Despre educație și vânătoare, cu Prințul Dimitrie Sturdza

Însoțit de colegul Ștefan Brumar, am poposit zilele trecute la „Casa Cerbului”, reședința Alteței Sale, Prințul Dimitrie Sturdza de pe Valea Gurghiului. Ne-a întâmpinat cu căldură așa cum o face fiecare dată, înainte de a primi vizita unui grup de preșcolari din Reghin dornici să asculte o lecție despre vânătoare și importanța ei. Despre educație am discutat și noi cu distinsa gazdă, în urma căruia a ieșit interviul următor.

Reporter: Cum vedeți sistemul educațional în momentul de față în România, la peste 30 de ani de la momentul Decembrie 1989?

Prințul Dimitrie Sturdza: Din păcate, sunt câteva aspecte negative la care aș dori să mă opresc. Înainte, pe timpul comunismului trebuie spus că se făcea școala. Toți trebuiau să urmeze o școala. O problemă extrem de negativă în prezent este această modalitate de a trece un examen cu bani. Sunt câteva școli private care care dau astfel de diplome. Din fericire se știu care sunt școlile astea și cât valorează diplomele astea în ziua de astăzi. Alt punct negativ este acela că foarte mulți copii nu mai vor să învețe. Mă refer aici în special la copiii de bani gata. Ei cred că li se cuvine totul și nu-și dau seama că părinții lor au lucrat pentru acești bani. Stau toată ziua pe telefon și nu învață mai nimic, iar la un moment dat, când nu vor mai fi părinții, se miră cum au păpat toți banii și se trezesc în stradă.

Rep.: Există și exemple pozitive…

D.S.: Da, și aici mă refer la câteva din universitățile din România. Un astfel de exemplu este Universitatea Politehnică din București, o unitate de învățământ impresionantă. Am fost acolo, m-am convins de acest lucru, fapt pentru care dorim să avem o relație de înfrățire cu Politehnica din Lausanne unde am obținut diploma în fizica atomică. De asemenea, Universitatea de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie „George Emil Palade” din Târgu Mureș, cu un rector minunat în persoana lui Leonard Azamfirei care conduce într-un mod exemplar această universitate.

Rep.: Rolul educației în ce privește tinerele generații. Cum vă raportați la acest aspect?

D.S.: Pe lângă aspectele negative pe care le-am semnalat, sunt și lucruri pozitive. Unul din acestea care îmi este la îndemână este cel de astăzi, în care câteva grupe de grădiniță de la Reghin însoțiți de câteva educatoare în frunte cu Alexandra Cotoi vor vizita câteva obiective de pe Valea Gurghiului, printre care și „Casa Cerbului” cu al său Muzeu de Vânătoare din cadrul reședinței mele de pe Valea Gurghiului.

Rep.: Cât este de important pentru copii educația, chiar și în ce privește vânătoarea?

D.S.: Foarte important. Cei mici trebuie să știe faptul că vânătoarea este de mai multe feluri. Este vânătoarea de gentlemani, vânătoarea de masă și vânătoarea de braconaj. Acest aspect vreau să-l explic copiilor, să nu existe confuzia că toate tipurile de vânătoare sunt la fel. Voi încerca să le explic ce înseamnă vânătoarea de gentleman unde recoltezi, nicidecum omori un animal. E adevărat că acesta e ucis, dar e vorba că îl recoltezi. Exact ca în pădure când tai un copac bătrân. Exact la fel e și cu animalele bătrâne, cu trofeele frumoase care pot fi recoltate. Există apoi vânătoarea în masă unde sunt de regulă fazani crescuți care sunt scoși și lăsați liber pentru a fi vânați. Poți să împuști sute de fazani la o vânătoare, motiv de mândrie pentru unii. În ce mă privește, nu găsesc un motiv de mândrie pentru așa ceva. Am fost în Anglia la o vânătoare adevărată unde fazanii crescuți în cuști erau scoși afară în perioada aprilie-mai și vânați în decembrie. Este cu totul altceva decât ce se întâmplă prin alte părți. Urmează apoi vânătoarea nepermisă care este braconajul care de regulă nu se face pentru trofee. Braconajul este cel mai păgubos mod de vâna posibil, în sensul că se trage la femele, la pui, la animale de viitor. Acest lucru trebuie combătut, nu ce face Agent Green și anumite organizații din astea păguboase care vin și pun toți vânători în același coș. E important de reținut pentru cei tineri faptul că vânătoarea poate să fie de gentlemani dar poate să fie și o barbarie. Asta încerc să le explic, diferența între cele trei tipuri de vânătoare de care am povestit. Asta este tot ce pot eu face în ce privește educarea copiilor față de acest sport nobil și necesar pentru țara noastră.

