Tinerii artiști mureșeni. INTERVIU cu Alexandru Robert Gajdo, tânăr fotograf pasionat de modă: ”Fotografia mi-a permis să văd oamenii într-un mod plin de candoare”

Alexandru Gajdo este un tânăr artist târgumureșean în vârstă de 24 de ani, fiind, în prezent, student al Facultății de Litere din Cluj-Napoca. Mutarea din Târgu Mureș în orașul studenției sale s-a centrat asupra dorinței sale de a-și extinde cariera și viața de familie și de a beneficia de noi oportunități de studiu. Apreciază arta, cultura, frumosul și dorește să exprime asta prin fotografie. Joi, 2 noiembrie, am pășit alături de Alexandru pe drumul său inițiatic în arta fotografiei, discutând despre stilurile sale preferate în ceea ce privește cadrele surprinse de el, despre dificultățile pasiunii sale și despre latura „realistă” a oricărui domeniu artistic.

Reporter: Vorbește-mi despre începutul „relației” tale cu fotografia.

Alexandru Gajdo.: Am început să fotografiez din anul 2012. Am venit dintr-o tabără care m-a introdus în câteva reguli și mi-a conturat o idee despre ce ar reprezenta fotografia, urmând ca, în 2013-2014, să o cristalizez cu un curs la ITSC, Institutul de Training, Studii și Cercetări sub îndrumarea lui Zsigmond Bathori și Vlad Floruț, pentru a-mi certifica o pregătire foto. La 14 ani îmi doream foarte mult deja să-mi strâng bani, să lucrez, să fiu semi-autonom, să-mi dezvolt cariera și, astfel, am avut 128 de ore de practică cu 32 de ore teoretice certificate, cu un portofoliu în care am prezentat un proiect foto despre dependența de tehnologie. Proiectul a surprins-o pe mama mea de-a lungul zilei cum folosea telefonul; de la momente banale până la momente în trafic, când aștepta la semafor. După, activând, am participat la cursuri extra susținute de profesorul Zsigmond Bathori și am studiat atât materiale de la alți fotografi, cât și materialele profesorului meu, care mi-a arătat fotografia din mediul artistic sincretic, sinestezic, în ideea în care, datorită fotografiei, putem transmite vizual, ideatic, olfactiv și auditiv multe concepte și noțiuni. Chiar și adăugând cuvinte sau o descriere unei poze putem transmite un mesaj. Prin fotografie noi traducem simbolic elemente: forme, texturi, culori, noțiuni și idei conform concepției noastre și, mai ales, conform educației noastre. Putem asimila dintr-o fotografie foarte multe informații. După cum se și spune, o fotografie reprezintă 1000 de cuvinte. E un mediu foarte concentrat, concis prin care noi puteam transmite idei.

Rep.: Ai vreun stil preferat?

A.G.: Stilul meu preferat este cel fashion, dar și cel concetrat pe natură, natură statică, eveniment – dar nu vorbesc de nunți sau botezuri, ci de adunări sociale sau artistice -, street style, wild life. Totuși, aveam o deschidere spre modă, deoarece moda reprezintă un mod de exprimare multi-fațetat prin care ne putem reprezenta în societate, prin care putem transmite un mesaj. Astfel, merg pe astfel de direcții pentru a mă deschide, pentru că ele pot să deschidă uși în mâna omului potrivit, cu o carisma finisată.

Rep.: Prin ce locuri din lume te-a dus fotografia?

A.G.: În Roma, Italia, în Baku, Azerbaijan am fost cu voluntariat, apoi în Germania, Polonia, în România foarte mult, Georgia. Prin fotografie am putut să-mi deschid foarte multe drumuri și mi-am creat o panoramă asupra lumii, asupra societății noastre globale, care mi-a permis să văd oamenii într-un mod plin de candoare, în care se pot expune nefiltrat, în care nu trebuie să existe bariere de comunicare, pentru că imaginile vor media relaționarea între a-ți transmite ideea și publicul țintă. Pentru mine, acesta este reprezentat de oameni de modă, sunt oameni entuziaști de cultură, de artă, de istorie, de socio-politică, consumatori de idei care să-i crească – să nu fie fotografie, cum zicea profesorul, de „masă”. Dacă ne gândim, sunt milioane de fotografii trase zilnic, dar care ies la suprafață și care ne schimbă ziua? Cele personale sau cele care au un mesaj profund, fie el artistic sau intelectual?

Rep.: Cât de mare e investiția ta în ceea ce privește toată aparatura necesară fotografiei?

A.G.: Dacă o faci din pasiune poate fi de 3000 – 4000 de euro, plus cheltuieli de 1000 – 2000 de euro o dată la câțiva ani. Fotografia nu este neapărat un hobby ușor la început – există o injecție de capital -, dar, cu o viziune bună, contactele care trebuie și tradusă foarte bine vizual, sinestezic, cu un portofoliu bun, cu site-uri de creație, fotografia poate aduce foarte mulți bani. Total, ar fi cam 6000 de euro, doar de început.

Rep.: La început, cine te-a susținut financiar?

