DUBLU INTERVIU. Doi tineri pictori mureșeni, expoziție la Galeria Art Nouveau

27 august 2023

Imola Szilágyi și Dávid-Lehel Miholcsa sunt doi tineri mureșeni dedicați artei, lucru devoalat prin deschiderea expoziției lor la Galeria Art Nouveau din Târgu Mureș, aflată pe strada George Enescu, nr. 2. Expoziția tinerilor a fost deschisă joi, 17 august, iar doritorii pot vedea frumoasele lucrări ale acestora până pe data de 1 septembrie. În dorința de a afla mai multe informații atât despre expoziția „Dogma eternă”, cât și despre formarea lor ca artiști și despre ce înseamnă arta pentru ei, am discutat miercuri, 16 august, cu cei doi tineri.

Imola Szilágyi s-a născut în Sărmașu, locuind din clasa a V-a în Târgu Mureș, unde a terminat Liceul de Artă. Apoi a absolvit facultatea și masterul Universității de Arte din Cluj-Napoca.

Dávid-Lehel Miholcsa a crescut în Glodeni. În prezent are 23 de ani și este student în ultimul an de master la Universitatea de Arte din Cluj-Napoca. Principalele sale domenii de activitate sunt grafica și animația.

Reporter: Ce v-a motivat să pătrundeți în lumea artei?

Imola Szilágyi: La început absolut nimeni și nimic nu m-a influențat să pătrund pe acest drum, doar simțeam că trebuie să pictez. Chiar și în acest minut motivația mea vine din interior.

Dávid-Lehel Miholcsa: Tatăl meu este sculptor, așa că am fost înconjurat de artă încă de mic. Desenam foarte mult în acea perioadă. Am început să studiez la Liceul de Artă din Târgu Mureș din clasa a IX-a, unde m-am îndrăgostit cu adevărat de artele plastice. Am simțit că îmi aparținea foarte mult și am decis să continui cu ea.

Rep.: Cum v-au influențat studiile din cadrul facultăților?

D.M.: La universitate, am învățat că în artă – ca și în multe alte domenii ale vieții, nu poți conta decât pe tine însuți. Ceea ce vreau să spun prin asta este că trebuie să găsești stilul, materialul, genul, subiectul care îți definește arta. Părerile profesorilor rareori m-au ajutat să progresez, așa că am început să le acord din ce în ce mai puțină atenție, astfel încât să știu clar ce îmi doresc.

Rep.: Ce reprezintă arta pentru voi?

D.M.: Pentru mine, creația nu este un mijloc de autoexprimare. Încerc să sugerez o realitate obiectivă în imagini cu putere simbolică. Caut acest conținut profund și în lucrările altora.

Rep.: Care este tema expoziției din 17 august și care este inspirația din spatele acesteia?

D.M.: Titlul expoziției este „Dogma Eternă”. Acesta se dorește a fi un titlu oarecum provocator, sugerând convingerea noastră că multe dintre convențiile înrădăcinate ale omului și ale umanității persistă în ciuda numeroaselor ori în care am fost confruntați cu defectele și consecințele lor negative. Pentru a lua un exemplu major: căutarea fundamentală a omului pentru pace și prosperitate a dus la războaie de mii de ani. Nu ne-am schimbat și probabil că nu ne vom schimba niciodată.

Rep.: Ați mai avut alte expoziții? Unde? Cum s-au desfășurat?

D.M.: Am avut destul de multe expoziții. Am participat la expoziții de grup în Cluj-Napoca, Baia Mare, Bistrița, Brașov, Tîrgu-Mureș și Nis. Eu am avut, de asemenea, o expoziție personală la București, Kiev și Timișoara la Galeria Jecza, și o expoziție personală la Cluj-Napoca la „Galeria Casa Matei”.

Rep.: De ce tehnici/metode/materiale/stiluri vă folosiți în timpul creației?

I.S.: Picturile le realizez cu ulei pe pânză; asta este tehnica mea de bază. De multe ori schițele mele sunt fotografiile făcute de mine pe care le transfor într-un colaj prin photoshop.

D.M.: În ultimii trei ani am lucrat aproape exclusiv cu cărbune și pastel negru pe hârtie. Combinându-le, am găsit un stil unic.

Rep.: Ce stare vă oferă momentul creării artei?

I.S.: Momentul creării îmi oferă diferite stări. Starea mea depinde de pictura pe care lucrez, câteodată mă simt foarte echilibrată și plină de pace și câteodată îmi vine să plâng pentru că nu reușesc să ajung la rezultatul așteptat.

D.M.: Pentru mine, cea mai mare parte a creației este în capul meu. Petrec mai mult timp gândindu-mă la ceea ce urmează să creez decât la munca manuală în sine. În momentul în care ajung la hârtie, aproape întotdeauna știu exact ce vreau să desenez. Când mă gândesc, am adesea o revelație. Desenul în sine mă inspiră întotdeauna.

Rep.: Cât de mult rezonează arta voastră cu realitatea?

I.S.: În arta mea folosesc elemente luate din viața cotidiană dar le transform, ca la final, pe pânză, acestea să obțină un nou sens, mult mai abstract și misterios.

D.M: Cred că scopul artei mele, dacă are vreun scop, este să rezoneze cu realitatea. Vreau să reflecte realitatea, dar nu la propriu. Nu urmăresc o reprezentare realistică, ci mai degrabă un alt fel de realism.

Rep.: Cât de mult vă regăsiți în arta creată?

I.S.: Dacă neapărat trebuie să caut o legătură între mine și arta mea, asta ar fi: câteodată, în mod inconștient, îmi exprim sentimentele prin culori.

D.M.: Simt că nu am nevoie să mă caut pe mine însămi, așa că nu aș spune că mă regăsesc în arta mea. Dacă abordez întrebarea dintr-un alt unghi, mă pot regăsi în ea în totalitate.