Rep.: Poate fi vânătoarea o modalitate de a arăta lumii frumusețile care le avem?

D.S.: Dacă poți să inviți la noi în țară vânători din afară și să organizezi ceva frumos cum era pe timpuri, aceștia vor povesti despre țara noastră, despre frumusețile care le avem, de ospitalitate, și astfel poate vom avea și turiști pe măsura frumuseților care le avem. Din păcate, turiștii pe care îi avem la momentul de față, marea majoritate sunt români plecați în afară și care se reîntorc în țară să-și vadă rudele, dar nu sunt nemți get beget, francezi sau orice altă nație din Europa care vin să ne viziteze țara, bogățiile existente, mănăstirile, Delta, Carpații și multe altele.

Rep.: Suntem deficitari în ce privește promovarea frumuseților pe care le avem?

D.S.: Ungurii de exemplu, să nu merg prea departe spre vest, au înțeles foarte bine ce valoare are vânătoarea, și au pus-o în valoare. Reclama extraordinară care o fac pentru țara lor, pentru frumusețile care le au, Balaton fiind un exemplu în acest sens, unde e plin de turiști nemți, francezi, italieni care vin acolo să vadă Ungaria. Au auzit că Budapesta e foarte frumoasă și vor să vadă și alte locuri. Și la noi sunt locuri frumoase, inclusiv Bucureștiul, dar din păcate nu știm să le facem cunoscute și celor din afară. Avem în schimb oameni de-ai noștri care ne fac foarte mult rău în afară. Nu mai vreau să mă repet de lebedele mâncate de conaționalii noștri la Viena, de casele de copii, adevărate lagăre de exterminare sau de casele de bătrâni care erau sub orice critică. Toate aceste aspect s-au ameliorat în prezent, dar din păcate imaginea a rămas, aspect care mă jenează enorm, când vine vorba de imaginea României în exterior.

Rep.: Ce ar trebui făcut pentru a schimba acest aspect?

D.S.: Să-i oprim pe toți cei care ne vorbesc de rău în afară. Dau aici exemplul parlamentarilor români care ne vorbesc de rău în Parlamentul European. Asta e un aspect. Alt aspect este acela al sentimentului pe care trebuie să-l avem legat de neamul căruia aparținem. Când ieșim din țară trebuie să fim o singură nație, nu 18 milioane de nații. Revin la vecinii noștri, la unguri, au și ei putere, opoziție, dar când sunt în afară sunt o singură nație, nimeni nu vorbește de rău despre celălalt, dau dovadă de unitate când vine vorba de nația lor. Așa sunt toți ungurii, cehii, în schimb noi românii, ne este rușine să spunem că suntem români. Este groaznic, dar asta e adevărul. Chiar și înainte de 1989, în locurile unde am stat, în Norvegia și Elveția, aveam tot timpul steagul României arborat pe reședința noastră, așa cum și aici pe Valea Gurghiului avem steagurile Elveției și României unul lângă altul. Chiar și atunci, înainte de 1989, mereu spuneam că suntem români, nu ne-am jenat niciodată să spunem de unde suntem. Asta e diferența dintre ce simțim noi și alții care din păcate strică imaginea României în afară.

Lecție despre vânătoare

A venit apoi rândul copiilor Grădiniței cu Program Prelungit nr. 2 din Reghin să se bucure de lecția despre vânătoarea oferită cu generozitate de Alteța Sa. Prințul Dimitrie Sturdza.

„Am dorit foarte mult să le arătăm copiilor care sunt frumusețile acestei zone, tradițiile și totodată care sunt ocupațiile oamenilor de aici, din care face parte și vânătoarea. Așa se explică vizita care am făcut-o cu copiii la Muzeul de Vânătoare de la reședința Alteței Sale, Prințul Dimitrie Sturdza, unde cei mici au avut parte de o adevărată lecție despre ce înseamnă vânătoarea. E foarte important ca ei să cunoască încă de mici anumite aspect ce țin de vânătoare chiar de la un vânător adevărat. E foarte important să știe că există vânătoare de calitate și să cunoască ce face de fapt un vânător. Ei cunosc lucrurile astea și din poveștile pe care le spunem și din activitățile pe care le facem la grădiniță, dar în momentul în care intră în contact cu un vânător adevărat și acesta le prezintă că vânătoarea înseamnă recoltarea animalelor, nu uciderea lor, atunci altul este impactul și cu siguranță ei vor rămâne cu această nouă cunoaștere, cu această nouă informație pentru totdeauna”, a declarat Alexandra Cotoi, educatoare în cadrul Grădiniței cu Program Prelungit nr. 2 din Reghin.

A consemnat Alin ZAHARIE