Cu dascăli, despre dascăli. INTERVIU cu Maria Popa: „Educația reprezintă o curățenie a spiritului”

Doamna Maria Popa este prof. dr. de limba și literatura română în cadrul Colegiului Național Pedagogic „Mihai Eminescu” din Târgu Mureș începând din anul 2002, unde modelează tinerele suflete mureșene cu multă dedicare și cu o nestăvilită dorință de „mai mult” – lucru devoalat prin constanta sa înclinare spre evoluție în cadrul carierei sale. Pregătirea sa profesională are la bază o serie de principii bine delimitate; respectul, demnitatea, empatia nu lipsesc din pasiunea sa zilnică. Născută într-o familie de dascăli, doamna Maria Popa este etalonul transmiterii educației dintr-o generație în alta.

Maria Popa: M-am născut la Arad, orașul natal al mamei, apoi mi-am petrecut copilăria la Răstolița, un minunat sat de munte, de pe Valea Mureșului Superior, până la vârsta de 10 ani. Am venit în Târgu Mureș, pentru a urma cursurile gimnaziale la Liceul de Artă (fosta Școală Generală Nr. 18, înainte de Revoluție), în perioada 1989-1993, Liceul Teoretic Bolyai Farkas, specializarea franceză-bilingv, promoția 1997, Facultatea de Litere din cadrul UBB Cluj-Napoca, specializarea limba și literatura română-limba și literatura franceză, promoția 2002. În anul 2005 am absolvit masterul Istoria literaturii și sistemul criticii literare, în cadrul UMFST Târgu Mureș. În perioada 2014-2017 am continuat formarea profesională cu studiile doctorale la Facultatea de Științe și Litere, Școala Doctorală de Litere, Științe Umaniste și Aplicate, UMFST Târgu Mureș. Formarea mea nu a luat sfârșit, deoarece în anul 2020 am obținut dubla licență, de data această pentru limba engleză, tot în cadrul UMFST, Facultatea de Științe și Litere „Petru Maior”, Târgu Mureș.

Rep.: De câți ani îndrumați sufletele elevilor?

M.P.: Am îmbrățișat cariera de dascăl în anul 2002, atunci când am absolvit cursurile Facultății de Litere din cadrul UBB Cluj-Napoca și am revenit la Târgu Mureș să debutez în învățământ. Primii doi ani am profesat la Colegiul Agricol „Traian Săvulescu”, apoi din 2002 și până în prezent, la Colegiul Național Pedagogic „Mihai Eminescu.”

Rep.: Vorbiți-mi despre alegera făcută în ceea ce privește disciplina pe care o predați – limba și literatura română.

M.P.: Disciplina pe care o predau de aproape 22 de ani este limba și literatura română. Am crescut într-o familie de dascăli unde mi-am descoperit vocația și de mic copil am știut traseul meu în viață. Părinții mei au fost profesori la Școala Gimnazială din Răstolița, tata a fost și director mulți ani. Mama a fost mentorul meu și împreună cu ea am descoperit tainele limbii române și franceze. Cea de-a doua specializare, franceza mi-a oferit și posibilitatea de a cocheta cu domeniul traducerilor, fiind traducător autorizat al Ministerului Justiției pentru limba franceză. Cred că am simțit dintotdeauna că locul meu este la catedră, deoarece am crescut într-oatmosferă propice acestui lucru. Am avut modele în viață de la care am avut foarte multe de învățat, pornind de la părinții mei, de la diriginta mea din liceu, dna profesoară de limba română Anastasia Moldovan și de la doamna profesoară de limba franceză Florina Seuchea. Toți m-au îndrumat și mi-au arătat calea de urmat.

Rep.: În lumina acestei frumoase profesii, ce înseamnă educația pentru dumneavoastră?

M.P.: Educația reprezintă o curățenie a spiritului, un stil de viață demn. O persoană educată poate să depășească toate obstacolele pentru a-și atinge țelul.

Rep.: Care sunt principiile după care vă ghidați în activitatea dumneavoastră didactică?

M.P.: Principiile după care mă ghidez în activitatea didactică sunt acelea pe care cred că ar trebui să le aibă majoritatea dascălilor: respect, devotament, empatie, comunicare, maleabilitate.

Rep.: A fost dificil acest parcurs spre a deveni profesor?

M.P.: Nimic nu e ușor în viață. Am trecut, cu emoții, toate examenele și finalul a fost încununat de succes.

Rep.: Care considerați că ar fi cea mai frumoasă parte a vieții de profesor?

M.P.: Cea mai frumoasă parte o reprezintă primii ani de carieră didactică. Începutul este minunat. Privind în trecut aș vrea să mai retrăiesc acele momente deosebite, pline de emoții, de la debutul vieții mele de profesor.

Rep.: Dar cea mai dificilă?

M.P.: E dificil să te faci înțeles de către noile generații și pentru acest lucru trebuie să știi să te adaptezi, să fii mereu în actualitate. Cred că acesta e succesul unui profesor, să știe să se reinventeze.

Rep.: Ce activități ați întreprins alături de elevii dumneavoastră? Aveți vreo activitate „de suflet”?

M.P.: Pe parcursul carierei mele am desfășurat foarte multe activități didactice și extradidactice. Una dintre activitățile „de suflet” este cea a Cercului de lectură „Dans cu o carte”, prin care am încercat să-i conştientizez pe elevi de valoarea şi importanţa cărţii și de conexiunea lor cu lumea din jur, prin intermediul lecturii.

Rep.: Cum vedeți relația elev-profesor?

M.P.: Relațiile trebuie să se bazeze pe respect, încredere, comunicare și (re)cunoaștere.

Rep.: Cu trecerea anilor ați acumulat experiență în arta formării tinerilor. Care este cheia adaptării fiecărei noi generații?

M.P.: Fiecare generație are farmecul ei aparte, este unică în felul ei. Noi, profesorii, ne modelăm elevii așa cum un artist își modelează opera, prin arta cuvântului, prin persuasiune și afecțiune, iar într-un final discipolul își poate depăși maestrul.

Rep.: Ce sfat ați oferi viitorilor profesori, elevilor colegiului?

M.P.: Pentru elevii colegiului, să poarte cu mândrie în suflet numele marelui poet Mihai Eminescu, cel care le călăuzește pașii în anii de liceu și le deschide mințile către cunoaștere. Pentru viitorii profesori, să fie încrezători că aleg o meserie nobilă care le oferă un statut aparte în societate.

Alexandra BORDAȘ