Actorul Ştefan Sileanu, deplâns de Teatrul Național din Târgu Mureș

În cursul zilei de sâmbătă, 28 martie 2020, s-a dus la stele actorul Ştefan Sileanu, cel care a servit scena târgumureşeană din 1969 până în 1975. Printre cei care deplâng dispariția actorului Ştefan Sileanu sunt și membrii Teatrului Național din Târgu Mureș, cere au postat pe site-ul instituției activitatea  actorului Ştefan Sileanu pe scena  târgumureșeană, cu mesajul:„Îi mulțumim și noi celui care a fost actor și prieten al Teatrului Național din Târgu-Mureș”

Roluri pe scena târgumureșeană, 1969 -1975:

Voce – Duhu , HAMLET de William Shakespeare, regia: Nicolae Scarlat, premiera: 5 mai 1983.

Şbilţ, PATIMA ROŞIE de Mihail Sorbul, regia: Gheorghe Harag, premiera: 24 octombrie 1975.

Mihai Viteazu, VITEAZUL de Paul Anghel, regia: Nicolae Scarlat, premiera: 13 mai 1975.

Pastorul John Hale, VRĂJITOARELE DIN SALEM de Arthur Miller, regia: Eugen Mercus, premiera: 28 februarie 1975.

Sorin Vâlsan, NICNIC de Anca Bursan şi Gheorghe Panco, regia: Constantin Anatol, premiera: 4 octombrie 1974.

Miron David, PITICUL DIN GRĂDINA DE VARĂ de Dumitru Radu Popescu, regia: Dan Micu premieră absolută: 6 iunie 1974.

Locotenent Barney Greenwald, PROCESUL REBELILOR DE PE “CAINE” de Herman Wouk, regia: Gheorghe Harag, premiera: 21 martie 1974.

Eugen Nimereanu, UN ASASIN CIUDAT de Nicolae Ştefănescu şi Camil Şerban, regia: Nicolae Scarlat, premiera: 5 februarie 1974.

Trock, POGOARĂ IARNĂ de Maxwell Anderson, regia: Constantin Anatol, premiera: 11 ianuarie 1974.

Tonia, CVADRATURA CERCULUI de Valentin Petrovici Kataev, regia: Nicolae Scarlat, premiera: 4 decembrie 1973.

Petre Petrescu, PUTEREA ŞI ADEVĂRUL de Titus Popovici, regia: Gheorghe Harag, premiera: 15 octombrie 1973.

Pavel, SPERANŢA NU MOARE ÎN ZORI de Romulus Guga, regia: Dan Micu, premieră absolută: 31 martie 1973.

Pastorul Manders, STRIGOII de Henrik Ibsen, regia: Mircea Marin, premiera: 27 ianuarie 1973.

Procurorul, PROCURORUL de Gheorghi Djagarov, regia: Alexa Visarion, premiera: 11 februarie 1972.

Astrov, UNCHIUL VANEA de Anton Pavlovici Cehov, regia: Ivan Helmer, premiera: 6 noiembrie 1971,

Căpitanul Arbure, SĂPTĂMÂNA PATIMILOR de Paul Anghel, regia: Ivan Helmer, premiera: 1 octombrie 1971.

Alan Squier, PĂDUREA ÎMPIETRITĂ de Robert Emmet Sherwood, regia: Gheorghe Harag, premiera: 12 octombrie 1970.

Petru, ACEŞTI ÎNGERI TRIŞTI de Dumitru Radu Popescu, regia: Eugen Mercus, premiera absolută: 25 octombrie 1969.

Poetul, CROITORII CEI MARI DIN VALAHIA de Alexandru Popescu, regia: Mihai Dimiu, premiera: 22 august 1969.

Sergentul Musgrave, DANSUL SERGENTULUI MUSGRAVE de John Arden, regia: Radu Penciulescu, premiera: 8 iunie 1969.

Amintiri:

„ A început lucrul la spectacolul Dansul sergentului Musgrave. Penciulescu a format mai întâi o echipă din actorii pe care intenționa să-i folosească în spectacol. A urmat o perioadă de zece zile de exerciții și lecturi, în care fiecare citea pe rând roluri diferite. Nimeni nu știa ce va juca. A venit apoi ziua în care Penciulescu a citit distribuția. Câțiva nemulțumiți au părăsit sala, motivând fiecare în felul lui. Fără urmă de supărare, Penciulescu a regândit distribuția. Eu jucam, așa cum bănuisem, pe Musgrave. Am stârnit atunci câteva invidii trecătoare. Mă gândesc acum, după atâta vreme, ce mult au pierdut cei care au plecat din distribuție.

Ceea ce a urmat s-a transformat treptat într-o tulburătoare lecție de teatru, dar și de viață.

După lecția Penciulescu urma lecția Harag.

Pădurea împietrită, Puterea și adevărul, Procesul rebelilor de pe „Caine”, Patima roșie.

Am făcut cu el patru roluri. Ca regizor era mare de tot. Indicațiile lui erau uluitoare, iar când se urca pe scenă să îți arate ceva, îți venea să te lași de meserie.

Ultima oară l-am întâlnit în Gara de Nord. Eram singur pe peron, când m-am auzit strigat: Sail! Era la fereastra unui vagon, care pleca în Iugoslavia. Trenul tocmai se punea în mișcare. A apucat să-mi spună zâmbind, autoironic: Acu` să vii la Târgu Mureș! Acum știu tot!

Aveam să aflu mai târziu, când am văzut Livada . Într-adevăr știa totul. Harag a rămas regizorul meu de suflet.

Perioada petrecută la Târgu-Mureș a fost cea mai fericită din viața mea de actor. La Târgu-Mureș am cunoscut-o pe soția mea. La Târgu-Mureș s-a născut băiatul meu Adrian.

E un oraș de care mă simt foarte legat.

Mulțumesc Târgu-Mureș.”

Ștefan Sileanu în Teatru românesc la Târgu-Mureș (2002) de Zeno Fodor, pag. 202-204.