Am fost la „Desculț în iarbă” încălțat, dar încântat

Am fost curios să particip la cea de-a treia ediție „Desculț în iarbă” din mai multe motive: nu aflasem la timp de prima ediție, la cea de-a doua nu am reușit să ajung, nu mai fusesem niciodată pe Insulă și, nu în ultimul rând, mă atrăgea programul și invitații.
Startul s-a dat la 11 dimineața cu muzica asigurată de cel mai vechi DJ din România și pasionat colecționar de vinyluri, Sorin Lupașcu. La 16:30 a fost programat un recital Sorana Mărgăraș feat Stelian & Dragoș Colceriu Acoustic Session, o inițiativă JCI de promovare a tinerelor talente.
Din păcate, nu am reușit să ajung decât pe la 7, moment în care insulița se umplea văzând cu ochii. Baloturi de fân erau puse la discreția celor care nu îndrăzneau să se așeze direct pe iarbă și tot fân era așezat și pe scena pe care urma să cânte și să încânte publicul inconfundabila Ada Milea și carismatica actriță și cântăreață Anca Hanu. Cele două au început concertul la 8, ceea ce mi-a oferit suficient timp ca să mă orientez. Insula e, într-adevăr, mică, ceea ce anglofilii ar cataloga drept cozy, și are o capacitate de 1000 de oameni, cel puțin pentru acest eveniment. Am ochit un stand la care se serveau băuturi (presupun că era o gamă mai largă, dar eu am ales fără rezerve berea) și altul la care se servea mâncare. La cel cu mâncare a fost în mod constant coada cea mai mare (rimă involuntară). Lumea a fost relaxată și prietenoasă. Atmosfera care domnea era una de liniște și relaxare, posibil amplificată de temperaturile ridicate care-au încins insula, în pofita vegetației abundente, pe tot parcusul zilei. Seara a adus cu sine și o boare de aer rece și, în jurul orei 8, primele acorduri ale recitalului mult-așteptat.

Ada Milea și Anca Hanu au cântat multe piese compuse pentru spectacolele de teatru la care au lucrat, iar publicul a fost receptiv și, judecând după fețe, postúri și aplauze, s-au simțit bine de tot. Concertul a durat peste o oră și, dacă ar mai fi durat încă atât, nu cred că ar fi obiectat cineva.

La finele concertului cerul se cam întunecase, în aer plutea o undă de electricitate și, cu gândul la ediția precedentă, care la aceeași oră era scăldată-n ploaie, am murmurat o scurtă rugăciune de înduplecare a naturii. A avut succes fiindcă, exceptând câțiva stropi răzleți și tupeiști, nu ne-a incomodat nici măcar o aversă.
Când a început să se lase-ntunericul s-au aprins și luminițele care au creat o atmosferă jucăușă ce te-mbia la film sau dans. Conform programului, filmul înainte, dansul după miezul nopții. Ecranul de proiecție a fost instalat, dar filmul a început cu o întârziere de vreo 40 minute, timp numai bun să mă încing la nostalgii cu amici și cunoștințe pe care nu le-am văzut demult.
Titlul filmului surpriză a fost „Splendoare în iarbă”, clasica peliculă romantică a lui Elia Kazan cu Warren Beatty și Natalie Wood în rolurile principale. Nu vă pot, însă, destăinui părerea mea fiindcă, de data asta, viața a bătut filmul, iar discuția în care m-am adâncit cu o cunoștință m-a absorbit mai tare decât imaginile proiectate în noapte pe pânza aflată la peste 20 metri de mine. Ce-i drept, am fost în iarbă, a fost și splendoare, până la urmă, iar cadrul nocturn dădea întregului moment o tușă de mister care survine doar după miezul nopții.

Afișul evenimentului anunța că acesta se va prelungi până în zori, pe muzica aleasă cu grijă de Sorin Lupașcu, dar cum mă prăvălesc involuntar spre cea de-a treia decadă a vieții mele, nici organismul meu nu mai e ce-a fost în cea de-a doua. Am mai supus aparatul foto la o rafală de poze de rămas bun, am mai luat o dată bacul (ca să trec Mureșul) și am luat un taxi care mă aștepta, parcă prevăzător, la doi pași de mal. În prima zi a săptămânii, reîntors la redacție, am scris acest text și iată că acum l-ați și citit. Sper că v-a plăcut.

PS: Ne vedem la următoarea ediție „Desculț în iarbă”, care va avea loc în 12 august. Vor cânta cei de la Fără zahăr, pe care ar fi păcat să-i ratați. Nu mă întrebați de film, că nu știu ce se va proiecta, dar am încredere în gusturile organizatorilor.

Andrei VORNICU