Comedia se joacă foarte serios

A rămas în legendă ca simpatica profesoară de matematică, madam Isoscel, din cele cinci serii cu Liceenii. Dar, în cei 53 de ani de teatru, Tamara Buciuceanu a întruchipat sute de personaje. Astăzi are aceeaşi vervă şi dragoste de scenă.

"Robustă ca o locomotivă germană, puternică şi violentă ca o bombă de la Los Alamos, mieroasă sau mieunată, ca pisicile desenelor animate, frumoasă cât s-a putut, sperioasă şi piţigăiată, melancolică sau tandră ca filmele indiene, dansantă şi ţopăitoare, când cele de vârsta ei s-au vândut resemnării, cântând în falset ca mine sau "pe bune" ca Frank Sinatra, imprevizibilă ca ziua de mâine, Tamara Buciuceanu este o imensă uzină plutitoare pe oceanul artelor atât de dramatice, o minune singulară, născută anume să ne uluiască"- caracterizarea făcută de Horaţiu Mălăele, regizorul spectacolului jucat la Târgu Mureş. O caracterizare nu doar foarte exactă, dar şi plină de umor. Tamara Buciuceanu este unică, aşa cum a fost şi în spectacolul Nepotu', piesă cu două personaje, scrisă special pentru ea de Adrian Lustig. Alături de Marea Doamnă a scenei româneşti a jucat mai tânărul coleg de breaslă Şerban Pavlu, care până la nici 30 de ani a jucat zeci de roluri, confirmat în urma succesului cu Pocker la Teatrul de Comedie, dar şi la Bulandra şi Teatrul Act. Dramaturgul Adrian Lustig a scris acest rol, de fostă "tovarăşă", colegă cu "chimista", care îşi aşteaptă nepotul înfiat, din SUA special pentru Tamara Buciuceanu. "Tamara e o actriţă magnet: publicul vine să se încarce de energia şi tonusul ei care îţi ridică moralul chiar şi când te face să plângi. În 53 de ani de carieră, n-a avut nici o cădere. Pentru un autor dramatic, acceptul Tamarei Buciuceanu de a juca într-o piesă scrisă de el e o victorie în sine. Ca şi regia lui Horaţiu Mălăele" – a spus Adrian Lustig.
După aproape zece minute de aplauze, cu spectatorii în picioare Tamara Buciuceanu s-a retras într-o cabină, vizibil marcată de reacţia publicului târgumureşean. "Aici este un public cu totul special iar aplauzele au fost extraordinare. Mă uitam la public şi mă gândeam că parcă am fi la cel mai mare meci de pe un stadion. M-am străduit să joc acest rol cu multă dragoste, să-i dau cele mai multe valenţe. Am vrut să ating latura omenească a vechii "tovarăşe"; a fost totuşi o femeie şi a crescut un băiat care nu era al ei. Alături de mine joacă tânărul Pavlu Şerban un tânăr deosebit de talentat. M-am bucurat să văd că publicul este avizat şi reacţionează acolo unde trebuie, cu multă inteligenţă. Comedia se joacă foarte serios şi mă bucur că spectatorii râd sau aplaudă exact acolo unde trebuie, deşi nu avem poante sau alte găselniţe", a spus marea artistă a teatrului românesc.

Teatrul este o sărbătoare

Tamara Buciuceanu a mai spus că i se umple sufletul de bucurie atunci când vede în sală tineri, mulţi tineri: " M-am bucurat să văd că într-o jumătate de sală e numai tineret, asta înseamnă că îi interesează teatrul, poate şi eu. Eu pentru tineret am rămas ca o legendă, după cele cinci serii cu Liceeni, profa de mate, madam Isoscel. Atunci când te duci la teatru este ca o sărbătoare şi ar fi foarte frumos dacă tinerii s-ar îmbrăca mai elegant. Nu spune nimeni că blugul nu este un pantalon bun, care se poartă, dar este ceva sportiv, pentru cotidian, pentru teatru ar trebui ceva mai special."
Tamara Buciuceanu a spus cu destul regret că nu prea există înlocuitori pentru generaţia aceasta de actori, dar speră ca în timp să se formeze artişti care să continue ceea ce au început ei, aceşti monştri sacri ai teatrului românesc.
Cora MUNTEAN

Şerban Pavlu: Să joci cu Tamara Buciuceanu este foarte greu, nu pentru că aşa vine vorba ci pentru că este ca şi cum ai juca lângă 12 persoane. Doamna Tamara debordează de vitalitate, de energie, o energie pe care eu nu o regăsesc în mine. Este provocator, ai mult de învăţat, ai mult de privit. Mă surprind şi acum privind pierdut la dânsa.