Iubirea pentru un homosexual

Suntem o ţară creştină, cu oameni care acceptă cu greu sau chiar deloc anumite deviaţii de la morala şi etica impuse atât din punct de vedere religios, cât şi dintr-un exces de intoleranţă. Mă şi mir că încă nu s-a iniţiat o dezbatere publică pe tema amendării TAROM din cauză că a discriminat grupurile de îndrăgostiţi, acordând facilităţi doar cuplurilor compuse din Ea şi El, uitându-se că pot exista şi cupluri formate din Ea şi Ea sau El şi El. Discutăm pe la colţuri, îi condamnăm din start pe cei cu deviaţii, ba chiar îi marginalizăm. Ar fi suficient să ne întrebăm cum am reacţiona dacă am afla că o fiinţă care ne este foarte apropiată nu ar fi “normală” din punct de vedere sexual, pentru a privi lucrurile cu mai multă toleranţă. În plus, aşa cum vom fi nevoiţi să învăţăm să renunţăm la fumat, va trebui să învăţăm să acceptăm orice, chiar şi lucruri sau atitudini cu care nu suntem de acord, atâta timp cât acestea sunt legale, adică să fim toleranţi. Odată intraţi în Uniunea Europeană va trebui să facem multe lucruri pe care le vom considera compromisuri, iar unul dintre ele se referă tocmai la modul în care vor fi trataţi aceşti oameni, homosexualii şi lesbienele. Care îşi vor înfiinţa organizaţii pentru a le apăra drepturile, drepturi fireşti pentru ei, pentru o societate democratică, dar de neacceptat pentru conservatori.
Tot astfel va trebui să învăţăm să respectăm dreptul la liberă exprimare fără restricţii, care ţine tot de lecţia de toleranţă, la care noi, românii, am ajuns doar în faza primelor pagini ale alfabetului. Un prim semnal de alarmă vine din raportul de ţară privind respectarea drepturilor omului, unde ni se spune clar că suntem deficienţi la capitolul presă şi justiţie, deci la tot ceea ce ţine de libera exprimare şi dreptul de a avea parte de o justiţie echitabilă.
Revenind la tema propusă, cea a toleranţei faţă de minorităţile sexuale, cred că dacă vom reuşi să înţelegem sentimentul acestora, vom reuşi să ne debarasăm de despicarea în patru a firului de păr, de a emite judecăţi de valoare raportându-ne strict la propria noastră persoană. Spun asta pentru că, întâmplător, am dat peste o minunată declaraţie de dragoste, care, în mod surprinzător venea de la un El către un alt El. Ne va fi foarte greu să acceptăm acest mod de viaţă, ne va fi foarte greu să-i vedem prin parcuri ţinându-se tandru de mână şi primul impuls va fi acela de a-i condamna. Iar dacă nu o vom face public, sigur vom găsi cercuri care să ne asculte.
Cora Muntean