Home / Slider / S-a stins Dumitru Şomlea, eroul de la Oarba ocrotit de Dumnezeu

S-a stins Dumitru Şomlea, eroul de la Oarba ocrotit de Dumnezeu

Distribuie

Cel mai vârstnic veteran de război din judeţul Mureş, Dumitru Şomlea, a încetat din viaţă sâmbătă, 16 septembrie, în comuna Miheşu de Câmpie, la vârsta de 103 ani.

Anunţul despre plecarea lui Dumitru Şomlea în Împărăţia lui Dumnezeu a fost făcut luni, 18 septembrie, de maiorul Sergiu-Petru Colceriu, reprezentantul Comenduirii Garnizoanei Târgu-Mureş.

„Veteranul de război era născut la data de 13 februarie 1914. Slujba de înmormântarea va avea loc marți, 19 septembrie 2017, începând cu ora 13.00,  la capela cimitirului din localitatea Miheșul de Câmpie. Dumnezeu să-l odihnească în pace!”, a transmis maiorul Sergiu-Petru Colceriu. În semn de respect faţă de Dumitru Şomlea, unul din miile de eroi români din Cel De-al Doilea Război Mondial, republicăm un interviu tulburător pe care domnia sa ni l-a acordat în august 2015.

Dumnezeu să-i lumineze calea!

Are vârsta de aproape 101 de ani, locuieşte în comuna Miheşu de Câmpie şi este unul din eroii români care şi-au sacrificat tinereţea, în Cel De-al Doilea Război Mondial, pentru libertatea României şi a românilor. A purtat haina militară vreme de opt ani, perioadă în care a participat la numeroase bătălii crâncene. A fost martor la ororile războiului, a văzut apa Prutului înroşită de sângele soldaţilor români, la fel cum a văzut, la Oarba de Mureş, glia românească înroşită de sângele camarazilor săi. A scăpat cu viaţă la fiecare confruntare cu inamicul, ocrotit parcă de rugăciunile făcute cu mare credinţă către Dumnezeu. În prezent, statul român pentru care a fost dispus să îşi sacrifice viaţa îl recompensează cu o pensie de veteran de război de 250 de lei/lună…

În data de 26 septembrie, Dumitru Şomlea va fi invitatul de onoare al manifestărilor organizate de Consiliul Judeţean Mureş, de comemorare a celor 11.000 de militari români care şi-au pierdut viaţa în septembrie 1944, în sângeroasa bătălie de la Oarba de Mureş. De asemenea, veteranul de război din Miheşu de Câmpie va fi personajul central al unui film documentar realizat de Consiliul Judeţean Mureş şi prezentat la Târgu-Mureş, în cadrul aceluiaşi eveniment…

Reporter: În ce zone aţi luptat pe front?

Dumitru Şomlea: În Moldova şi la Oarba de Mureş.

Rep.: Ce amintiri aveţi de pe front?

D.S.: Noi am fost subzistenţa nemţilor. Noi alimentam avioanele când mergeau la atac. Le curăţam, le alimentam şi ele mergeau la atac. Dar cel mai mare bai era că noi eram la 100 de kilometri în urmă şi pregăteam avioanele cu muniţie şi ele mergeau la atac. Noaptea le pregăteam şi când era cazul grav ne punea şi cu arma. Era necazul că de multe ori trebuia să facem tranşee noaptea, că eram subzistenţa nemţilor. Toată noaptea nu dormeam, făceam tranşee şi căram muniţia, sub comanda nemţilor.

Rep.: Şi după aceea, după ce aţi fost cu ruşii, cum a fost?

D.S.: Cu ruşii ne-a unificat şi ne-au băgat pe Prut, cu ei. Dar tot pe români îi băgau unde era mai greu. Tot pe noi ne băga! Pe români! Că ziceau că aşa ne recâştigăm libertatea. Cinci ani am fost îmbrăcaţi în haină militară, şi de multe ori treceau câte două zile fără să mâncăm nimic. Nu ne puteau alimenta, că era atacul grozav. Cu ruşii ăştia am avut noroc, că ne-au ajutat. Altfel, ne ocupau…

Rep.: Aţi fost rănit în vreo bătălie?

D.S.: Nu. Dar mantaua mea tot a fost găurită de gloanţe, însă pe mine nu m-au atins, că m-am rugat la Dumnezeu: „Tată scump, Dumnezeule, de atacul ăsta apără-mă…” Cum a zis Antonescu la Prut: „Ostaşi români, treceţi Prutul! Vă comand!” Şi ruşii, de pe malul celălalt, cum au mers ai noştri pe apă, pe toţi i-au secerat. Şi au înroşit apa… Acolo au murit 20 şi ceva de mii de ostaşi. În Prut… Şi atunci, ce a făcut Antonescu: a băgat altă armată. Alţii, alţii… Pe toţi i-au nimicit. Şi atunci s-a schimbat treaba…

Rep.: Ce vă mai amintiţi despre prietenii dumneavoastră de pe front?

D.S.: N-a scăpat nimeni de acolo. A fost unul, Dan Ion, altul Siroi Vasile, unul Stoia Ion care au rămas acolo. Acolo au murit… în Moldova… Unde au fost 22.000 de morţi, acolo au rămas. Au murit, domnule! N-au rămas vii nici 10%! Eu am rămas viu, ca prin minune am rămas în viaţă. Că m-a scăpat Dumnezeu…

Rep.: Cum a fost bătălia de la Oarba de Mureş?

