Home / Recomandări zi de zi / Dr. Derzsi Zoltán, pasiune și sacrificiu pentru chirurgie și ortopedie pediatrică

Dr. Derzsi Zoltán, pasiune și sacrificiu pentru chirurgie și ortopedie pediatrică

Distribuie

În chirurgie ortopedie pediatrică este nevoie să ai multe cunoștințe care să te ajute să faci o intervenție operatorie. Trebuie făcută cu mult tact și multă artă pentru că este vorba de un copil de vârstă mică și acea intervenție va trebuie să dăinuie până la adânci bătrâneți. Specializarea chirurgie ortopedie pediatrică implică de câțiva ani efectuarea a două rezidențiate, unul de chirurgie pediatrică și altul de ortopedie pediatrică, lucru pe care puțini dintre absolvenții de Medicină îl aleg. Este cazul Șef de lucrări Dr. Derzsi Zoltán, medic specialist chirurgie și ortopedie pediatrică la Clinica de Chirurgie și Ortopedie Pediatrică a Spitalului Clinic Județean de Urgență Târgu Mureș, pasionat de medicina pediatrică și tainele ei. Într-un amplu interviu a oferit mai multe detalii despre provocările care vin la pachet cu cele două specializări, dar și ce presupune munca în acest domeniu cu copiii. În ceea ce privește afecțiunile micilor pacienți susține că pandemia a afectat mult activitatea specialității de chirurgie și ortopedie pediatrică, aspect ce s-a răsfrânt asupra stării de sănătate a copiilor.

Reporter: De ce ați ales această specializare, chirurgie ortopedie pediatrică, ce implică două rezidențiate?
Dr. Derzsi Zoltán:
Sunt pasionat de medicina pediatrică, îmi place să lucrez cu copiii. Când eram student a început să îmi placă foarte mult ortopedia. La chirurgie pediatrică am avut acces mai puțin, deoarece era un stagiu scurt și cu niște limitări. Însă la finalizarea facultății profesorii mei mi-au propus să mă specializez în chirurgie pediatrică, după ce m-au întrebat ce specialitate doresc să urmez. Le-am spus că mă voi gândi la chirurgie pediatrică, dar nu m-am gândit prea mult, până am ajuns la ușă eram decis, m-am întors și am acceptat.
Inițial, când am ajuns să practic chirurgia pediatrică am lucrat voluntar doi ani și jumătate. Pe vremea aceea erau foarte puține locuri la Rezidențiat, la nivel național, pe această specialitate. Dacă erau zece locuri la nivel național! Acum atâtea sunt pe un singur centru. Cumva a fost un sacrificiu din partea mea deoarece cu nota pe caream luat-o la Rezidențiat puteam alege locuri frumoase, în alte specialități. După ce am început rezidențiatul pe chirurgie pediatrică am descoperit că, în continuare, îmi place și ortopedia pediatrică. Este mult mai specială pentru că lucrezi cu oasele care sunt în creștere. Astfel că m-am hotărât ca după ce termin chirurgia pediatrică să încep o a doua specialitate, ortopedia pediatrică. Așa se face că în zece ani și jumătate am ajuns să fiu și specialist în chirurgie pediatrică și în ortopedie pediatrică.

Șef de lucrări Dr. Derzsi Zoltán

Rep.: Cu ce provocări au venit la pachet cele două specialități?
D.Z.:
Este greu să lucrezi cu un volum mare de cunoștințe medicale. Adică, acum, fiecare își alege o ”felie” mai mică din medicină pe care să se specializeze. Ori aici, la Târgu Mureș, este o situație mai specială, și am fost cumva nevoit să am cunoștințe din ambele specialități. Încă clinica și chiar disciplina la care predau studenților se numește chirurgie și ortopedie pediatrică, așa cum a fost până acum 15 ani. Ulterior, chirurgia și ortopedia pediatrică pediatrică s-au separat. Acum să faci ambele rezidențiate presupune 5 ani chirurgia pediatrică și 6 ortopedia pediatrică. Trebuia să le fac pe ambele dacă voiam să măintegrez perfect în universitate și în clinică. Acum am început să lucrez cât mai mult minim invaziv și îmi prind bine cunoștințele învățate la chirurgie despre laparoscopie, demulte ori mă ajută în artroscopie și invers. Sunt multe avantaje să faci două specialități, dar este foarte greu.

