În papucul statului șchiop

– Daţi-i bătaie!, zic.

Și mă așez comod pe-un scăunel cu trei picioare, sprijinită în mătură, cu şorţul pe dinainte.

Cei 7 pitici apucă repede în mâini bureţi, pămătufuri, cârpe de şters praf, podea, geamuri, îmbujoraţi la faţă, cu un fel de înflăcărare sportivă, încep să se agite alergând prin casă, făcând ordine şi curat prin toate colţurile, înţepenind, din când în când, în pragul uşii prea strâmte, câte doi.

…

-Alooo, colega, vii cu noi pe teren? mă trezi brusc vocea unui camarad de servici. Tresar din tot corpul şi geanta pe care dormeam se rostogoleşte lăsându-mă fără pernă, cu capul spânzurat în aer. Cu un ochi pe jumătate închis, cu celălalt ferindu-mă de lumină, mă sprijin cu două degete de marginea biroului, pentru a-mi da mai multă importanţă, și-i răspund scurt, înnăbușită de-un căscat.

– Ciuciu.