Cercetaşi, străjeri şi pionieri

Îndoctrinarea copiilor în secolul XX

La început a fost doar o joacă nevinovată de copii. Mai târziu, a venit îndoctrinarea şi cultul conducătorului. Evoluţiile politice spre un regim totalitar s-au reflectat şi în viaţa organizaţiei "Străjerii Ţării" din perioada interbelică, precum şi în cele ale "Organizaţiei Pionierilor" din România comunistă. Suflete curate şi inocente, copii sunt mai uşor de îndoctrinat şi de modelat. Apoi evoluţia lor în sensul dorit, într-un sistem diabolic gândit, atent dirijat şi supravegheat, nu mai este decât o chestiune de timp.

În anul 1907, Lordul Baden-Powel a pus piatra de temelie a mişcării Boy Scout şi Girl Guide, cunoscute şi sub numele de Cercetaşi sau Jamboreea, organizaţii specifice tineretului la începutul secolului trecut. Mişcarea iniţiată de el s-a bucurat de o largă răspândire, mai ales în Europa. În concepţia lordului Powel, micii cercetaşi trebuiau să se dezvolte armonios pentru viaţă, prin muncă şi joacă. Din păcate însă bunele intenţii ale lordului Powel au fost denaturate atât de Carol al II-lea, cât şi de Ceauşescu.

Cercetaşii români

După modelul englez, în România au fost înfiinţate în 1913 grupe de cercetaşi. În anul 1920, la Londra a avut loc prima întâlnire a cercetaşilor pe plan mondial, manifestare la care a participat şi o delegaţie românească. Apoi acestea s-au ţinut la un interval de patru ani, cu doar două excepţii, justificate de condiţiile internaţionale nefaste. Col. Adj. Grigore Berindei a fost acela care, în 1913, a pus piatra de temelie a "Asociaţiei Cercetaşilor Români". Scopul declarat al acestei asociaţii era promovarea educaţiei fizice şi morale în rândul tineretului. S-au înfiinţat asociaţii la Braşov, Sinaia, Blaj, Târgu Mureş ş.a. După primul război mondial, Asociaţia cercetaşilor a fost integrată Fundaţiei Culturale Carol I, iar din anul 1929 a fost subordonată Oficiului Naţional de Educaţie Fizică. Anul 1930 marchează funcţionarea unui centru de instruire şi tot în acel an a început organizarea jamboreelor la Piatra Neamţ, Sibiu, Constanţa, Mamaia şi Braşov. În România, cu ocazia Jamboreelor de la Sibiu, Mamaia, Braşov s-au pus în circulaţie şi serii de mărci poştale şi vigniete. Jamboreea de la Braşov a fost ultima manifestare de acest gen din ţara noastră, deoarece mişcarea a fost desfiinţată prin decret regal în ianuarie 1937, deşi, oficial, s-a comunicat integrarea ei în "Straja Ţării". De la "Cercetaşii României" la "Straja Ţării", se încheia o epocă şi se deschidea o alta. Una total nefastă.

Iubitul conducător

La cercetaşi cultul iubitului conducător era mai puţin evident şi cultivat, în schimb la "Straja Ţării" acest cult depăşea orice închipuire, egalat doar în timpul regimului comunist. Conducătorul – indiferent că s-a numit Carol al II-lea sau Nicolae Ceauşescu – le era prezentat copiilor ca un adevărat semizeu, inoculându-li-se sentimentul de respect, recunoştinţă profundă şi devotament fără margini faţă de acesta. Un aparat de propagandă foarte stufos şi omniprezent regiza totul după un scenariu prestabilit. Poeţi, prozatori, pictori şi sculptori şi-au pus talentul în slujba acestei maşini de propagandă şi, indirect, în slujba Conducătorului. Creaţiile lor – de-a dreptul penibile şi care ar merita să facă obiectul unei expoziţii a obedienţei şi kitsch-ului – erau menite să scoată în evidenţă geniul şi capacitatea extraordinară a acestuia. Calitatea creaţiilor, la fel ca şi mesajul, era acelaşi, nu ai zice că le despart câteva decenii. Iată, spre exemplu, câteva mostre. În telegrama pe care o adresa lui Carol al II-lea în 1939, Teofil Gh. Sidorovici, comandantul Străjii Ţării, spunea: "Strânşi uniţi în jurul Marelui Străjer, formând un bloc de suflete curate în năzuinţa spre viitorul lor deschis atât de frumos de Majestatea Voastră, toţi străjerii ţării, adânc recunoscători pentru grija părintească, vă urează….". Teofil Sidorovici, militar de carieră, dar având şi înclinaţii literare, este un caz tipic de obedienţă desăvârşită, care ştia să cultive cu asiduitate un tip anume de comportament, el fiind cel care încă în 1938 scrisese chiar şi o carte dedicată regelui Mihai I, "Din viaţa unui fiu de rege". ("Vlăstar regesc, înmugurit în grădina comorilor sufleteşti ale neamului şi crescut sub augusta supraveghere a aceluia care ţi-a fost părinte şi rege…", este doar un citat din obscura maculatură publicată de Sidorovici, dar care a fost amplu şi elogios comentată în mai multe reviste, printre care şi "Scânteieri", care apărea la Târgu Mureş în 1938.