Rep.: La nivel național sunt puțini medici care au și specializarea de chirurgie pediatrică și cea de ortopedie pediatrică.
D.Z.:
Da, sunt foarte puțini în țară, majoritatea județelor nu au un astfel de medic. Spre exemplu noi, în clinică, suntem șapte medici, dintre care doi colegi tineri sunt doar pe chirurgie pediatrică, unul dintre colegi s-a specializat și în chirurgie plastică, eu am terminat chirurgie pediatrică și ortopedie pediatrică, iar restul medicilor sunt mai în vârstă și au terminat pe vremea când celedouă specialități erau împreună. Acum, să convingi pe cineva să facă cele două specializări, atâția ani, ar fi foarte greu. Eu am fost foarte hotărât și motivat să merg pe acest drum.

Rep.: De ce calități trebuie să dispună un bun medic chirurg ortoped pediatru?
D.Z.:
În primul rând trebuie să fie un bun comunicator, să comunice cu părinții, iar comunicarea cu copiii trebuie să fie adecvată. Au nevoie de o abordare diferită în funcție de vârstă. Într-un fel comunici cu un adolescent și altfel comunici cu un copil de 3-4 ani, el nu prea înțelege și trebuie cumva să-l păcălești. O altă calitate cred că este dorința de a face lucrurile bine, dacă vrei cu adevărat să fii bun într-un domeniu vei fi. Poate nu știu absolut totul despre chirurgia și ortopedia pediatrică dar sunt hotărât să învăț mereu. Am fost în spitale din multe țări ca să învăț, m-am întors și am aplicat cunoștințele învățate.

Rep.: Ce tehnici noi, care sunt folosite în străinătate, sunt utilizate și aici?
D.Z.:
Dacă vorbim de chirurgie pediatrică ar fi vorba de multe intervenții minim invazive prin folosirea laparoscopului, a citoscopului. Sunt tehnici pe care nu le-am deprins neapărat din afara țării, m-am perfecționat și în București învățând de la o echipă foarte bună. Sunt lucruri pe care le-am aplicat aici – toracoscopie, laparoscopie, citoscopie. Dacă este vorba de ortopedie, am început să folosesc tijele elastice din titan, tehnică pe care am însușit-o în Austria. Este o tehnică minim invazivă și aproape orice fractură a oaselor lungi la copii-humerus, tibie, antebraț, femur- poate fi rezolvată cu această tehnică, ce presupune doar două incizii de 2 centimetri în majoritatea cazurilor, fără să strici periostul. Am început să facem artroscopie la copii, cu sprijinul colegilor de la Ortopedie, care este o procedură chirurgicală minim-invazivă deficitară la nivel național și noi avem pacienți din aproape toată țara.

Rep.: Cât de dificilă este realizarea unei intervenții chirurgicale la copil, cum se diferențiază un pacient copil de unul adult?
D.Z.:
Responsabilitatea este mai mare. Pe vremea când lucram cu adulții nu simțeam această presiune pe care o simt lucrând cu copiii. Trebuie știut că dacă se întâmplă ceva cu copilul în timpul intervenției problema este mai mare decât dacă se întâmplă cu o persoană în vârstă.

Rep.: Cu ce afecțiuni din sfera chirurgiei și ortopediei pediatrice se prezintă cel mai des micii pacienții?
D.Z.:
Dacă ne referim la ortopedie pediatrică, cele mai multe cazuri sunt legate de traumatisme. Cei mai mulți copii pe care îi consultăm sunt cu picior plat, cu scolioză, cu displazie și luxație de șold și foarte mulți au diformități congenitale. Din păcate, și tumorile sunt destul de des întâlnite, mai des benigne, dar și maligne. Din sfera chirurgiei este vorba de malformații, hernii, probleme uro-genitale, apendicite, plăgi, traume și multe altele.

Rep.: În România sunt foarte mulți copii cu scolioză. Sunt ei diagnosticați la timp? De ce ar fi nevoie pentru o recuperare bună a copilului?
D.Z.:
Scolioza diagnosticată în timp util poate să scutească copilul de purtarea corsetului. Aplicând doar terapia Schroth se poate evita o operație grea și solicitantă pentru pacient. În România, la un moment dat lucrurile s au mișcat bine, acum 7-8 ani s-a derulat un program național de depistare precoce a scoliozei, dar cred că nu a fost foarte bine gândit. În puține județe s-a desfășurat. În județul Mureș s-a derulat o campanie foarte bine organizată, din care am făcut parte. Toți copiii din clasele 4-8 au fost consultați de un medic, am fost noi în școli, și am depistat precoce foarte multe cazuri care au beneficiat ulterior de tratament. Acest program nu a continuat și eu zic că ar fi imperios necesar să fie reluat. Sunt mai multe tipuri de scolioză, cea cu care te naști și se diagnostichează la copilul mic și scolioza idiopatică, cunoscută de toată lumea, care debutează de obicei la vârsta de 7-8 ani și se poate înrăutăți situația în perioada cât durează creșterea. Acest tip de scolioză trebuie depistată la timp. Cu cât pui diagnosticul mai târziu cu atât recuperarea este mai dificilă.