D.S.: Noi la Oarba am fost aşa… tot cu nemţii am luptat… Şi apoi ne ordonau… cum cădeau în faţă, completau mereu cu alţi soldaţi, să urcăm acolo să îi rupem pe inamici, în creasta dealului. Eram cu ruşii, ne-am ataşat de ruşi. Ştiţi, aşa-i?

Rep.: Cum a fost cea mai grea zi de la Oarba de Mureş?

D.S.: Nemţii şi ungurii erau pe creasta dealului şi nouă ne ordonau să mergem să îi ocupăm. Ei erau în tranşee şi noi trebuia să înaintăm, să îi ocupăm sau să îi respingem. Înţelegeţi? Şi apoi au văzut situaţia, că atâţia soldaţi cad, au oprit atacul. Nu ne-au mai trimis, că pe toţi ne nimicea! Cum înaintam, cum ne secerau nemţii. Să fi fost şi zece milioane de oameni, că pe toţi i-ar fi pus la pământ. Un sergent l-o descoperit: „Staţi în loc, că aici comandantul e hoţ, că e una cu ei, cu nemţii şi cu ungurii…” A comandat fals… Şi apoi l-au schimbat şi am avut comandant nou. Şi apoi n-a mai ştiut duşmanul nostru să-i comunice…

Rep.: De ce au murit 11.000 de soldaţi români în acea bătălie?

D.S.: Dacă noi înaintam spre ei, şi ei de pe creasta de deal ne secera, cum să se întâmple? Orişicâţi soldaţi înaintau spre ei, pe toţi îi puneau la pământ. Să fi fost cât de mulţi, de pe creasta dealului, din tranşee, îi secerau… Să ferească Dumnezeu! Eu am scăpat ca prin minune…

Rep.: Cu ce v-au atacat nemţii?

D.S.: Cu branduri şi cu mitraliere. Şi cu arme cu lunetă. Ştiţi dumneavoastră arma cu lunetă? Direct acolo loveşte unde vrea el. Când te-a observat, te-a achitat… Exact acolo loveau unde vroiau ei…

Rep.: Cum aţi scăpat cu viaţă?

D.S.: M-am rugat la Dumnezeu zi şi noapte: „Doamne, oriunde m-ar băga la atac, scapă-mă… Să mă duc la familia mea acasă, să mă duc la ai mei acasă. Pune odată capăt necazului ăsta, să avem un rezultat bun, să înfruntăm duşmanul, să meargă în patria lui, acasă… Că au lăsat multe văduve şi copii orfani… Ajută-ne, scumpule Dumnezeule, să nu reuşească duşmanul, să reuşim noi, prin bunătatea ta scumpă dă-ne ajutor să îi petrecem pe duşmani de pe meleagurile noastre… Să rămânem în libertate. Patria şi pământul românesc, ţara noastră, pentru care am luptat…” Şi ne-a ajutat Dumnezeu… Şi am scăpat… Din comuna noastră au murit aproape 60 de soldaţi… N-am scăpat numai eu şi Toader… Din 60 am scăpat doi… Ca prin minune…

Rep.: Cu soldaţii căzuţi ce s-a întâmplat?

D.S.: Au rămas acolo. Au murit, au săpat groapa şi i-au astupat acolo… Să ferească Dumnezeu, călcai pe morţi. Nici nu vă pot explica… cum m-a scăpat Dumnezeu pe mine şi pe Toader. Noi doi am scăpat…

Rep.. Câţi ani aveţi?

D.S.: 100… şi şapte luni… Să nu mai ajungă nimeni ce am ajuns eu… Opt ani, cinci concentrări la război. Opt ani… Apoi 27 de ani am rămas singur, închipuie-ţi ce viaţă… Să ferească Dumnezeu ce viaţă amărâtă am dus… 27 de ani singur… fără femeie…

Rep.: Şi pensia dumneavoastră cât e? Cât aveţi pensia de veteran?

D.S.: Slab… Două milioane şi cinci sute de mii… Slabă pensie…

Rep.: Cum vă descurcaţi cu ea?

D.S.: Foarte greu… Mai mănânc şi nu mai mănânc… Câte un boţ mai fac… mai stau şi nemâncat câte o zi-două. Ce să fac, n-am ce face, să nu rămâie nimeni cum am rămas eu… Opt ani cu haina militară pe mine… 27 de ani văduv… Asta e viaţa pe care am trăit-o… Dragule, mă rog la Dumnezeu să vă dea viaţă lungă dumneavoastră, dar să nu fiţi în situaţia mea… să nu fie nimeni în situaţia mea… Să ferească Dumnezeu de vreun război… să nu se mai înceapă vreun necaz… Nu vreau… Şi mă rog la Dumnezeu zi şi noapte pentru asta…

A consemnat Alex TOTH

 

 

 

 


Citește și despre proiectul „Cu ochii larg deschişi”:

 

Cinci docufiction despre căderea și ridicare din abuzul de droguri

 

Sticker/Cine sunt eu? – o parabolă a pierderii identității din cauza drogurilor

 

”Dealerul morții”, evadare din ”infernul drogurilor”

 

Clean-up. Curajul Mădălinei

 

Povestea lui Mircea

 

Povestea Melaniei, nevoia de iubire şi atenţie satisfăcută cu droguri

   

De asemenea, verificati

A început Postul Paștelui, cel mai lung și mai aspru post al Bisericii Ortodoxe

Distribuie Luni, 18 martie, a început Postul Paștelui pentru creștinii ortodocși din România și nu …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regulile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 120 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.