VIDEO: Folclorul din Idicel, readus în atenție prin volumul „Sub poală de codru verde”

În cadrul expoziției ”Cămașa cu altită, între Cer și pământ” deschisă publicului larg la Muzeul Etnografic „Anton Badea” din Reghin, un moment de suflet a fost lansarea culegerii de folclor „Sub poală de codru verde” semnată de Mărioara Bârsan și de fiica acesteia, Raluca Ioana Bârsan din Idicel Sat, comuna Brâncovenești.

„Textele din această antologie aduc în orizontul de întâlnire contemporan minuni ale emoțiilor, ale sentimentelor, ale aspirațiilor, ale frumuseții sufletului românesc, pentru că până la urmă, între coperțile acestei cărți este un mare suflet, sufletul românesc”, a precizat scriitorul și publicistul Nicolae Băciuț, completat în prezentarea lucrării de etnologul Maria Borzan.

„Pentru cei de astăzi și pentru generația viitoare este importantă această lucrare pentru că ea ne arată necesitatea cunoașterii și valorificării transmiterii creației populare generațiilor viitoare. În acest sens, cartea este un jurnal de iubire față de creația populară. Pentru aceasta, cartea, ea însăși poate fi considerată o ladă de zestre care pune în valoare portul, limba și datinile neamului nostru”, a spus Maria Borzan.

Definitoriu pentru lucrarea „Sub poală de codru verde” este mesajul scris pe ultima copertă a cărții de către cele două autoare, Mărioara și Raluca Bârsan, o adevărată declarație de dragoste, o mulțumire pentru toți cei care au contribuit la acest demers sacru, de păstrare și conservare a folcorului din Idicel:

„În satul în care m-am trezit pe lume, soarele răsare de pe Măgurice și-apune după Capul Dalului. În fiecare zi privesc fermecată indiferent de anotimp, Dumbrăvița. Cel mai frumos deal din Ardeal e Hucioaia. Părinților, bunilor mei și tuturor celor ce au lucrat cu palmele lor pământul acestor meleaguri din Valea Idicelului și care au rostit, înfrumusețând în versuri momentele mari ale trăirilor lor, le dedicăm această culegere ca pe o frumoasă ofrandă”.

„Într-una din seri, înainte de a intra în tipar cartea am scris aceste rânduri pentru că n-am găsit altceva de spus. Este de fapt ceea ce am crezut de-a lungul anilor, cam de pe la șapte-opt ani când am început să înțeleg ce înseamnă să păstrez. Am învățat asta acasă. Primele culegeri care se regăsesc în carte sunt învățate de la bunica când aveam 5-6 ani. Apoi de la Lenuca Năstăsie care avea grijă de mine când eram mică iar părinții arau la câmp. Mulțumesc aici profesorilor, în special celor de limba română care ne-au îndemnat să fim extrem de conștiincioși și că e important să facem această muncă de păstrare. Am făcut-o de-a lungul anilor, muncă continuată de Raluca. Consider că este cel mai frumos lucru care pot să-l fac pentru satul meu, cel mai complet și mai frumos lucru care pot să-l las moștenire. Azi, 95% dacă nu mai mult dintre cei de la care avem materiale în această carte nu mai sunt. Am de gând să facem o întâlnire la Idicel astfel încât urmașii acestora să rămână cu această moștenire”, a precizat Mărioara Bârsan.

Alin ZAHARIE