stil gotic este de tip sală, întărită cu 22 de contraforturi. Sala este foarte lată și lungă, iar corul este închis pe trei laturi. În 1496 a fost terminat corul bisericii, iar în 1525 toate lucrările au fost terminate. Un nivel de apărare a fost construit din cărămidă  deasupra sălii și a corului, în mod similar fiind ridicate deasupra bolții stelate a sacristiei încă două niveluri. Biserica are trei portaluri cu ambrazuri terminate în arc frânt. Prin vestul bisericii se află două turnulețe din cărămidă prin care se face accesul în interior. Prin intermediul unor arcade late care sunt sprijinite pe retragerile contraforturilor este susținut parapetul etajului de apărare care mascheză gurile de turnare. Deasupra tuturor se ridică doi pereți de grosime mică care au rol în diminuarea pătrunderii proiectileloraruncate din exterior. Pereții au prevăzute metereze la care se poate ajunge printr-un coridor din lemn și pe ei se pot vedea scrise  numele saschizenilor ce au sfârșit în cele două razboaie mondiale precum și numărul caselor în care au locuit. Înglobat în sistemul defensiv este și turnul sacristiei care se regăsește sub acelaș acoperiș al bisericii și care se ridică deasupra etajului de apărare cu 16 metri.

Relativ recent, în secolul al XIX-lea, atât bolta navei cât și bolta corului au fost modificate înlocuindu-se bolțile semicilindrice cu penetrații. Ferestrele bisericii sunt în stil gotic târziu prezentând vederii muluri traforate precum și fragmente din rondele de sticlă înglobate într-o rețea de plasă din plumb. Odinioară, orga se afla deasupra altarului.  În secolul al XVIII-lea, aceasta a fost relocată într-o tribună pe latura vestică, special construită.

Turnul de apărare are un aspect masiv și are prevăzute niveluri cu guri de tragere. El a fost construit la o distanță de circa 10 metri de sacristie. Ultimele caturi sunt ridicate din cărămidă, celelalte fiind din piatră. Transformarea sa în clopotniță s-a realizat o dată cu construirea turnului cu ceas din Sighișoara, în anul 1677. După puțin timp de la transformare a avut loc un incendiu care l-a distrus aproape în întregime. Trecând încă printr-un incendiu, aspectul pe care-l are astăzi se datorează refacerii sale din anul 1832. La fereastra etajului superior există o figurină numită Bogdan, care acompaniază bătăile ceasului.