Rep.: Când sunt indicate primele vizite ale copilului la medicul pediatru? Ce probleme din sfera ortopediei pot fi ameliorate, corectate și fără intervenție chirurgicală, dacă sunt diagnosticate la timp?
D.Z.:
Dacă la neonatologie nu se vede o problemă clară, care să se încadreze în sfera ortopediei pediatrice, atunci primul consult ar trebui să aibă loc la vârsta de șase săptămâni, pentru o examinare generală și o ecografie de șold. Displazia de șold, dacă este depistată la vârstă mică, la șase săptămâni, se poate corecta foarte ușor cu o orteză. Dacă este depistată mai târziu va necesita o intervenție chirurgicală.

Rep.: Profesați deja de mulți ani, ați luat parte la multe intervenții, aveți un caz anume care v-a marcat?
D.Z.:
Da. Toți avem niște cazuri care ne-au marcat. În primii ani de rezidențiat am avut un caz care m-a marcat. Este vorba de un copil cu o amputație de picior, de celălalt picior m-am ocupat timp de nouă luni și am reușit să îl salvez. Au fost și cazuri de accidente unde, din păcate, nu am putut să salvez copilul, sunt cazuri marcante de copii cu tumori.

Rep.: Cum a fost afectată activitatea din chirurgie și ortopedie pediatrică în perioada pandemiei?
D.Z.:
Începutul pandemiei ne-a afectat mult pentru că nu ni s-a permis să mai efectuăm intervenții la pacienții cronici și s-au adunat cazurile, iar acum încercăm să facem față intervențiilor amânate. Sunt mulți copii care ar fi trebuit să vină la o jumătate de an sau un an de la intervenție pentru a li se înlătura materialul de osteosinteză sau să continue tratamentul. Situația copiilor s-a agravat pentru că nu au primit tratamentul în timp util și acum este mai greu de corectat. V-am spus de tijele elastice din titan, acestea se scot în mod normal la șase luni. Sunt copii care au venit acum, au un an sau un an și jumătate de la operație, este mai greu de scos tija, nu doar pentru noi ci și pentru copil, iar recuperarea va fi mai dificilă.

Rep.: Ați afirmat că sunt puțini medici care să urmeze cele două specializări, chirurgie și ortopedie pediatrică. Dumneavoastră predați și studenților. Sunt ei interesați de această specializare? Ar trebui să existe o schimbare a curriculei de Rezidențiat?
D.Z.:
Da, ar fi necesar. Sunt foarte puțini studenți interesați. Sunt convins că nu va putea funcționa așa mult timp. Funcționează ca și specialități separate acolo unde sunt clinici separate, dar sunt puține locuri. Ar trebui ca specializarea să fie mai scurtă și acoperirea pe cele două specialități să fie mai mare.

Rep.: Există hobby-uri pe lângă pasiunea pentru medicina pediatrică?
D.Z.:
Sportul – am un club cu o echipă de fotbal american, în prezent sunt și antrenor, și am un club de box. Pentru a te menține sănătos fizic și mental și pentru a sta multe ore în sala de operații ai nevoie de mișcare, de sport.

A consemnat Arina TOTH


Citește și despre proiectul „Cu ochii larg deschişi”:

 

Cinci docufiction despre căderea și ridicare din abuzul de droguri

 

Sticker/Cine sunt eu? – o parabolă a pierderii identității din cauza drogurilor

 

”Dealerul morții”, evadare din ”infernul drogurilor”

 

Clean-up. Curajul Mădălinei

 

Povestea lui Mircea

 

Povestea Melaniei, nevoia de iubire şi atenţie satisfăcută cu droguri

   

De asemenea, verificati

Haide să plantezi copaci împreună cu Asociația Mureș Runners! „Noi trebuie să dăm tonul schimbării”

Distribuie „Comunitatea crește atunci când fiecare dintre noi acționăm!” este deviza de la care pleacă …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regulile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 120 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.