De la Ditrău la fake news

Când vorbim despre cazul Ditrău trebuie să vorbim despre propagandă și dezinformare. Dacă ați urmărit presa în ultimele zile, dar mai ales rețelele de socializare, puteați identifica știri și articole dintre cele mai obiective către cele mai năstrușnice. Pe de altă parte situația este generată de manipulare și dezinformare. Deci, fie că privim rădăcina problemei fie rezultatul ne lovim de aceeași chestiune, și anume impactul comunicării asupra cetățeanului.

Știrea, care aduce mai degrabă cu o poveste fantastică cu rădăcini medievale decât cu una reală dintr-un stat european, are toate elementele pentru a genera un subiect de impact. Iei o comunitate minoritară în țară, dar majoritară în localitate, presari ani buni de îndoctrinare politică producătoare de voturi și normal multă dezinformare din presa internațională – și zic internațională pentru ca în discuție e un alt stat deși are aceeași limbă oficială cu comunitate minoritară respectivă.

În acest amalgam aduci doi imigranți care de data aceasta s-au nimerit să fie din Sri Lanka, dar puteau la fel de bine să fie din India, Bangladesh sau Congo. Aceștia irită atât de tare comunitatea încât se ajunge la consultare publică – se putea realiza la fel de bine și un referendum “democratic” care să “legitimeze” alungarea din comunitate a celor doi ”cotropitori ai produselor de panificație tradiționale”. Subiectul devine senzațional cu ajutorul presei și social media unde fiecare a avut un cuvânt de spus, inclusiv cei care nu au nici cea mai mică idee despre situația din regiune. Dar, nahhh, e social media și avem drepturi…

Ajung la subiect. De ani buni statele, organizațiile de securitate, Uniunea Europeană (UE) vorbesc despre războiul hibrid, iar o componentă a lui e partea legată de dezinformare. Dezinformare, manipulare fake news etc, sunt fenomene reale care, propagate prin mass media și social media, sunt extrem de nocive. Pentru a radiografia situația la nivel european, UE a comandat un euro-barometru privind dezinformarea și fake news-ul în mediul on line. Însumând, 85% dintre intervievați consideră că fake news este real în țara lor și că reprezintă o amenințare la adresa democrației. Dintre aceștia 37% spun că întâlnesc știri false în fiecare zi și 31% cel puțin o dată pe săptămână.

Întrebați cine ar trebui să stopeze fenomenul, 45% au considerat că jurnaliștii ar trebui să fie activi în oprirea știrilor false, 39% consideră că autoritățile ar trebui să intervină, urmați de agențiile de media, cetățenii, rețelele de socializare, instituțiile UE și organizațiile nonguvernamentale.

În ce surse de informare au încredere românii?

Întrebați în ce surse de informare au încredere, fiind incluse sursele on-line și media tradițională, cetățenii europeni au încredere mai mare în media tradițională radio (70%), televiziune (66%), ziare în formă print (63%), ziare on-line (47%) și pe ultimele locuri se află paginile web, aplicațiile sau rețelele de social media (20-30%).

În România, 66% din respondenți spun că au încredere în informațiile pe care le obțin de la radio ocupând locul 7 de la coadă comparativ cu celelalte state UE, după noi situându-se Bulgaria, Polonia, Italia și pe ultimul loc Ungaria.

Același procent de încredere este acordat și televiziunilor de respondenții din România, doar că în clasament România urcă câteva poziții fiind situată chiar lângă media europeană. Pe ultimele trei locuri în materie de încredere față de informațiile oferite de televiziuni se situează Polonia, Ungaria și Grecia.

Ziarele și revistele în formă print inspiră cea mai mare încredere, în privința conținutului, în Finlanda (90%) și Danemarca (80%). România (45%) coboară pe al patrulea loc de la finalul clasamentului urmată de Bulgaria, Malta și Ungaria.

Situația se schimbă când este pusă în discuție credibilitatea ziarelor și revistelor on-line unde România mai coboară o poziție și acordă 52% încredere fiind urmată de Bulgaria și Ungaria iar la polul opus, cea mai mare încredere este regăsită în Danemarca 70%, iar media europeană este de 65%.

Ultimele două întrebări sunt legate de credibilitatea celorlalte surse on-line iar creșterea spectaculoasă a poziției României în clasament trebuie să ridice semne de întrebare. Chestionați ce încredere au în site-urile web și podcast-urile de găzduire video 33% acordă o încredere crescută ceea ce poziționează România pe locul 10 în Europa, la o distanță considerabilă de media europeană de 27%. Pe ultimele două locuri se situează Germania și Ungaria.

Informațiile regăsite pe rețelele de socializare prezintă o încredere crescută pentru respondenții 39%, România ocupând locul 3, la o distanță considerabilă de media europeană de 26%. Pe ultimele locuri regăsim Italia, Germania și Austria.

