Mentorul căpitanilor

Gâlcă, Jean Barbu, Lucian Marinescu, Maftei, Răzvan Raț, Bilașco, Chiricheș, Maxim. Nu este o înșiruire aleatorie de fotbaliști. Jucătorii pomeniți anterior au un aspect în comun. Au fost crescuți și lansați în fotbalul mare de același antrenor, profesorul Mihai Georgescu. În ziua partidei României cu Elveția, Zi de Zi vă prezintă amănunte inedite din copilăriile lui Vlad Chiricheș și Răzvan Raț, actualii lideri ai naționalei „tricolore” și cei care și-au disputat banderola de căpitan înainte de Euro.

Primul e oltean, al doilea e moldovean. Primul are 35 de ani, al doilea are 26 de ani. Raț și Chiricheș. Primul a fost un liant între generația care a participat la Campionatul European în 2008 și actuala echipă reprezentativă. Fără zarvă mare, dar cu multe orgolii mocnite la mijloc, Raț i-a predat ștafeta de lider lui Chiricheș, cel care poartă banderola la turneul final din Franța. Concurența creată pe seama statutului de căpitan al României la Euro a fost intens dezbătută, analizată de ziariști și comentată cu zel de oamenii din fotbal. Raț, fundașul cu 112 selecții, s-a trezit deposedat de prețiosul și mult râvnitul accesoriu de pe braț. Selecționerul Iordănescu i-a pasat această responsabilitate onorantă lui Vlad Chiricheș. Teama că Raț ar putea ceda fizic la vârsta sa înaintată, venind după o accidentare urâtă, a cântărit decisiv în hotărârea Generalului.

Bătaia primită de Raț

Conștient de acest spectru, Raț nu s-a arătat ranchiunos, iar conflictul s-a stins înainte să fi început vreodată cu adevărat. După cum spuneam, Raț și Chiricheș sunt legați de un destin asemănător, chiar dacă s-au născut în perioade diferite. Ambii au fost descoperiți și crescuți de același maestru, tehnicianul Mihai Georgescu. Specialistul în dezvoltarea puștilor de perspectivă s-a născut la Pitești, unde a copilărit alături de regretatul și legendarul Nicolae Dobrin. Într-un fel, și Georgescu a devenit un magician în „sportul rege”. Alături de „Gâscan”, Georgescu a înființat, în 1996, o școală de fotbal care avea să producă talente pe bandă rulantă. Mai exact, 11 fotbaliști care au ajuns în echipa națională de seniori și în jur de 70 de jucători care au pătruns pe prima scenă fotbalistică. Cifre demne de toată laudă, coordonatele unei cariere de mare maestru.

Răzvan Raț a fost ochit de profesorul argeșean în anul 1996, când, la o selecție la care au participat sute de copii din toată țara, așa cum se obișnuia în acele vremuri, s-a prezentat și micuțul Răzvan, adus din inima Olteniei de părinții săi. Apărătorul lateral a impresionat imediat și, în scurt timp, a ajuns la loturile naționale de juniori. Mihai Georgescu, personaj spumos, cu har de povestitor, reconstituie felul în care a decurs prima convocare pentru Raț. „Se ducea la lot cu dinamoviștii și steliștii. Ăștia aveau ifose, fițe, iar unii cădeau în admirație și creau probleme în grup. În plasa lor a picat și al meu Răzvan. În prima zi de la revenirea sa de la București, bucătăreasa noastră dă buzna în biroul meu, plângând. „Răzvan mi-a vorbit foarte urât, mi-a spus cuvinte pe care nu pot să le reproduc. A aruncat cu mâncarea în toate părțile, că habar n-am să gătesc”, îmi spunea femeia disperată. L-am trimis pe secundul meu, Dan Idița, viitorul colaborator al lui Sabău, să-l aducă pe Răzvan în biroul meu. I-am dat o mamă de bătaie… Eram sigur că nimeni nu va face proces. Nici mama, nici tata. Maică-sa, olteanca, îl ciupea și mai rău! Era al naibii de năzdrăvan. Au sărit femeia de serviciu, secretara, bucătăreasa. Abia m-au putut opri. Iar astăzi când mă întâlnesc cu el îmi spune: Domnule profesor, în viața mea n-am luat așa bătaie, dar am meritat-o, pentru că ați avut dreptate”, a dezvăluit Mihai Georgescu despre elevul Răzvan Raț, cel care și-a învățat lecția și a câștigat 18 trofee în cariera sa de profesionist, cu Rapid și Șahtior Donețk.

„L-am dezbrăcat în pielea goală pe Chiricheș”

Nimic nu este lăsat la voia întâmplării de Mihai Georgescu. Absolvent al Facultății de Educație Fizică și Sport, cititor pasional, antrenorul piteștean a fost mereu la curent cu toate aspectele care privesc dezvoltarea corectă a copiilor. Educație, alimentație, psihologie, medicină. Poate sună prea academic, dar tehnicianul include în munca sa de instruire detalii din mai multe domenii pentru a reuși. Colaborarea cu bunul și vechiul său prieten, Nicolae Dobrin, a încetat în anul 2004, când Georgescu a fondat „Școala de Fotbal Ardealul Cluj”. De aici au răsărit pe firmamentul fotbalului românesc jucători precum Maxim, Chiricheș sau Răduț. Situația juniorului Vlad Chiricheș, actualul căpitan al României, este un exemplu care ne demonstrează limpede modul aproape științific prin care Georgescu izbutea să pronosticheze dezoltarea ulterioară a copiilor. „În primul rând, trebuie spus că Vlad avea 1,57 metri înălțime când a ajuns la mine, la 15 ani, și că a jucat pe posturile de atacant sau mijlocaș până la 16 ani. Acum are 1,87 metri înălțime. A crescut 30 de centimetri. Când l-am selecționat, era întârziat pubertar, dar frumos construit. Eu întotdeauna îi dezbrac la pielea goală, pentru că îi pot analiza din toate punctele de vedere. Această imagine îmi oferă informații despre stadiul lor de dezvoltare fiziologică. Știam că la pubertate se produce o explozie în organism și în doi ani unii cresc între 16 și 22 de centimetri. După doi ani, creșterea stagnează până la patru centimetri pe an, după care își încheie ciclul. Am avut toate aceste aspecte în minte când îl studiam pe Chiri și i-am prevăzut dezvoltarea. Avea o constituție frumoasă, cu toate că era încă mic. Umerii lați, bazinul mic. Piciorul, sticlă de lampă. Musculatura, foarte frumos „desenată”. O constituție fizică promițătoare. Tehnic vorbind, mi-am zis să-l retrag să să-l transform din atacant în fundaș central. De câte ori îl urmăresc la televizor îmi amintesc câte bătăi de cap avea la pasa lungă cu boltă, când trebuia să bage piciorul sub minge și să trimită peste adversar. Dar se poticnea și la pasa șutată. Ba o lovea cu prea mult efect și se ducea învârtită, ba o nimerea cu ristul prea sus și nu prindea o traiectorie înaltă… În prezent, când îl văd, încă mai am o strângere de inimă când se pregătește să iasă cu un serviciu lung. Doamne, cât s-a chinuit și cât a mai plâns că nu îi iese, dar acum o dă perfect”, își încheie Mihai Georgescu șirul amintirilor despre Vlad Chiricheș, omul care, la acest Campionat European, poartă pe braț banderola de căpitan al României.

Cristian ASZALOS