A.G.: Părinții mei, bunicii mei m-au ajutat, iar apoi, am făcut-o singur din banii pe care i-am mai strâns, din alte locuri de muncă, din ședințe foto. Întotdeauna, ca un fotograf de început, trebuie să ai un preț sub piață. Chiar dacă ești la început de drum, chiar dacă ai talent, notorietatea ta nu e atât de mare. Ceream cam 20% sau chiar 10% din cât cereau fotografii mai mari, iar, astfel, oamenii veneau și se interesau pentru că erau servicii bune și accesibile, care nu costau mult. Altfel, nu puteam avansa. Practic, toți trebuie să ne întreținem din ceva și pâinea nu se câștigă numai făcând poze la prețul acesta, ci crescând. Job-urile mele au constat chiar și în fotografie în sine. Deși m-am concentrat în ultima vreme pe facultate, consum fotografie zilnic, conținut de calitate, reviste de modă, de artă, de cinematografie, creații artistice. Fotografia e prezentă în viața mea și va continua să fie și o să mă reapuc în mod serios în viitorul apropiat. România e o piață plină de fotografi, dar, totuși, nu ca în Vest. Îl avem pe Vlad Eftenie, pe domnul Zsigmond, pe Marta Popescu și merită, noi ca oameni, să susținem creșterea artei. Așadar, fotografia e susținută prin ceea ce fac și prin ea însăși.

Rep.: Deci fotografia este planul tău de viitor.

A.G.: Este. Noi, tinerii, ar fi mai bine să ne canalizăm spre a avea side job-uri și spre a genera un flux de bani care poate fi investit, iar fotografia este un mediu foarte bun pentru că ea, cum este digitalizată foarte mult și este expusă pieței globale, poate fi vândută la nivel global. Atunci, de viitor sigur este și merită. Dar sfatul meu pentru cine vrea să înceapă fotografia este să caute oameni care sunt avizați, să meargă la cursuri, să învețe, să li se dea materiale, să persevereze, să mănânce material foto bun pentru a realiza o fotografie relevantă pe piață. Arta fără o viziune antreprenorială e cam inertă și nu o să crească, nu va aduce bani. Fotografia, ca și moda și cinematografia, înseamnă business – fără aș pierde esența, bineînțeles.

Rep.: Există în fotografie o anumită presiune de a fi constant „în trend”?

A.G.: Da, există, mai ales că acum s-a introdus și mediul de Inteligență Artificială. Trebuie să rămânem în pas cu tehnologia, măcar pe partea de software – să avem instrumente pentru a putea deservi clientela. Putem folosi IA ca instrument, atâta timp cât nu se planează prea mult pe aceasta; astfel, ajungem să se șteargă granița dintre munca fotografului și contribuția Inteligenței Artificiale. Presiunea de a scoate conținut depinde foarte mult de zona în care activezi. De exemplu, în cadrul fotografiei comerciale – comercial, aici, însemnând stock, botezuri, produse, campanii de reclame pentru companii – trebuie să ai relevanță constant, pentru că, dacă nu, ai căzut din piață. Dacă faci fotografie de modă trebuie să ai un portofoliu cu persoane relevante, să lucrezi cu reviste mari.

Rep.: Cât de riguroasă este nișa ta, cea de modă?

A.G.: Există anumite reguli, dar ideea este să ai o bază bună, iar în zona de fashion trebuia să ai multe în vedere: fundalul, tema, contextul, viziunea cu care vine clientul, fashionista sau vloggerul care dorește să se exprime în concordanță cu propria viziune și mesajul pe care dorește să-l transmită. E vorba de un echilibru, de o colaborare între toate acestea. În pre-producție stabilim contextul și îmbrăcămintea, discutăm de postura persoanei – este o psihologie pe care trebuie să i-o transmiți modelului și trebuie să o traduci în cuvinte: cum să stea, ce să transmită. Ne bazăm mult pe elemente nonverbale și paraverbale și atunci trebuie să fim obiectivi și preciși. În fotografie, odată ce știi regulile bine, le poți sparge, dar le spargi inteligent, când dorești în mod deliberat să transmiți altceva.

Rep.: În încheiere, ce reprezintă fotografia pentru tine?

A.G.: Fotografia m-a ajutat să mă realizez personal ca viziune; pot să-mi traduc ideile, gândurile, stările foarte concret, clar, nu numai din punct de vedere ideatic, ci și sincretic – de la vizual până la cuvinte – și asta m-a ajutat foarte mult atât în planul artistic, cât și în planul relațional, pentru că mă pot exprima mai ușor față de oameni, foarte elocvent, îmi pot pune punctul pe „i” pe idei. Fotografia te învață să treci direct la subiect, te deschide și te dezgheață. Pe lângă faptul că m-a crescut personal, am crescut social și profesional, pentru că există un input creativ în tot ceea ce fac. Prin fotografie îți fac conexiuni, îți faci relații, în primul rând, și este un mediu de comunicare foarte profund, în care poți schimba concepția oamenilor. Dacă prin condei putem evita războaie, prin fotografie putem să oprim ideea războiului să mai apară în conștientul oamenilor. Și atunci, prin artă, prin fotografie, chiar putem schimba societatea.

Mai jos puteți observa o mică parte din portofoliul talentatului artist.

Alexandra BORDAȘ