Arta mureșeană. INTERVIU cu artista Annamária Bantta: „Nu pot să exist fără artă și, din fericire, nici nu trebuie”

Annamária Bantta trăiește și activează pe plan artistic în Târgu Mureș. La vârsta de 44 de ani, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din anul 2005, lucrările artistei au fost primite cu căldură și entuziasm atât de mureșeni, cât și de iubitori de frumos din alte județe, precum Alba, Cluj-Napoca, Covasna. Se mândrește cu activitatea sa artistică, un drum pe care a început să-l parcurgă încă din timpul facultății – „o perioadă foarte frumoasă din viața mea, cu multe realizări și succese”. Dragostea ei pentru artă, o dragoste materializată atât prin lucrările sale grafice, plastice, cât și prin scupltură, a început în copilărie, în mediul său familial și, ca îndrumător al elevilor Colegiului Național de Artă din Târgu Mureș, artista le transmite și lor propria sa pasiune.

Reporter: Cum și când v-ați dat seama de pasiunea dumneavoastră?

Annamária Bantta: Dar cum a început totul? Totul a început când sora mea cu 9 ani mai în vârstă avea obiceiul să picteze în timpul liber. Mie îmi plăcea să stau lângă ea și să admir. Mai apoi, în clasa a V-a, o profesoară blândă și cu multă răbdare m-a ajutat să pictez un peisaj de iarnă. Din păcate nu îmi amintesc numele ei. Dar ea a fost persoana care m-a ajutat să-mi dau seama care este calea pe care o voi alege în viață. Așa am ajuns la Liceul de Artă din Târgu Mureș, unde am avut onoarea de a fi îndrumată de profesoara Barabás Éva, profesorul Bordi Géza și, nu în ultimul rând, de sculptorul Gyarmathy János.

Rep.: Am văzut că îmbinați grafica cu pictura, dar ați și sculptat. Unde ați studiat aceste tehnici și cum a fost această experiență?

A.B.: Domnul profesor Gyarmathy János m-a învățat tainele sculpturii, doamna Barabás Éva m-a încurajat să pictez, iar domnul profesor Bordi Géza ne-a dat în dar toate cunoștințele despre istoria artelor, de la începuturi până la arta contemporană.

Rep.: Aveți vreun artist-model care vă inspiră, vă influențează?

A.B.: În liceu, artistul-model care m-a influențat a fost domnul profesor Gyarmathy János, dar în timpul facultății, cunoscând lumea artei din Cluj-Napoca, m-am trezit într-o lume unde puteam să aleg orice formă de exprimare, în orice stil, căutând vocea mea interioară și stilul meu unic. A fost un joc senin alături de graficianul Egyed Tibor cu multe expoziții, tabere și premii.

Rep.: Revenind la multiplicitatea tehnicilor folosite în arta dumneavoastră, care considerați că vă reprezintă cel mai mult?

A.B.: După facultate eram sigură că sculpturile mele vor fi pe marginea cărării pe unde voi umbla, dar cu trecerea timpului am observat că lucrările grafice și mai ales picturile mă reprezentau cel mai mult prin lume.

Rep.: Ce reprezintă arta pentru dumneavoastră?

A.B.: Arta pentru mine înseamnă existența în sine, o formă de viață pe care nu o pot renega. Nu pot să exist fără ea și, din fericire, nici nu trebuie.

Rep.: Ați participat la o sumedenie de tabere de creație dedicate artiștilor plastici. Cum vă influențează în artă aceste experiențe?

A.B.: În timpul taberelor de creație am oportunitatea de a dialoga cu alți artiști, discuții care mă influențează și care sunt o plăcere pentru mine. Dar îmi place și să mă retrag în odaia mea, să meditez asupra lucrurilor care mă interesează sau mă macină. Așa ajung să caut răspunsuri la problemele actuale. De exemplu, la ultima ediție de bienală de grafică cu titlul „Protest”, am expus lucrări grafice pe tema războiului din Ucraina. Lucrările au fost apreciate, primind și o diplomă din partea organizatorilor. Doresc să le mulțumesc cu această ocazie; m-au ajutat să am curajul de a continua ce am început.

Rep.: Care este ideea de bază a lucrărilor dumneavoastră? Pe ce temă vă axați?

A.B.: Ideea de bază a lucrărilor mele este o abordare ludică, critică a problemelor noastre de zi cu zi, o încercare de a prezenta esența lucrurilor folosind simboluri, forme minimaliste, texte, cuvinte des întâlnite în cotidiane. Subiectele mele preferate, în schimb, rămân aceleași, în această lume schimbătoare: familia, legătura între membrii familiei, suferințele lor, oamenii îndrăgostiți și natura care ne înconjoară – miracolul vieții.

Rep.: Aveți vreo expoziție „de suflet”?

A.B.: Una dintre proiectele mele preferate a fost cu titlul „Eu, Noah…”. Picturile mele de dimensiunea 140X140 cm sunt picturi interactive.

Rep.: Ca profesoară de educație plastică, sunteți un îndrumător al tinerilor pe drumul artistic. Care sunt principiile după care vă ghidați în insuflarea spiritului artistic în rândul elevilor?

A.B.: Totdeauna mi-am dorit ca elevii mei să aibă posibilitatea de a schimba parțial sau în totalitate compoziția lucrărilor mele, să aibă curajul să atingă lucrările expuse pe pereți, să deseneze pe ele dacă vor, să se joace cu ele, să realizeze împreună o lucrare nouă care să fie într-o schimbare continuă. Îmi doresc ca aceștia să se simtă bine și acasă, într-o galerie sau într-o sală de expoziție. Îmi place să expun lucrările mele în zone aglomerate, locuri unde chiar există viață, unde oamenii se simt în siguranță.

Alexandra BORDAȘ