Situl roman de la Călugăreni mai aproape de a deveni sit UNESCO

Săpăturile continuă la situl roman de la Călugăreni unde nu mai puţin de 40 de arheologi lucrează cu multă dedicare pentru a finaliza săpăturile la băile romane, dar şi la clădirea comandamentului. Luna aceasta este aşteptată în comuna Ernei din judeţul Mureş comisia care va stabili dacă dosarul depus de Muzeul Judeţean Mureş în vederea obţinerii titulaturii de sit UNESCO va merge mai departe la comisia care va da verdictul final.

„Acum în luna august sperăm să vină delegaţia de la Unesco în vizită pe teren să verifice acea documentaţie care a fost a fost depusă. Vor veni acei experţi care vor decide dacă dosarul poate fi înaintat către următoarea şedinţă a Comisiei UNESCO. Suntem foarte optimişti, vizita a fost bine pregătită, dosarul este bine pregătit şi nu există riscuri majore să nu fie inclus”, a declarat într-o conferinţp de presă Pánczél Szilamér Péter, şef secţie la Centrul de Cercetare al Limesului Roman.

Acesta a explicat că în prezent se lucrează la descoperirea legăturii dintre băile romane şi infrastructura rutieră a localităţii, pe teren aflându-se o echipă internaţională de arheologi şi studenţi la arheologie.

„Suntem foarte bucuroşi că avem o echipă foarte mare, peste 40 de arheologi, studenţi la arheologie, contribuie la succesul acestor săpături. În acest moment săpăturile se defăşoară în băile romane şi sunt coordonate de doamna Nicoleta Man şi de Daniel Cioată. Anul acesta ei îşi propun să descopere cum erau legate aceste băi de infrastructura rutieră a aşezării romane. În clădirea comandamentului am deschis până acum cea mai mare suprafaţă, toată curtea interioară şi bazilica clădirii comandamentului, benficiind de acest mare ajutor din partea studenţilor care vin la practica de specialitate şi din Ungaria, Germania şi din România. Sperăm să reuşim să finalizăm planul acestei clădiri la comandamentului sperând că la un moment dat vom avea posibilitatea să prezentăm toate aceste rezultate sub un acoperiş de protecţie. Aceste măsuri se pot lua când avem clarificară planimetria clădirii. Este o clădire foarte interesantă care ne spune o poveste ce se întinde pe 150 de ani, tot timpul ea a reprezentat centrul aşezării. Este clădirea în care se decidea soarta acelei mici comunităţi”, a mai explicat reprezentantul Muzeului Judeţean Mureş.

Specialiştii susţin că limes-ul, ca graniţă a Imperiului Roman, a avut cea mai mare întindere în secolul al II-lea d. Hr., având o lungime de peste 5.000 kilometri, începând de la malul atlantic al Scoţiei, apoi străbătând întreaga Europă a atins Marea Neagră, a continuat până la Marea Roşie, a parcurs nordul Africii, pentru a ajunge înapoi la malul Oceanului Atlantic.

Potrivit lui Szilamer Panczel, aceasta este cea mai complexă nominalizare pentru Lista Patrimoniului Mondial UNESCO pregătită până acum de România.

"Dosarul are 285 de componente - castre legionare şi castre auxiliare cu aşezări civile, castre de marş, turnuri şi alte elemente de fortificaţie - cuprinde un sector de graniţă romană de peste 1.000 de kilometri ce traversează 123 de unităţi administrativ-teritoriale. În data de 31 ianuarie, dosarul a fost depus la Centrul Patrimoniului Mondial UNESCO, după un efort intens depus de numeroşi specialişti arheologi, arhitecţi, istorici, urbanişti şi geografi. Cu ocazia cercetărilor efectuate pe sectorul de graniţă romană (limes) existentă în judeţul Mureş, necesitatea promovării precum şi cea a conservării siturilor identificate a devenit o prioritate. În acest scop Muzeul Judeţean Mureş a iniţiat în cursul anului 2012 proiectul Traseul Limesului Roman. În anul 2013, s-a demarat Etapa a II-a proiectului cultural finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional (AFCN) şi Consiliul Judeţean Mureş cu scopul de a identifica noi situri arheologice care au făcut parte din limes, precum şi georeferenţierea şi cartarea celor cunoscute cu ajutorul perieghezei, arheologiei aeriene şi a metodelor de prospecţie geofizică", a declarat Szilamer Panczel după depunerea dosarului.

În prezent, de-a lungul limes-ului estic al Daciei, sunt cunoscute 12 tabere în care au staţionat trupele militare auxiliare – Livezile, Orheiu Bistriţei, Brâncoveneşti, Călugăreni, Sărăţeni, Inlăceni, Odorheiu Secuiesc, Sânpaul, Olteni, Comalău, Boroşneu Mare şi Breţcu. Paza şi protecţia sectorului de graniţă a fost asigurată printr-un sistem complex compus din şanţuri şi valuri de pământ, turnuri de pază şi de semnalizare.

Pe limes-ul de pe raza judeţului Mureş s-au identificat trei castre auxiliare, la Brâncoveneşti, Călugăreni şi Sărăţeni, în apropierea cărora au existat mici aşezări unde s-au stabilit familiile soldaţilor, dar şi negustori şi meşteşugari care deserveau nevoile armatei. Taberele au fost legate între ele prin drumul limes-ului, care a asigurat aprovizionarea armatei şi mişcarea rapidă a trupelor.

Pe lângă cele trei castre auxiliare de pe raza judeţului Mureş, au fost identificate şi şase turnuri de pază care se găsesc pe teritoriul localităţilor Vătava, Ideciu de Sus, Ibăneşti, Chiheru de Jos şi Eremitu.

Sanda VIŢELAR