Nonviolenţa promovată în rândul elevilor de la „George Coşbuc”

Cazurile de violenţă în şcolile din România sunt într-o creştere alarmantă. Deşi istoria fenomenului este una lungă, preocupările pentru prevenirea şi combaterea lui sunt relativ recente. În cadrul proiectului de cercetare „Strategii pentru promovarea nonviolenţei
în rândul şcolarilor”, pe care îl desfăşor împreună cu colega mea Matyas Agota, în calitatea de studente ale specializării Comunicare şi Relaţii Publice de la Universitatea „Petru Maior” Târgu-Mureş, am încercat prin aplicarea unor chestionare la şcoli din Târgu-Mureş, dar şi din Sfântu Gheorghe, să realizăm o statistică generală asupra amplorii fenomenului de violenţă şcolară. Deşi ne-am dorit o evaluare la un nivel cantitativ mai mare, eşantioanele pe care le-am ales s-au datorat resurselor umane, materiale, informaţionale şi temporale de care dispunem.
Cu ocazia proiectului, am desfăşurat dezbateri teoretice cu privire la tema violenţei şcolare, cu scopul de a-i informa şi sensibiliza pe copii, dar şi pe profesori asupra efectelor pe care violenţa le poate avea. Totodată, am derulat activităţi practice. Spre exemplu, luni, 24 ianuarie 2011, am derulat o scurtă activitate cu elevii unei clase din cadrul Gimnaziului „George Coşbuc” Târgu-Mureş, sub atenta îndrumare a învăţătoarei Aurelia Roşca, cu scopul de dezvoltare a spiritului fair-play, prin intermediul unor jocuri sportive.
Violenţa umană, indiferent în ce context se manifestă, este inerentă naturii umane, dar acest lucru nu înseamnă că nu trebuie să i se dea un răspuns ferm, prin acordarea rolului special al prevenirii şi combaterii acestui fenomen social. Şcoala, ca mediu instituţional, nu se sustrage acestei afirmaţii. Ba chiar mai mult, aceasta,
nemaifiind considerată ca în vremurile de demult, o „fortăreaţă” sau un „sanctuar” după cum afirma politicianul Jean-Marc Nollet, ci un forum al socializării, un spaţiu deschis lumii exterioare, asimilându-i tensiunile, trebuie văzută şi ca spaţiu de
manifestare a violenţei.
Acest proiect reprezintă un prim pas în iniţiativa mea şi a colegei mele de a continua cercetarea şi de a realiza, odată cu obţinerea de resurse necesare, a unei adevărate campanii la nivel local.