Ziua Morților, o sărbătoare a florilor și a luminii

1 noiembrie 2023

An de an, pe data de 1 noiembrie, credincioșii din zona Transilvaniei, Banatului și Maramureșului, sărbătoresc „Ziua morților” sau „Luminația”, cum este cunoscută de majoritatea creștinilor. Enoriașii catolici, greco-catolici, ortodocși, protestanți și reformați îi celebrează pe cei dragi trecuți în neființă. În credința populară se spune că în noaptea din 1 spre 2 noiembrie sufletele celor răposați vizitează lumea celor vii, iar cei din urmă merg la morminte să aprindă lumânări și să împodobească crucile mortuare cu flori de toamnă.

În Târgu Mureș locuitorii se pregătesc încă de săptămâna trecută pentru „a-i întâmpina” pe cei dragi trecuți în neființă. În centrul municipiului, de-a lungul Pieței Trandafirilor, vânzătorii de flori au împânzit zona pietonală cu coronițe, buchete și ghivece de flori, care mai de care mai colorate și mai pline. Târgumureșenii, și nu numai, au avut la dispoziție aproape 2 săptămâni pentru a cumpăra tot soiul de flori pentru a împodobi, din timp, mormintele celor iubiți. Prețurile diferă de la tipul de flori, până la mărimea buchetului sau a ghiveciului. De la 5 la 35 de lei, localnicii au avut o gamă largă de prețuri și flori din care să aleagă.

Sute de flori și vânzări pe măsură

„Avem crizanteme de toate culorile, clopoței, brebenoc, panseluțe, margarete, brumărele, trandafiri, atît în buchete cât și în ghivece și coronițe decorative de mai multe mărimi și cu mai multe tipuri de flori prinse de cetina din care e făcut cercul în sine. Prețurile variază. Avem de exemplu ghivece de crizanteme mai mici, de la 10 la 20 de lei, iar cele mai mari și mai stufoase le-am vândut cu 35. Coronițele mici sunt la 10, iar cele mai mari la 20. Suntem destul de mulțumiți de vânzare, nu ne plângem. Ne-a ajutat mult și vremea aceasta plăcută, căci oamenii au ieșit toată săptămâna să cumpere cele necesare pentru morminte. Într-adevăr, față de anul trecut am lăsat prețuri mai mici ca să fim siguri că nu rămânem cu flori nevândute”, ne-a explicat o florăreasă din centrul orașului.

La capătul opus al pieței am gasit-o pe Magdalena Tamás, o femeie venită tocmai din Odorheiu Secuiesc și care ne-a dezvăluit că a cultivat chiar ea florile pe care le vinde, în câteva solarii (sere improvizate) din curtea casei sale.

„Din primăvară ne-am apucat de semănat, eu cu mama mea, să fim sigure că în perioada aceasta vom avea flori frumoase cu care să venim aici. Am fost și anul trecut în Târgu Mureș și am avut vânzări destul de bune și de aceea ne-am propus ca și anul acesta să venim tot aici. E migală mare, destul de greu să întreți atâtea flori, tocmai de aceea vrei să vinzi cât de repede tot ce ai, să nu se ofilească. Toamna aceasta au fost bunicele vânzările, cel mai mult am dat crizanteme albe, portocalii și roz închis, dar s-au vândut destul de bine și panseluțele, chiar dacă nu sunt neapărat flori de toamnă, supraviețuiesc având în vedere că a fost o toamnă caldă”, ne-a povestit femeia.

Tradiții și superstiții de „Ziua Morților”

În noaptea de 1 noiembrie, fiecare mormânt devine un soi de altar al luminii, lucru ce se datorează sutelor, poate chiar miilor de lumânări aprinse în tot cimitirul odată cu lăsarea întunericului. Se spune că de Luminații porțile Tărâmului de Dincolo se deschid, iar cei trecuți la cele veșnice se reîntorc pe tărâmul celor vii pentru a-i vizita pe cei lăsați în urmă. Ca și „răsplată” pentru călătoria morților, credincioșii ies în întâmpinarea celor adormiți cu flori, ofrande, dulciuri și lumânări, așteptându-i pe cei din urmă cu mormintele curățate și cu sufletul împăcat.

Potrivit credinței populare, nu e bine să duci alături de tine la mormântul cuiva pe cineva cu care răposatul a avut ceva de împărțit în timpul vieții. De asemenea, în această zi este bine să fii darnic și empatic, căci în cultură se spune că pomenirea morților îndeamnă șa iubirea aproapelui și ocrotirea acestuia.

Totodată, creștinii ortodocși se feresc de spălatul rufelor sau de munca fizică în această zi, cei bătrâni spunând, de asemenea, că nu e bine să dai drept pomană „de sufletul mortului” alcool înaintea unei mese calde. Este indicat ca cei care merg la morminte să își stăpânească lacrimile, fiindcă Ziua Morților este o sărbătoare de aducere aminte și de „reîntâlnire” cu cei plecați în lumea de dincolo, în niciun caz o comemorare tristă.

Lumina celor trecuți în neființă

Termenul de Luminație a fost preluat de ortodocși de la Biserica Catolică, după ce, cu ani în urmă, ritualului de pomenire a morților, specific ortodoxiei, i s-a adăugat și aprinderea de lumânări la morminte. În fiecare an, de 1 noiembrie, cimitirele se luminează de la flăcările candelelor şi lumânărilor aprinse în dreptul fiecărui mormânt, chiar şi la cele părăginite, uitate sau ignorate de urmași.

Adevăratul spectacol de lumini ce poate fi urmărit în noaptea de 1 noiembrie este greu de descris în cuvinte. În fiecare localitate, la fiecare cimitir, se pot observa mii de flăcări care ard stinghere lângă crucile comememorative ale fiecărui răposat, ghidând parcă sufletul lor printre criptele frumos împodobite cu flori vii. La morminte, se adună cu această ocazie familii întregi pentru a depăna amintiri și pentru a ține via memoria celor trecuți în neființă. În zonele rurale ale Transilvaniei, se mai păstrează obiceiul de a duce apă proaspătă la morminte, la Luminație, până la răsăritul soarelui. Dar numai copiii sunt demni să facă acest gest, căci sunt puri și au suflete curate. Se spune că morților li se mai face sete și trebuie să li se dea și apă de pomană, pe lângă mâncare. În același timp, rudele celor răposați duc cu ele dulciuri și prăjituri pentru a le împărți celor mici în cimitir, după slujba de pomenire, de „sufletul mortului”. Astfel că, zeci de copiii merg de la mormânt la mormânt pentru a primi dulciuri și pentru a aprinde lumânări, făcând din sărbătoarea aceasta una veselă, deloc morbidă și stristă, așa cum ar crede unii.

Ziua de 1 noiembrie, poate fi considerată, singura zi din an în care oamenii glumesc în cimitir. De Ziua Morților, bucuria reîntâlnirii cu sufletele rudelor trecute în Lumea de Dincolo depășește tristețea comemorării.