Întrebați cât de des întâlnesc informații false sau care distorsionează realitatea în țara lor respondenții din Ungaria se situează pe locul doi cu un procent de 77%, iar Romania 68%. La polul opus regăsim state precum Finlanda, Lituania pe care, de altfel, le puteam regăsi în topul clasamentului la încrederea acordată informațiilor venite prin media tradițională.

Ce trebuie să înțelegem din statisticile prezentate?

În România există un nivel scăzut de încredere față de media tradițională comparativ cu restul statelor europene. De ce? Poate datorită practicilor unei părți din mass media care compromite credibilitatea per ansamblu. Este evident că presa controlată politic duce la pierderea credibilității și afectează, din nefericire, munca jurnaliștilor onești și obiectivi. Poate o întrebare trebuie adresată și asupra rolului CNA în acest sistem și a TVR – televiziune finanțată public – mai ales dacă privim dezinformarea ca un fenomen care afectează securitatea statului.

În ceea ce privește procentul mare de respondenți care acordă încredere mediului on line și inclusiv social media consider că sunt necesare câteva nuanțări. Cu siguranță prezența în social media și a ziarelor, radioului și televiziunii determină ca un număr al respondenților să urmărească informațiile oferite de pe paginile respective. Totuși numărul mare trebuie să ridice semne de întrebare asupra riscurilor de accesare a paginilor care generează dezinformare. În aceeași statistică cei care accesează mediul on-line sunt cu precădere tineri prin urmare informațiile trebuie adaptate mijloacelor lor de comunicare și asimilare a informațiilor.

Cum explicăm cazul Ungariei?

În cazul Ungariei datele sunt perfect corelate: per total încrederea atât în presa clasică cât și informațiile venite din mediul on-line este cea mai scăzută din Europa. Singura creștere se remarcă la informațiile din social media, care se bucură de relativ mai multă credibilitate față de informațiile dobândite la nivel național. Corelând datele cu situația reală, cu controlul exercitat de Viktor Orban asupra instituțiilor de presă, control care de multe ori atinge notele cenzurii, este natural ca populația să urmărească surse alternative și în acest caz mediul on-line este deosebit de fertil.

Revenire la cazul Ditrău

Cazul în sine este rezultatul dezinformării exercitată prin canale de comunicare externe și interne care pictează persoanele exterioare comunității în nuanțe sumbre, inducând sentimente de nesiguranță și amenințare. Pentru o comunitate mică și relativ închisă sub aspectul penetrării informațiilor din alte surse decât cele venite pe linie religioasă, de partid sau din Ungaria, aceste mici detalii, care pot trece neobservate în orice societate, devin probleme reale ale comunității.

Ce face statul?

În definitiv aceasta este cea importantă întrebare pe care trebuie să o adresăm. Un control de la ITM, câteva auto- sesizări/sesizări… poate chiar o trimitere în judecată. Dar ce se va schimba realmente? Vorbim deja de schimbări în primul rând de mentalul colectiv asupra căruia aceste controale și forme de justiție statală pot funcționa ca element catalizator în sensul accentuării sentimentului de injustețe și agresiune la adresa comunității.

Evident, o politică de comunicare mai adecvată trebuie dezvoltată și susținută de stat care are canale de presă finanțate public și care trebuie să comunice eficient. Ditrău este un exemplu despre ce poate genera o politică neadecvată și mai ales, despre ce poate genera neimplicarea statului în problemele care produc efecte pe termen lung și care sunt puțin vizibile în perioada în care se desfășoară. Dar dezinformarea poate genera un Brexit, mișcări antisemite, xenofobe, radicalizare etc. Dacă privim această situație ca un caz singular, sigur putem blama comunitatea care susține cel mai fervent că este discriminată, dar asta nu rezolvă lucrurile. Statul trebuie să facă mai mult, presa poate face mai mult, fiecare dintre noi trebuie să facă mai mult.

Am să închei revenind la un articol publicat săptămâna trecut despre Holocaust în care concluzionam: „După 75 de ani, făcând un apel la memorie, trebuie să vedem viitorul prin lentila neiertătoare a trecutului. Trebuie să înțelegem că discursurile populiste, dornice de capital politic, pot derapa ușor spre extremism. Trebuie să înțelegem că ideile sunt arme care, prin intermediul mijloacelor de comunicare oferite de revoluția informațională, pot distruge, dacă dezinformarea nu este controlată. Trebuie să înțelegem că segregarea, antisemitismul și rasismul sunt pliabile pe discursuri politice bune pentru controlarea unor voturi dar total nocive pentru populație. În acest context, educația este primordială, iar istoria trebuie să ofere pildele necesare care sădesc elevilor sentimente de bine și rău. Doar astfel nu vom uita și, cel mai important, NU vom repeta greșelile trecutului.”

Educație, educație, educație de calitate, bine finanțată și cu o reformă adecvată!

Conf. univ. dr. Mihaela Daciana NATEA

(Sursa date statistice: Flash Eurobarometer 464 – Fake news and disinformation online)