Odă Bucuriei în mioritica Românie
7 ianuarie 2007Şi am intrat în Uniune, aderând. Unii mai bine, alţii mai rău. Pentru noi echipele Zi de Zi şi Ziarul de Mureş mariajul cu Uniunea Europeană nu a început sub cele mai bune auspicii, motivul făcând deja înconjurul României. Şi mulţi s-au bucurat de arestarea preventivă a directorului general al publicaţiilor noastre, Aurelian Grama. Şi mulţi au văzut că e rost de sânge. Mai ales acei închipuiţi nedreptăţiţi ai articolelor scrise în decursul anilor de către colegii mei şi de către mine.
Şi mulţi au aşteptat ca astăzi să nu mai ieşim pe piaţă. Până şi ştirile date de către colegi de ai noştri din Mureş indicau acest lucru, cu toate că un singur ziarist a fost curios să ne întrebe de ce nu suntem încă pe piaţă, deşi România s-a întors la muncă din 3 ianuarie.
E o perioadă într-adevăr dificilă, ne-am minţi în primul rând pe noi dacă am spune altfel, dar mergem înainte pentru că acest lucru şi-l doreşte şi Aurelian. Ca redactorii să continue să scrie, iar cu concursul colegilor noştri de la administraţie, marketing, difuzare, ziarele să fie pe piaţă. Pentru că acesta este răspunsul nostru la ceea ce se întâmplă: ne continuăm activitatea.
În final, aş vrea să inserez mesajul cu care Aurelian Grama a început acest an, ceea ce ne-a transmis nouă şi prietenilor săi.
Odă Bucuriei! Beethoven. Grecii antici şi latinii au loc în bibliotecă. De undeva din Ev Mediu venim şi noi. De Renaştere ne minunăm şi azi. Spre modernitate trăiam ca naţiune. Între războaie am emigrat spre America. După 90, prin Europa. Venit-a vremea să folosim cu acte în regulă cuceririle Occidentului, acasă la noi în bătrâna Europă. Venit-a vremea să ne lăudăm cu Brâncuşi,
Coandă, Eliade, Ionescu sau Cioran, dar şi cu ce avem noi mai bun: dragostea între iubiţi, soţi, taina prieteniei unice, pasiunea şi cultul muncii împlinite, nebunia de a fi mândru român, dar înţelept să nu repeţi marile greşeli ale străbunilor ori psihologia poporului.
Odă Bucuriei!…
Coloana Infinitului…
Pasărea măiastră…
La Mulţi Ani!
Ligia VORO
Lasă un comentariu