INTERVIU cu Mihaela Neagu, proprietara Fabricii de Zahăr Premium Luduș. Zahăr 100% românesc produs la Luduș

16 noiembrie 2024

Achiziționată în luna februarie 2023 de către cunoscuta femeie de afaceri Mihaela Neagu, Fabrica de Zahăr Premium Luduș funcționează în prezent aproape de capacitatea maximă. Pentru campania de procesare demarată în luna septembrie 2024, fabrica a semnat contracte cu peste 800 de fermieri din Transilvania, pentru o suprafață totală de 8.800 de hectare de sfeclă de zahăr. Zahărul de la Luduș este produs 100% din sfeclă de zahăr cultivată în Transilvania și este comercializat pe piața internă sub brandul Bod.

În ceea ce privește perspectivele de viitor, Fabrica de Zahăr Premium Luduș își va dezvolta capacitatea de procesare și de producție datorită unui proiect declarat eligibil, care va fi finanțat prin intermediul Programului Investalim. Investiția are valoarea estimată de 128,8 milioane de lei, din care 62,5 milioane de lei reprezintă valoarea finanțării prin Programul Investalim, iar diferența va fi asigurată din bugetul propriu.

Reporter: Vă rog să ne faceți o prezentare cronologică a măsurilor luate după ce ați preluat Fabrica de Zahăr Luduș, în februarie 2023.

Mihaela Neagu, proprietara Fabricii de Zahăr Premium Luduș: Colaborăm cu multe societăți comerciale, agricole, cu toți fermierii din zonă, județul Mureș fiind un județ care cultivă sfeclă de zahăr. În anul 2023, în februarie, așa cum ați spus, am preluat Fabrica de Zahăr, suntem în plină producție, anul acesta am semnat pentru 8.800 de hectare, cu peste 800 de fermieri, până acum suntem la jumătatea campaniei, avem în jur de 20.000 de tone de zahăr produs românesc în siloz. Acesta merge către supermarketurile din România, facem export de melasă și export de borhot, în țările Uniunii Europene, și suntem într-o întreagă forfotă în ceea ce privește producția în fabrică.

Rep.: În mod tradițional, campania începe în 15 septembrie și se termină aproximativ în 15 decembrie. Cum decurge în acest an campania, putem vorbi despre un ritm record de procesare a sfeclei de zahăr?

M.N.: Chiar astăzi am avut o întâlnire cu reprezentanții fermierilor, cu care ne înțelegem foarte bine. Suntem în discuții și în permanentă relație cu asociația fermierilor, care este arondată efectiv culturii sfeclei de zahăr, cu probleme specifice. La Luduș se lucrează, transportul merge foarte greu, deoarece se lucrează la podul de la Luduș și se circulă pe un singur sens. Noi încercăm să ne aprovizionăm și să nu avem sincope. Mai avem și noi mici defecțiuni inerente într-o fabrică și atunci mai trebuie să oprim, dar suntem în parametri foarte buni, normali. Nu așa cum ne-am dori, nu pot să spun că lucrurile merg la superlativ, dar producem și încercăm să ținem un echilibru, să putem să gestionăm toată situația, să închidem campania pe 31 decembrie. La nivel european, anul acesta nu a fost un an foarte benefic pentru cultivarea sfeclei de zahăr deoarece a fost secetă. La începutul campaniei am adus foarte multă sfeclă care dădea un conținut ridicat de zahăr invert, adică se afișa mai mult un produs secundar, melasă, decât zahăr, dar pe parcurs am reglat lucrurile.

Rep.: Atât înainte de achiziționarea fabricii, cât și după aceea, au fost multe speculații cu privire la intențiile dumneavoastră. Au fost și sunt consumatori care nu înțeleg de ce zahărul care iese de pe poarta fabricii de la Luduș are etichetă de Bod. Vă rog să explicați acest aspect.

M.N.: Eu am cumpărat prima dată fabrica de la Bod, iar brandul de la Bod este de la 1880 și era mult mai cunoscut ca și pungă, ca și culoare, ca și definiție în piață. Fabrica de Zahăr Luduș nu avea în piață, când am cumpărat-o, o identitate vizuală pentru o pungă și atunci pentru că noi aveam deja brandul Bod cumpărat mi-am dorit foarte mult ca acesta să rămână și era listat în mai multe supermarketuri și ar fi însemnat să creez un alt brand de la zero și nu ar fi fost atât de ok, nici din punct de vedere financiar și nici pentru imaginea de marketing pe care eu mi-o creasem alături de zahărul Bod. Dar ca și idee, dumneavoastră știți că noi aducem sfeclă de pe aproximativ 3.000 de hectare și din zona Brașovului, și chiar de la Bod. Este zahăr cu sfeclă făcută în județul Brașov, respectiv în localitatea Bod, o parte din el.

Rep.: Ați încheiat anul fiscal 2023 cu rezultate foarte bune, am remarcat o creștere atât a cifrei de afaceri, cât și a profitului net în condițiile în care în ultimii ani nu s-a putut vorbi despre un profit, ci au fost pierderi constante. Sunteți mulțumită de aceste prime rezultate?

M.N.: Da, eu sunt mulțumită atâta timp cât pot să aduc o plusvaloare unei comunități în care activez, respectiv celor din județul Mureș și atâta timp cât și fermierii au înregistrat anul trecut profit în ceea ce privește cultura sfeclei de zahăr, unde au o subvenție foarte bună de la Uniunea Europeană. Eu pot să spun că sunt mulțumită și îmi doresc să am la fel de multe creșteri și în anii care urmează.

