Mai e nevoie de presa tipărită în România?!

1 februarie 2022

„Cărţile m-au învăţat să citesc corect realitatea” (Mircea Horia Simionescu) sau ziarele m-au învățat să citesc corect realitatea. Cu siguranță, de-a lungul timpului, oamenii s-au hrănit cu un conținut semnificativ de informații utile și importante regăsite în ziarele sau revistele expuse zi de zi în chioșcurile demult uitate. În prezent, aceiași oameni au la îndemână o serie de intrumente spre care aleargă pentru a găsi știrea, informația de care au nevoie, uitând să-și întoarcă capul spre chioșcurile de odinioară. De aici pleacă și întrebarea: ”Mai e nevoie de presa tipărită în România?”

În acest sens, în cadrul emisiunii ,,Referendum” difuzată în urmă cu câteva zile pe TVR 1, realizată și moderată de Mihai Rădulescu, anumiți profesioniști din sfera jurnalismului precum Arina Ureche, director general al Biroului Român de Audit Transmedia (BRAT) și Cătălin Tolontan, coordonator editorial al ziarului Libertatea, au încercat să facă publicul să înțeleagă dacă într-adevăr mai e nevoie sau nu de presa tipărită în România.

,,Doamnelor și domnilor suntem confruntați în prezent cu crize majore, pandemice, de securitate, economico-sociale, dar în jurul nostru se consumă și alte crize, care deşi mai puțin vizibile pot avea urmări grave, grave sau mai puțin grave. Cât de grave? Asta urmează să stabilim în această seară pentru că iată care e problema. Suntem foarte aproape să devenim prima țară europeană fară presă tipărită după cum avertizează şefii unor ziare care încă mai apar pe hârtie. Din noianul de gazete care ieşeau în tiraje spectaculoase acum 20 de ani, astăzi doar câteva rezistă în format print cu vânzări mult reduse. Pandemia de coronavirus pare sa fi dat lovitura de grație unei industrii aflate în declin constant în ultimul deceniu, ca urmare a exploziei internetului și rețelelor sociale. Sondajele arată că peste 70% din populația activă a țării se informează din mediul online pe care îl consideră sursă principală de informare. Sunt însă și alte cauze care au dus la criza presei clasice. Care este situația în alte țări europene? Merită și poate fi salvat ziarul pe hârtie sau trebuie lăsat să devină istorie?”, a subliniat Mihai Rădulescu.

Presa tipărită, pe cale de dispariție?!

Arina Ureche, director general al Biroului Român de Audit Transmedia (BRAT), organismul care măsoară audiența presei scrise și online, a prezentat situația în care se află presa tipărită din România, și totodată a vorbit despre problemele cu care s-a confruntat presa tipărită în timp.

,,BRAT-ul este o asociație de media și publicitate și obiectivul nostru nu a fost neapărat să monitorizăm presa scrisă doar de dragul de a vedea câte tiraje sunt, ci obiectivul era ca publicațiile, fie ziare, fie reviste, să aibă un etalon comun de măsurare în ceea ce privește tirajul și mai târziu audiența, inclusiv profilul cititorilor, un instrument care îi ajută pe ei, bineînțeles în business și îi ajută în zona de publicitate. Publicațiile care sunt în piață în zona profesionistă și cu scopul obținerii veniturilor din publicitate sunt de fapt interesate de audit și aici vedem o evoluție a numărului de publicații auditate din ultimii 24 de ani. Există un vârf la 300 de publicații auditate în anii de grație 2007-2008 când vorbeam de foarte multe publicații locale. Acolo erau aproape 100 de publicații locale. Era o rețea mare a unui cotidian național care avea și o rețea de locale, pe care o audita. După criza financiară din 2008-2009, ușor a început declinul, declin din perspectivă financiară în primul rând, pe urmă dublat de multe alte cauze și graficul de fapt s-a prăbușit în 2011-2012 cu aceeași rețea care n-a mai fost de locale. Pandemia n-a făcut decât să accelereze un pic pe final tendința, dar nu cred că e pandemia cauza, sub nicio formă. A venit pur și simplu, peste toate problemele a mai venit și pandemia, dacă mai era nevoie de ceva. Dacă e să vorbim despre probleme trebuie să o luăm mai dinainte de internet, pentru că probabil presa, prima ei problemă cea mai serioasă a fost zona de distribuție de presă din România care n-a fost un business bine consolidat, faptul că editorii de presă din România n-au avut timp efectiv să crească și dacă vreți să se îmbogățească așa cum este în toată Europa. Problemele au început din nașterea presei, de acum 30 de ani, a fost o presă săracă”, a precizat Arina Ureche.

