Decalog şi dialog. Crucea, iaurtul şi photoshop-ul

1 octombrie 2017

Nu, nu este titlul unei fabule din care să extragem morala la final și nici un pamflet care trebuie tratat ca atare, deși admit că asocierea celor trei termeni poate părea năucitoare. Așa și este. La fel de năucitoare a fost și știrea apărută în mass-media la finele lunii trecute, știre potrivit căreia reprezentanților lanțului de magazine Lidl din Belgia (deci taman în inima Uniunii Europene) le-a venit o idee de o intelighenție dezarmantă: să șteargă în photoshop crucile care împodobeau turlele unei biserici ortodoxe ce apăreau pe etichetele musacalei și iaurturilor grecești. Explicația a fost una foarte simplă, cităm: evităm să utlizăm simboluri religioase pentru că nu vrem să excludem nicio credință religioasă. Simplă, simplă, dar cam ambiguă după umila noastră părere. De ce? Pentru că aceeași firmă, pe un site al său din Cehia, nu manifestă aceeași reținere în a promova Orientul printr-o imagine, frumoasă de altfel, a unui minaret împodobit cu semiluna islamică. Deci, vorba lui Nichita Stănescu, totul este atât de simplu încât devine de neînțeles. În primul rând explicația cu pricina se contrazice întrucât retușarea tendențioasă a imaginii și eliminarea crucii duce (cum de altfel s-a și întâmplat) tocmai la excluderea acelui segment de consumatori care se identifică cu acest simbol. În al doilea rând printre specificațiile obligatorii pe care trebuie să le conțină eticheta nu figura ceva de genul „A se consuma exclusiv de către creștini” sau „Interzis budhiștilor, musulmanilor, mormonilor și ateilor.” Personal nu cred că un creștin de bun-simț este deranjat de faptul că pe un anumit produs găsește, ca semn distinctiv, semiluna, steaua lui David, chipul lui Buddha sau un totem apaș. Dimpotrivă, este posibil ca tocmai acestea să le ateste proveniența și originalitatea, deci să le ridice prețul. Pe de altă parte nu pot să nu-mi amintesc, nostalgic, cu câtă mândrie își expuneau doamnele, în urmă cu 25-30 de ani, faimoasele carpete cu „Răpirea din serai” alături de vechile icoane moștenite de la bunici. Curat exemplu de ecumenism!

În aceeași categorie, a știrilor năucitoare, am inclus-o și pe cea din 2 septembrie 2017, care ne anunță următoarele: domnul Otfried Richard Best, candidat la fotoliul de primar al orașului Volklingen din Germania (deci nu România, Bulgaria sau Albania) din partea unei formațiuni de extremă-dreapta, le promite alegătorilor săi că, în cazul unei victorii electorale, va înlocui cifrele arabe cu unele „normale”. Și pentru ca suspansul să fie maxim nu precizează care ar fi, în opinia domniei sale, aceste cifre. Cred că vă imaginați deja invidia ce-l roade pe Don Quijote văzându-și persiflate în așa hal morile de vânt. Dar să ne gândim ce sisifice exerciții de imaginație vor trebui să facă viitorii noștri candidați la primării pentru a spera măcar la asemenea performanțe, pentru că, trebuie să recunoaștem, imaginația domnului Best frizează geniul. Nu știu dacă putem încadra aceste două știri în sfera fundamentalismului religios dar, cu tot respectul pentru candoarea scrierilor lui Emil Gârleanu, le putem așeza fără probleme sub genericul „Din lumea celor care nu cuvântă!”