Rep.: Înainte să ne întâlnim, am făcut și o scurtă vizită în fabrică, prilej cu care am făcut cunoștință cu inginerul șef al fabricii, care ne-a făcut turul și am ajuns la un moment dat la Centrul de Comandă al fabricii și dumnealui ne-a spus că ”aici e creierul fabricii”, dar, totuși, ”inima fabricii rămân oamenii.” Câți angajați are în prezent fabrica?

M.N.: Activitatea este sezonieră, din septembrie și până în decembrie procesăm sfecla de zahăr, în rest ambalăm. În prezent, cu tot cu zilieri sunt circa 250 de angajați, dintre care 190 permanenți.

Rep.: Care este rolul resursei umane în această activitate?

M.N.: Mare, pentru că este o activitate specifică și durează foarte mult să pregătești un inginer, un it-ist, un inginer de sistem, pentru că fabrica este automatizată și atunci resursa umană și forța de muncă este mare și are pondere mare și în costul pungii de zahăr.

Rep.: Ați anunțat de curând că aveți intenții importante, foarte serioase, pentru viitorul fabricii, mă refer la retehnologizare, și în acest sens ați accesat și ați câștigat o finanțare importantă, la care se adaugă o sumă la fel de importantă din bugetul propriu pentru aceste retehnologizări care vizează următorii trei ani. Vă rog să ne spuneți mai concret despre ce este vorba.

M.N.: Este mult spus că am câștigat, deoarece nu am semnat contractul încă. Finanțarea este prin Programul Investalim, unde Statul Român vine cu 50% și noi cu 50%, cota noastră de cofinanțare, și ne permite retehnologizarea fabricii și mărirea capacității de procesare, adică ne dorim să avem o capacitate mult mai mare de procesare, dar nu acesta este cel mai ambițios plan al meu. Cel mai ambițios plan al meu este să încep să cumpăr teren agricol și să creez plusvaloare adăugată, adică să pot să îmi creez pe lângă fabrică o societate agricolă care să îmi fie efectiv și furnizor. În străinătate, majoritatea fabricilor de zahăr au în proprietate teren agricol. Pentru mine, acesta ar fi un plan mult mai ambițios decât cel care va începe de la anul.

Rep.: Adică vă doriți să închideți cercul, cum se spune…

M.N.: Nu să-l închid, dar măcar să am stabilitate, pentru că pentru o parte din sfeclă aș putea să investesc în teren agricol și să mi-o produc singură sau cu alți asociați și să avem materia primă măcar o parte asigurată de către noi.

Rep.: Cultura de sfeclă este destul de atractivă în acest moment.

M.N.: Pot să spun că eu cred că este cea mai bănoasă la momentul actual, din culturile mari, nu cunosc date și cifre exacte dar în ceea ce privește probabil grâul, floarea soarelui, unde se știe ce dezastru a fost în ultimii trei ani, da, este atractiv financiar.

Rep.: Pe de altă parte, vă doriți și să diversificați gama de produse.

M.N.: Bineînțeles. Ne dorim să facem mult mai mult zahăr stick pentru cafea – acele baghete de zahăr. Ne dorim să facem zahăr vanilat, zahăr cubic, adică tot ce are legătură cu produsul zahăr. Inclusiv ambalaje cu alte gramaje și să diversificăm un pic.

Rep.: Piața pe care activați este destul de dură. În 1989, în România erau peste 30 de fabrici, iar astăzi mai avem doar două fabrici funcționale. Mai mult decât atât, există probleme și cu concurența neloială a zahărului importat din alte țări, unele chiar vecine. Cum rezistați la aceste presiuni externe?

M.N.: Cu greu. Anul trecut, când noi ne-am terminat producția noastră chiar și noi am importat 2.240 de tone din Ucraina, care are un preț de aproape 75% din prețul nostru de producție, cu tot cu transport, deci este un preț pe care nu poți să îl combați în nicicun fel, deoarece fabricile din Ucraina sunt și de alte capacități, mult mai mari, producția e mult mai mare, iar ei nu respectă anumite reguli pe care Uniunea Europeană le-a impus fermierilor. În plus, au gazele subvenționate, fiind producători în procesare de alimente beneficiază acum de diverse taxe de la stat și nu ne mai fac o concurență loială. Uniunea Europeană a impus un mic embargou și o să vedem cât va dura și cum va fi.

Rep.: Care ar trebui să fie reacția Statului Român vis-a-vis de acest aspect, pentru că statisticile spun că în România se consumă anual peste 400-450.000 de tone, iar producția proprie reprezintă un procent mic din această cifră.

M.N.: 75.000 de tone producem. Noi și cealaltă fabrică, cam 75.000. Diferența vine din import și atunci de aici presiunea masivă pe noi ca producători români, de preț. Trebuie să intrăm întotdeauna în prețul lor, ceea ce de multe ori ne provoacă mari dureri de cap, adică nu putem să rezistăm la prețul pe care îl aduc ei, din import.

Rep.: Produceți și melasă și borhot, care deocamdată nu sunt atât de atractive pentru piața internă.

M.N.: Da, borhotul este un produs care merge în fermele zootehnice de animale și pe care îl caută foarte bine vecinii noștri unguri. Noi acolo exportăm, dăm și în România, dăm și la fermierii români, iar pentru melasă suntem în discuții cu fabricile care o folosesc ca materie primă, cei care fac bioetanol sau cei care fac drojdie pentru industria alimentară.

Rep.: Pe când zahăr din Luduș la export?

M.N.: Nu putem să acoperim ce avem noi la intern, dar să facem și export. Am avut cerințe, dar nu putem. Avem contracte în România, pe care vrem să ducem marfa noastră ca produs românesc în magazinele din România.