,,Este nevoie de știre? Este nevoie cu siguranță ! Este nevoie de presă tipărită, de știre tipărită? Probabil că nu. Doar 4% din oameni, citesc zi de zi ziarul, în România. Sunt aproape 25% care citesc săptămânal un cotidian, dar nu o fac zi de zi, unul într-o zi, altul în altă zi, la nivelul României”, a mai precizat Arina Ureche.

De asemenea, Cătălin Tolontan a oferit informații utile cu privire la această problemă majoră, respectiv dispariția presei tipărite în România.

,,Eu fac meseria asta de 30 de ani. O fac de pe vremea când încă se tipărea în tipar înalt, nu existau calculatore, se tipărea în plumb. Atunci când Cristian Tudor Popescu a venit și a spus că în curând ziarele tipărite, și a spus acum un deceniu când încă nu eram în dezastrul acesta, vor ajunge la nivelul de a fi citite doar de către colecționarii de timbre, am crezut că este o exagerare. El a avut dreptate și eu m-am înșelat. N-am crezut că vom deveni prima țară din Europa fără ziare, dar e foarte posibil ca luna decembrie a acestui an să ne găsească drept singura țară europeană fără ziare naționale. Există o responsabilitate a Guvernului României, și nici măcar nu vorbesc în numele Gazetei Sporturilor sau Libertății, cele două ziare de care mă ocup. Ziarele naționale au cumva închisă calea. Lucrurile sunt destul de clare. Dar ziarele locale au însă o șansă. Ar fi corect ca oamenii care administrează această țară și care administrează comunitățile locale să se gândească că pretutindeni în Europa și în lume, în lumea civilizată, presa locală, cel puțin presa locală este încurajată. Este încurajată de autorități pentru că ei știu că fără presă locală se destramă mai mult decât o pagină de ziar, se destramă ceva din țesutul social ale acelor comunități”, a precizat coordonatorul editorial al ziarului Libertatea.

Fără scheme de sprijin pentru presa tipărită

Spre deosebire de România sunt câteva țări, precum Austria, Danemarca, Franța, Finlanda, Italia, Suedia, Portugalia, Belgia, pentru care există scheme de sprijin, în ajutorul presei tipărite. Arina Ureche a explicat cum o susținere din partea autorităților statului ar fi putut ajuta România în ceea ce privește presa tipărită, aflată în cumpănă.

,,Schemele acestea despre care vorbim, în general au subvenționat distribuția de presă, câteva țări subvenționează omul ca să cumpere presă tipărită, altele au subvenționat distribuția, pentru că este punctul nevralgic. Nu poți să ai marfă, fără să ai tarabă. Dacă întotdeauna sistemul de distribuție în România a fost o mare problemă, el nu s-a dezvoltat semnificativ, au existat celebre falimente în industria distribuției, care, din păcate, s-au regăsit doar în buzunarul editorilor. O astfel de schemă de subvenție în zona de distribuție, ar fi ajutat și în România, mai ales că exista Poșta Română, care, până la urmă, o lungă perioadă a cărat foarte multe abonamente. Nu-i de ignorat faptul că vorbim despre presa locală și presă națională. Dacă la presa națională lucrurile stau diferit, presa locală a trăit foarte mult și încă trăiește din abonament. O susținere din partea autorităților statului ar fi, poate, la nivel, chiar cultural sau de educație necesară, mai mult decât cu o publicație națională”, a menționat Arina Ureche.

Presa și-a făcut treaba!

,,Presa tipărită nu este doar conținut, este și disciplină. Este în primul rând disciplină, responsabilitate și un fel de a-ți face profesia, și mai mult decât atât un fel de a consuma aceste știri, care vine din partea publicului această ultimă parte a ecuației, un fel în care oamenii își ridică ochii din televizor, din graba internetului, și stau în fața unei pagini tipărite aproape cu același interes, cu aceeași capacitate de reflecție cu care stau în fața paginii de carte și lucru acesta este foarte important pentru că sute de ani, nu zeci, sute de ani, inclusiv în România care are ziare mai vechi de 100 de ani și care și ele sunt în pericol de dispariție. Pentru presă oamenii nu au fost consumatori, au fost și ziditori, adică foarte aproape de cetățeni. Nu ai cum să fii cetățean, dacă nu ești informat, și presa și-a făcut treaba”, a precizat Cătălin Tolontan.

