BIBLIOFAGIA

Alessandro Piperno, “Cu cele mai rele intentii”
Editura Humanitas Fiction, 2008
O relatie speciala
Daca ironia plina de amaraciune, sinceritatea ascutita de sarcasm sau revolta nascuta din iubire pot fi asezate în panoplia de arme a intentiilor rele, atunci romanul tânarului star al literaturii italiene, Alessandro Piperno, poate primi un loc de cinste alaturi de cele mai periculoase exponate ale scrisului. Din scriitura fluida si densa, a carei intensitate si stralucire defileaza pagina dupa pagina cu aerul maiestuos al unui fluviu de lava, hipnotizant dar si excitant al simturilor, se întelege lesne ca sub cenusa stilului mocneste o experienta personala care admite un joc fara limite de registru. Lirismul aproape patetic sau salbaticia biologiei se justifica si se continua într-o poveste care nu admite nici o pauza de reflectie, nici un moment de respiro.
„Cu cele mai rele intentii” este un tablou de familie în care un tânar nascut dintr-o mama catolica si un tata evreu îsi cauta identitatea si o gaseste în cele din urma într-o furie eliberata lent, între scrîsnire si hohote de rîs, între compasiune si autoflagelare, asa cum îi sta bine unui autor care lasa suficiente urme înspre o experienta personala intensa si, probabil, purificata de scris. Asezat de critici alaturi de marele cutremur numit Philip Roth, Piperno reuseste sa ne convinga suficient de seducator, ca de acolo de unde priveste, conditia umana se vede foarte bine.Cam ca în dialogul între bunicul iubitor de arta care îsi întreaba sotia ce i-ar spune lui Picasso, daca ar intra brusc în camera: Bah, probabil ca i-as cere un împrumut.