Un alt timp şi un alt conducător – aceeaşi obedienţă

Cultului conducătorului a atins forme aberante în timpul regimului Ceauşescu. Nume cunoscute ale poeziei şi prozei româneşti şi-au pus condeiul în slujba regimului comunist: Adrian Păunescu, Corneliu Vadim Tudor, Eugen Barbu, Dan Deşliu şi mulţi alţii. O expresie a dorinţei de înregimentare a tineretului într-un "cor larg", care să-i ridice osanale şi imnuri de slavă, îl reprezintă Forumul Tinerei Generaţii din 5 mai 1980. Atunci, la Bucureşti au avut loc Congresul al XI-lea al Uniunii Tineretului Comunist, Conferinţa a XII-a a Uniunii Asociaţilor Studenţilor Comunişti din România, precum şi cea de-a patra Conferinţă Naţională a Organizaţiei Pionierilor. Reprezentanţii a 3,5 milioane de purtători ai cravatelor roşii şi şoimi ai patriei din toată ţara veniseră să-l aclame pe Conducător în Sala Mare a Radioteleviziunii, unde s-a desfăşurat timp trei zile Forumul tinerei generaţii. Apoi, an de an, la 23 august, purtătorii cravatelor roşii aveau să fie obligaţi să fie prezenţi la Bucureşti pentru a-şi aduce omagiul lor iubitului conducător. O imensă desfăşurare de oameni – mai ales copii – pentru satisfacerea megalomaniei unui conducător bolnav de putere. "Jurăm să creştem demni de măreţia / Acestor vremi eroice ! Jurăm ! / Partidul, Ceauşescu, România / ne dau puteri să creştem, să-nvăţăm", e o mostră dintr-o poezie scrisă la comandă de un poet de curte.

Impresii mureşene

Am încercat să aflu câteva păreri, ale unor mureşeni care în anii '80 erau încă pionieri. Ar fi fost interesant să aflu părerea fostei pioniere Szekely Tunde, care a participat în 1980 la Forumul tinerei generaţii din partea judeţului Mureş. Ea era şi una din cele 40 de locţiitoare ale preşedintelui Consiliului Naţional al Organizaţiei Pionierilor. N-am reuşit să o identific, dar am stat de vorbă cu câţiva dintre cei ce au participat la activităţile pioniereşti din Târgu Mureş. Marton Lazar, liber profesionist : "Îmi plăcea în tabere şi la activităţile la care participam. Eram mulţi, era instructiv. Nu mi-a plăcut însă niciodată la demonstraţiile la care am fost… Stăteam mult prea mult în picioare". Ioan Şoldea, fochist: "Ce să spun ? Au fost anii tinereţii mele. Când eram pionier am fost pentru prima oară în viaţa mea – şi ultima, vă pot spune – într-o tabără la mare". Irina Moldovan, funcţionară: "Privind în urmă, pot spune acum că totul mi se pare artificial. Eram puşi să strigăm diferite lozinci. Cred că, într-un anume fel, se profita de tinereţea şi naivitatea noastră de copii…". Simpli pioni pe o tablă imaginară de şah, copiii – fie ei străjeri sau pionieri – trebuiau să crească şi să se formeze ca oameni într-un devotament necondiţionat faţă de Conducător şi de valorile promovate de doctrina oficială a momentului.
Nicolae BALINT