“Prin botez firea umană primeşte o naştere spirituală”

Din suita celor 12 sărbători creştine importante, de peste an, face parte şi Botezul Domnului celebrat anual pe data de 6 ianuarie. Credincioşii români păstrează vii tradiţiile legate de această săbătoare şi le aşteaptă cu multă bucurie şi evlavie, potrivit preotului Nicolae Luduşan, parohul Bisericii cu hramul Sfinţii Trei Ierarhi din Târgu-Mureş. 
Reporter: Care este însemnătatea acestei sărbători pentru credincioşi?
Nicolae Luduşan: Botezul Domnului este una dintre cele mai importante sărbători din calendarul creştin şi se numără la loc de cinste între praznicele împărăteşti. Dimensiunea sărbătorii Botezului Domnului nostru Isus Hristos o putem legate de două mari puncte: mai întâi dimensiunea ei teologică şi apoi dimensiunea cosmică. Dimensiunea teologică este arătarea doar Sfintei Treimi sau Epifania, Tatăl care binevesteşte, Fiul care se botează şi Duhul în chip de porumbel care coboară peste Domnul nostru Isus Hristos. Dimensiunea cosmică este strictalmente legată de lume. Lumea întreagă este sfinţită prin pogorârea Duhului Sfânt, prin arătarea Preasfintei Treimi, prin sfinţirea firii, prin sfnţirea apelor, a naturii, a materiei. Dacă ne gândim la însemnătatea sărbătorii Botezului Domnului nostru Isus Hristos, ea nu face altceva decât să ne arate importanţa botezuui pentru noi. Dacă însuşi Domnul nostru Isus Hristos care nu a avut păcat a acceptat să se boteze, atât mai mult înţelegem noi care suntem născuţi sub păcat că avem nevoie şi ne este imperios necesară taina Sfântului Botez, cea care nu face altceva decât să ne aducă naşterea din nou, din apă şi din duh. Botezul Domnului nostru Isus Hristos este totalmente deosebit şi de toate spălările rituale care au fost în Vechiul Testament. Sfântul Ioan Botezătorul vesteşte taina şi măreţia acestui act al botezului hristic atunci când spune eu vă botez cu apă, dar după mine vine cel care vă va boteza cu Duhul Sfânt.
Rep.: Ce trebuie să ne rămână întipărit în minte din această sărbătoare?
N.L.: Domnul nostru Isus Hristos a îmbrăcat firea noastră umană. El s-a făcut om asemeanea nouă, afară de păcate. Dorinţa lui Dumnezeu de a sfinţi fiinţa umană se vede şi în taina Sfântului Botez. El a spus „fiţi sfinţi, pentru că eu sunt sfânt”. El însuşi a acceptat botezul deşi era Fiul lui Dumnezeu fără de păcat, el a vrut să ne arate că doreşte să sfinţească firea noastră umană, care era în întuneric şi orbecăia în căutare. Prin botez firea noastră umană primeşte o naştere spirituală din apă şi din duh. Să vă răspund punctual ce trebuie să ne rămână în minte din aceast sărbătoare: arătarea lui Dumnezeu, unirea lui, puterea şi promisiunile lui. Dumnezeu a promis că ne sfinţeşte şi ne duce până la starea de Dumnezeire prin harul său.
Rep.: Înainte de Bobotează, potrivit tradiţiei, de ani de zile preotul obişnuieşte să meargă din casă în casă pentru a-i binecuvânta pe credincioşi. Există deschidere în continuare, pentru aceste ritual, din partea enoriaşilor?
N.L.: Credincioşii noştri aşteaptă cu foarte multă bucurie, evlavie şi adâncă trăire spirituală primirea apei sfinţite. Vreau să spun că slujba Aghiazmei mari se săvârşeşte în ajunul Botezului Domnului nostru Isus Hristos precum şi în ziua botezului. Este o slujbă specială, aparte, cu multă putere harică. Apa aceasta devine o apă sfinţită, încărcată de duh, îndepărtătoare a puterilor potrivnice, aducătoare de vindecare. Aşa că este de înţeles de ce creştinii o primesc cu atâta evlavie. Şi chiar mărturisesc creştinii noştri atunci când primesc aghiazma se simt plini de har, plini de putere. În ceea ce priveşte receptivitatea, deopotrivă, tinerii, vârstnicii, maturii, inclusiv copiii caută să ia apă sfinţită, să o guste, convinşi că această apă este plină de putere şi binecuvântare. Este foarte important să vedem că în ziua de Bobotează enoriaşii vin cu recipiente pentru a-şi duce acasă apă sfinţită fie pentru a o păstra pentru tot timpul anului, fie a o împărtăşi şi oferi celor care din diferite motive nu au fost acasă când preotul a binecuvântat casa lor. Vreau să spun că această apă, Aghiazma mare, prin sfinţire devine nestricăcioasă. Ea nu se alterează, se păstrează ani în şir având în ea puterea harului, puterea lui Dumnezeu.
Rep: Ce trebuie să facă peste an creştinul cu această apă sfinţită?
N.L.: Întâi de toate trebuie să o păstreze la loc de cinste, să aibă grijă să nu fie aruncată. O poate folosi peste an să guste din ea pe nemâncate, poate gusta din ea şi atinge pe frunte sau pe corp  atunci când este bolnav, se poate spăla pe faţă cu ea.