Părintele Ieronim Pătrulescu. ”Viața este o autostradă pe verticală”

Călugărul pustnic Ieronim pe numele său de mirean Ion Pătrulescu a participat miercuri, 2 octombrie, la conferința duhovnicească organizată de Asociația „Muguri de Lumină” împreună cu partenerii săi, având ca temă profundă și inspiratoare Chipuri (de) Cuvinte (în) Gesturi, Avva Ghelasie Isihastul – Chip al iubirii dumnezeiești.
Părintele Ieronim este o personalitate complexă, fost ofițer activ în cadrul Forțelor Terestre Române, fost profesor universitar doctor în cadrul Universității din București și la Universitatea de Vest din Timișoara, un erudit prin excelență. A făcut liceul militar la Breaza și Școala de Ofițeri de infanterie la Sibiu. A fost trei ani ofițer la Arad, unde a păzit deținuții care lucrau la Canalul Dunăre-Marea Neagră, care ridicau blocuri cu soldații în București, după cutremurul din ’77 și a cules porumb în Balta Brăilei. Ca urmare a acestor activități nedemne de o armată, a demisionat, și a început să caute un alt drum. A cunoscut un bibliograf, Dan Lăzărescu, la Arad, care i-a hrănit pofta de carte, și-apoi, dornic de studiu, deși era ateu, a ajuns la părintele Constantin Galeriu. Părintele Galeriu i-a promis că-i va da recomandare să aiba acces la Biblioteca Sf. Sinod, dar cu condiția să vină duminica la biserică. Așa a început să prindă drag de Dumnezeu, iar părintele Galeriu și l-a făcut ucenic.
”De vreo 25 de ani stau undeva retras. Este aproape prima dată când sunt într-un astfel de cadru, cocoțat pe scenă, în fața unui public doritor de artă, căruia să-i vorbesc despre lucruri foarte adânci”a rostit în deschidere părintele Ieronim.
Deși avea atâtea drumuri deschise în viață, văzând că nu-și mai găsește locul într-o lume care pare că vrea să-și smulgă definitiv rărădăcinile, s-a retras la Mănăstirea Oașa, apoi pe vârf de munte, unde își zidește sufletul în credință și iubire de Dumnezeu.

Ce a adus în plus opera ghelasiană în hermeneutica înțelesurilor creștine?
”Nu aș spune că, în cazul operei părintelui Ghelasie vorbim de ceva noi. Pentru că, tradiția ortodoxă are un conținut revelat, care se poate exprima în multe feluri, de la exprimare poetică, muzicală, liturgică, psaltică. Părintele Ghelasie este un creator de limbaj, un înnoitor de limbaj ”.
Părintele Ghelasie a pus în cuvânt, un întreg conținut de trăire ascetico-sacramentală și mistic-isihastă de nuanță carpatină, specifică Tradiției Bisericii dintotdeauna. Cuvântul a fost viu şi lucrător, rodind dorul după duhovniceasca învăpăiere şi iubirea dumnezeiască.
”Nu am coborât multă vreme din pădure și am privit, oarecum, mirat de noutățile tehnologice, autostrada, modul de a mă deplasa. Și pe drum, mă gândeam. Autostrada asta mie îmi sugerează ceva. Ia încercați să o așezăm pe verticală. Autostrada pe verticală este tradiția ortodoxă, te duce drept la țintă. Autostrada spre Împărăția lui Dumnezeu, iar pe drum te sfințești. Mai sunt și alte drumuri cu hârtoape, care duc și ele undeva, dar nu neapărat la țintă”.

Despre tehnologie
Omul zilelor noastre caută mereu să fie fericit și se agață de o fericire lumească, ce pleacă din afară – înăuntru. Se trudește să facă bani, să devină faimos, să aibă parte numai de plăceri și de mărire, dar lumea nu poate da o fericire adevărată. Nici tehnologia avansată nu ne poate completa golul nostru lăuntric, oricâte ore am stat lipiți de ecranele tactile.
”Performanțele tehnologice ne-au schimbat complet viața, mai ales generațiilor tinere. Toate schimbările pe care le aduce știința, tehnologia, toate se adresează orizontalității materiale, a vieții noastre trupești. Mai concret, toate aceste facilități, ne favorizează confortul trupesc. Eu am crescut la țară, într-un sat unde nu era decât sapa, cazmaua și carul cu boi, fără curent electric, fără miliție, fără CAP, fără magazin, nici măcar cârciumă, ceea ce era spre marea pagubă a bărbaților. Născut și crescut într-un astfel de sat, pot să văd diferența dintre lumea netehnologizată și lumea modernă, iată, în cursul a 70 de ani am putut să experimentez cele două moduri de a fi, unul arhaic, și unul post modern ” a afirmat pr. Ieronim.
Neutră din punct de vedere moral, tehnologia devine bună sau rea, în funcție de modul și scopul în care este folosită. Tocmai de aceea, există reguli foarte clare de folosire a ei, este bine să ne folosim de ea, nu tehnologia să ne folosească pe noi, a afirmat pr.Ieronim. Dacă ne abatem de la Calea Împărătească, riscăm să ajungem în fundături.

Dreapta credință
Avraam este văzut ca un precursor al credinței creștine, iar credința sa este menționată de mai multe ori în Noul Testament ca un exemplu de urmat pentru toți credincioșii.
” Avraam ce era?! Era păstor. Noi, românii, la începuturile noastre, eram tot păstori și agricultori, am rămas mioritici. Iar un verset din Sfânta Scriptură spune Nu vă îngrijiţi pentru viaţa voastră ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca, pentru că de aceste lucruri se îngrijesc neamurile. Bun, dar cine sunt neamurile?! Dar voi căutați Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate celelalte se vor adăuga. Așadar, e foarte simplu. Neamurile sunt cele care inventează, dezvoltă știința, inteligența artificială, dar toate pe orizontală, fără legătură cu mântuirea sufletului”, a explicat părintele.
Oamenii, indiferent de religie, sunt foarte preocupați de viața materială, mai spune părintele Ieronim, căutând mereu o adaptare la autostrada orizontală.
„Oare când voi veni voi mai găsi credinţă pe pământ?” sunt cuvintele Mântuitorului.
Sunt multe religii și mulți se consideră creștini. Adesea, însă, sentimentul religios se rezumă la a sărbători Paştele şi Crăciunul, la a respecta anumite rituri, numai din dorinţa de a păstra o legătură cu originile, de a nu se îndepărta de tradiţiile naţionale. Ce vrea, de fapt, să spună Mântuitorul?!
„Oare când voi veni voi mai găsi dreaptă credinţă pe pământ?”
Tocmai de aceea, sunt multe drumuri, dar nu toate duc acolo unde trebuie. Ştii că Dumnezeu este lângă tine, ştii şi calea, care este spusă tot de El: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa!, şi tu încă rătăcești?!