La Reghin, cu paramilitarii ”Levente” și ”Deutsche Jugend”

Defilări prin centrul orașului, cu sau fără torțe, și marșuri de instrucție periodice, pe diferite trasee. Cântece intonate în cadență de marș și mândria de a purta uniforme înzorzonate. Zâmbete largi pe figurile radioase ale unor tineri naivi, pe cale de a fi îndoctrinați. În acest fel, liniștea unui oraș provincial precum era Reghinul săsesc, a fost spulberată de două grupări paramilitare.

Armonia Reghinului patriarhal, schimbată de război

În 1940, Reghinul, un oraș în care conviețuiau firesc, la un loc, români, maghiari, sași și evrei, pulsa de activitate. Până în vara anului 1941, nimic nu părea că se va schimba în viața acestui orășel provincial. Înființarea primelor organizații paramilitare ”Levente” și apoi a ”Deutsche Jugend” avea să adâncească sentimentul de frustrare națională în rândurile românilor și evreilor, care se simțeau din ce în ce mai izolați în cadrul comunității reghinene. Tot din vara anului 1941, prin gara din Reghin au început să tranziteze tot mai multe garnituri de tren cu arme și trupe germane spre (și dinspre) Frontul de Răsărit. Aerodromurile germane organizate la Mociar și la Lueriu au adus atunci, la Reghin, și primii militari germani. Au adus însă și primele mari probleme în viața acestui oraș patriarchal.

Gruparea paramilitară maghiară ”Levente”…

Organizația ”Levente” a fost înființată în baza unei legi din 1921, lege dată de statul ungar, iar tinerii ”levenți” se aflau la început sub directa îndrumare a Ministerului Ungar al Învățământului. În 1938, organizația a fost trecută în subordinea Ministerului Apărării Patriei din Ungaria, iar după Diktatul de la Viena din 1940, în aproape toate localitățile cedate au fost înființate filiale ale organizației. În aceasta erau cuprinși tineri maghiari, români și germani cu vârste între 12 și 21 de ani. Pregătirea lor era organizată pe principii militare și consta în principal în sport, marșuri pe diferite trasee, cântece patriotice și mânuiri de armă. Tragerile cu arma aveau însă loc abia dupa împlinirea vârstei de 18 ani. La împlinirea acestei vârste se considera că fiecare ”levente” poate să treacă la o etapă superioară și trebuia să participe la o pregătire militară într-o cazarmă militară. ”Levenții” erau instruiți de profesori și ofițeri în rezervă, iar limba de pregătire era cea maghiară. Pe timpul marșurilor se intonau însă cântece militare germane. ”Levenții” erau inspectați periodic de ofițeri activi. Dincolo de caracterul ultranaționalist al organizației, pentru tinerii ”levenți”, totul a părut la început doar o joacă nevinovată de copii.

…sașii reghineni vor și ei un ”Levente” al lor

Inspirați probabil de organizația maghiară ”Levente”, sașii reghineni au început să facă și ei demersuri pe lângă statul ungar, pentru ca Grupul Etnic German din Ungaria să-și creeze propriile organizații paramilitare. Ei aveau în vedere modelul german al organizației ”Hitler Jugend”. În primăvara anului 1942, deputatul sas din Reghin, dr. Eduard Keintezel, s-a deplasat la Budapesta susținându-și intenția în fața premierului Teleki. Inițial, guvernul maghiar a respins cu vădită iritare intenția sașilor din Reghin, ulterior însă a acceptat. Evident că sașii reghineni au fost susținuți în demersurile lor și de statul german, schimbarea de atitudine din partea guvernului ungar fiind probabil determinată în mod hotărâtor de acest fapt. Așa încât, începând din vara anului 1942, sașii reghineni și-au constituit propria organizație paramilitară, și anume ”Deutsche Jugend”, în multe privințe asemănătoare cu ”Levente”. Duminica, dar și în alte sărbători sau cu diverse ocazii festive, tinerii din cele doua organizații defilau cu mândrie prin centrul orașului intonând cântece patriotice. Spiritul războinic era mai prezent ca niciodată în cântecele, jurămintele și atitudinea acestor tineri, care vorbeau firesc despre război și spirit de sacrificiu. Erau viitoarea ”carne de tun” a unui război ce abia începuse.

Accident sau sabotaj?

Începând cu vara anului 1941, prin gara din Reghin era un permanent du-te-vino. Garnituri de tren cu arme și muniție, cu trupe germane aflate în drum spre Frontul de Răsărit sau cu răniți și soldați în refacere ce urmau să ajungă în Germania, tranzitau gara ziua și noaptea. În februarie 1942, o garnitură de tren cu trupe germane aflate în drum spre URSS a deraiat la Meștera, în apropiere de Reghin. Consecința imediată: 13 soldați germani morți și peste 30 de răniți. Timp de aproape două săptămâni circulația trenurilor pe această rută a fost întreruptă, repunerea în funcțiune a căii ferate solicitând eforturi deosebite, în condițiile unei ierni foarte geroase. Comisia de anchetă instituită de comandamentul german n-a putut stabili cu certitudine dacă a fost cu adevărat doar un banal și nefericit accident cauzat de vreo neglijență. A fost luată în calcul chiar și ipoteza unui sabotaj, dar n-a putut fi argumentată, mai ales că în zonă nu se cunoștea ca existând vreo grupare de partizani. În aceste condiții, cercetările au fost întrerupte. Cei 13 soldați germani, care azi își dorm somnul de veci în cimitirul evanghelic din Reghin, au fost înmormântați cu onoruri militare, pe data de 20 februarie 1942, după ce funeraliile avuseseră loc în incinta Bisericii Evanghelice. Pentru ei – tineri germani care nu mai participaseră la nicio acțiune de luptă – războiul se terminase înainte chiar de-a ajunge pe front.

Nicolae BALINT