,,Eu aș da un singur exemplu pentru ca telespectatorii postului public să poată cântări singuri dacă presa scrisă contează sau nu. Acum câteva zile DIICOT Brăila a oprit o publicație, pur și simplu a oprit-o. A mers în redacția respectivă, a confiscat telefoanele, laptopurile și stickurile de memorie. Publicația respectivă nu era un ziar, era un site. Se numea debraila.ro. De ce au făcut asta? Pentru că a considerat un procuror de la DIICOT Brăila că un jurnalist de acolo a publicat un film care a dus la reținerea unui om, pe care apoi procurorii l-au pus sub urmărire penală, și îl vor trimite în fața instanței, un om care batjocorise un tânăr. Procurorul a considerat că redacția respectivă a colaborat cu procurorii, ceea ce nici nu trebuie să facă. Noi nu suntem jurnaliști ca să strângem probe pentru procurori sau pentru poliție. Ideea este că nervos fiind, procurorul a făcut ceea ce a vrut el să facă, cu un mandat de la un judecător și acțiunile lor au oprit o publicație. Pe vremuri sau și astăzi ar fi fost imposibil pentru un procuror să oprească un ziar, pentru că asta presupunea o asemenea complexitate a intervenței, încât până la urmă trebuia să te duci la tipografie sau la difuzare să oprești camioanele, să pui filtre pe șosea, să oprești aprovizionarea cu hârtie, să blochezi o întreagă redacție, nu un calculator sau două calculatoare, două laptopuri, cât au ridicat ei de la site-ul debraila.ro, nu, mult mai mulți oameni care ar fi mers în altă parte, care erau sub o redacție în altă localitate, care se puteau duce într-un alt sediu, care puteau lucra de acasă sau de la redacție. Era mult mai complicat ca autoritate să faci așa ceva”, a mai precizat Cătălin Tolontan.

Ziarul, înlocuit de internet?

Omul modern are la îndemână un instrument puternic de informație, respectiv internetul. Este mult mai ușor să accesezi o pagină web printr-un singur click, ajungând rapid la informație, decât să te obosești răsfoind paginile ziarelor, o concepție des întâlnită în rândul tânărului contemporan, și nu numai.

,,Ziarul este înlocuit de internet, în mediul rural internetul este folosit mai mult pentru divertisment. În mediul rural el a fost, în primul rând, adoptat pentru zona de distracție mai mult, rețele de socializare, video, mai puțin pentru zona de știri. Nu tot ce citim noi pe internet este știre. Poate să fie o informație utilă, un număr de telefon sau un preț, dar nu este știre, despre care vorbim în zona aceasta de jurnalism și în sprijinul democrației. Dacă tu vrei ca stat să sprijini jurnalismul și o știre corectă, trebuie să sprijini și canalele prin care aceste știri sau informația de calitate ajunge la public. Din punct de vedere al subvențiilor, chiar dacă în România au mai existat discuții, niciodată nu s-a concretizat o formă de sprijin”, a arătat Arina Ureche.

,,Cine este obișnuit să citească va citi în continuare și își va găsi undeva informația. Cred că foarte important în tot angrenajul acesta al știrilor este că există un aspect fundamental diferit, presă tipărită față de presa online. Tu când te duci în mediul online ești servit cu știri, așa cum un algoritm de căutare hotărăște să servească știri. Sunt foarte puțini oameni care chiar știu exact ce caută în mediul online și caută o anumită știre și chiar dacă cauți o anumită știre o cauți cu ajutorul unui motor de căutare, care ți-o mai filtrează și el prin alți algoritmi netransparenți. Algoritmul după care motorul de căutare îți servește această știre nu este transparent. Cert este că tu ca om obișnuit nu ai habar cum ajungi să ai o selecție de zece știri acolo. Contează, bineînțeles, istoricul tău de căutare, contează ce cuvinte cauți în căutare, dacă știi sau nu numele unui site. Toate lucrurile acestea, care par banale, de fapt te fac pe tine să consumi un anumit tip de știre sau altul. Ajungi la o știre și nu ai habar pe ce site ești, de fapt. Da, știu că citesc Libertatea în print, pentru că a doua pagină de la Libertatea nu e de la Adevărul și a treia nu este pe Știrile Pro Tv, dar în online nu știi. Te duci din știre în știre, din click în click și habar nu ai, de fapt, ce citești și unde”, a mai precizat Arina Ureche.

,,Ei au luat această decizie, stăpânii internetului au luat decizia și decizia este: citiți ceea ce dorim noi să citiți”, a menționat Cătălin Tolontan.