Silvana Negruțiu. ”Îmi place să râd și să visez cu ochii deschiși ”

Cu o carieră strălucitoare și o prezență încântătoare, carismatică, Silvana Negruțiu reușește de fiecare dată să cucerească inimile spectatorilor prin interpretările sale puternice și autentice. Pe scena Teatrului Bulandra, strălucește într-o varietate de roluri, demonstrând versatilitatea sa și captivând publicul prin talentul său remarcabil. Mai mult. De curând a fost selectată la ediția 2024 a programului 10 pentru Film la TIFF, 2024, o oportunitate excelentă pentru actorii de teatru din România, care se desfășoară în perioada 14-24 iunie. Mai multe detalii aflăm într-un scurt interviu.

Pentru început, să ne spui câteva cuvinte despre tine, să te cunoască cititorii noștri.

M-am născut la Târgu Mureș. Mi-am petrecut aproape toate vacanțele în satul bunicilor și nu pot să îmi imaginez cum ar arăta viața sau sufletul meu meu fără acel loc. Trăiesc în București de 16 ani. Îmi place mult Bucureștiul. Iubesc muzica, albastrul, pinguinii și lindy hop-ul ( dans pe care îl practic de 9 luni). Îmi place enorm să râd și să visez cu ochii deschiși.

Când ai știut că drumul tău este legat de actorie și cât de greu, sau de ușor a fost parcursul? Ai jucat pe scena școlii, când erai elevă, vreodată?

Da, am făcut parte din trupa de teatru a liceului. Eram implicată în multe activități extrașcolare, dar asta îmi plăcea cel mai mult. Nu simțeam că muncesc, dar în același timp aveam senzația că fac ceva serios, important. Îmi doream să fac asta toată viața, dar am avut curaj s-o spun abia după ce am câștigat niște premii de interpretare. Parcursul meu nu a fost ușor, dar a părut mereu călăuzit de o stea norocoasă. Am muncit mult și am profitat cât am putut de mult de toate șansele care mi s-au oferit.

Care sunt rolurile care ți-au plăcut în mod special?

Nu am roluri care să nu-mi fi plăcut, dar le prefer pe cele care mă provoacă mai mult, care îmi reorganizează gândirea, care nu îmi sunt foarte la îndemână.

Film sau teatru? Cu ce vibrezi mai mult?

E greu să răspund. Teatrul înseamnă ultimii 20 de ani din viața mea. Pe scenă mă simt ca peștele în apă. Experiența mea în film este infimă, însă atâta cât a fost, mi-a plăcut enorm. Aș repeta-o de nenumărate ori.

Cea mai bună povață primită de la profesori este…?

Nu-ți fie teamă. Scena e cel mai sigur loc. Acolo nu ți se poate întâmpla nimic rău.

Ai fost selectată în programul 10 pentru Film la TIFF.23, ce înseamnă asta pentru tine? Cum te simți?

Sunt bucuroasă. E o ocazie foarte bună pentru actorii selectați să cunoască o mulțime de oameni din domeniu – regizori, actori, producători, directori de casting – care sunt gata să le împărtășească din experiența lor și să răspundă la orice întrebare. E mare lucru. Sunt entuziasmată și curioasă.

Cum îți petreci timpul liber? Ai timp liber?

Am rar timp liber. Rar și puțin. Îmi place să mă plimb, să scriu, să citesc, să merg la cursurile de dans, să mă văd cu prietenii. Încerc să nu fac toate astea doar în timpul liber, ci să-mi fac timp pentru ele. Nu prea îmi iese momentan. Dar o iau ușor.

Știu că scrii, scrii mult și frumos. Ce sunt poeziile pentru tine?

Mulțumesc. Cred că poeziile sunt traduceri ale sufletelor în limba oamenilor. Sunt forma pe care o îmbracă trăirile sau gândurile pentru ca omul să le poată exprima sau explica. Poeziile sunt esență.

Ce te-ar face atât de fericită, încât ai vrea să stea timpul în loc?

Îmi place cursul firesc al timpului. M-ar face, însă, foarte fericită să pot călători în timp din când în când. Să mai pot să iau palma bunicii în palmele mele, să mai pot să joc ceva cu copiii pe uliță, să mai copilăresc puțin cu fratele meu, să mai cânt Bach la pian în clasa I. Asta da. Dar în rest, să curgă firesc.