Milioane de dolari Monden
  • admin
  • 0 comentarii
  • 57 Vizualizări

Milioane de dolari

Hotãrât lucru, sunt o rãsfãţatã a destinului, dar nu înţeleg de ce trebuie sã am tocmai acum parte de întâmplãri atât de fericite şi nu le-am avut în tinereţe. Când puteam obţine şi altceva decât încântarea ochiului. Marţi Dana, nepoata, a fost liberã, asta dupã ce a dormit pânã la prânz. Dupã ce am întrebat-o dacã nu deranjeazã cumva prezenţa mea îndelungatã acolo, Dana mi-a zis cã delirez şi cã ea se bucurã sincer cã are cu cine sã iasã. Dupã o discuţie profund filozoficã despre influenţa familiei în perioada copilãriei asupra evoluţiei adultului, nepoata a decretat cã Freud a fost un obsedat, cã psihologii sunt nişte frustraţi şi cã trebuie sã trãieşti aşa cum simţi. Tragem o bârfã scurtã despre soţia premierului, cu care am fost eu la Le Club şi Dana crede cã "ãştia n-or s-o ducã prea mult împreunã, îţi spun eu. Ea e tânãrã, cu inimã zburdalnicã, iar el este din ce în ce mai obosit. Of, mãtuşico, dacã aş spune eu ziariştilor de scandal ce vãd şi câte aud la Casino, m-aş îmbogãţi". Pãi şi de ce nu o faci, întreb eu. Ea mã priveşte şãgalnic şi cred cã se gândeşte cã-s cam înapoiatã. "Ioneasco, mergem în vizitã la Jiji, dupã care disearã te duc la Million Dollars", zice ea foarte fericitã. Eu nu înţeleg despre care Jiji este vorba, dar îndrãznesc sã bãnuiesc. Ea începe sã dea telefoane sã facã rezervãri la milioanele alea de dolari. Dupã cât se agitã, cred cã e o cârciumã cu ştaif şi intru în panicã. Dãnuţo dragã, nu ştiu dacã am ţoale pentru cine ştie ce cârciumi de lux. M-a liniştit cã nu trebuie ţinutã specialã. Pe la 4 ne-am urcat în maşinã şi ne-am oprit la Mariott. Mã ţin scai dupã nepoatã-mea, pe care o salutã o grãmadã de domni bine. Pe unii am impresia cã i-am vãzut prin ziare. Urcãm la nu-ş ce etaj şi intrãm într-o salã foarte elegantã, unde dãm de o duduie aranjatã de parcã s-ar pregãti sã pozeze în Play Boy. Dana vorbeşte cu ea, prin jur se învârt tot felul de indivizi ce mie-mi par dubioşi. "Mãtuşã, aici are Becali birourile. Vrei sã intrãm?", mã întreabã Dana. Draga mea, mã tem cã nu prea avem subiecte comune, în plus nu ştiu dacã aş face faţã unei astfel de conversaţii. Dana îmi spune cã se gândea cã vreau sã fac un interviu cu el. Îi spun cã o lãsãm pe altãdatã.
Dupã ce mai facem o turã pe la Mall mergem la Million Dollars. În faţã erau parcate numai limuzine, eu aveam emoţii cumplite. La intrare vreo zece zdrahoni, cu aspect de killeri profesionişti. Sunt totuşi destul de respectuoşi, ne conduc în salã. Unde, decepţie totalã. "Bine mãi Dano, dar asta e cârciumã de cartier", zic eu. "Pãi şi ce-ai vrea la Bariera Vergului Ioneasco, lux?", râde amuzatã Dana. Ne aşezãm la o masã, unde mai vin vreo câţiva prieteni de-ai ei şi-l aşteptãm şi pe "iubi" al Danei. Noi atragem toate privirile, e clar cã facem notã discordantã. Mã gândesc cã sigur pe uşã existã un afiş cu "Interzis albilor", pe care noi nu l-am vãzut şi aştept sã vinã bodyguarzii sã ne scoatã afarã. Nu vin gãrzile, dar vine un ospãtar care ne scoate din sãrite. Şi noi pe el. Nu are simţul umorului, nu are rãbdare şi fumeazã din 5 în 5 minute, se vede clar cã nu-i convine deloc cã munceşte. Pe de o parte îl înţeleg. E furios cã trebuie sã-i serveascã pe nişte indivizi care n-au muncit în viaţa lor. Mã uit în jur şi cred cã e prezent tot Codul Penal. Nepoatã-mea se amuzã flirtrând cu nişte indivizi de la masa alãturatã, unul îi face un trandafir din şerveţel şi când i-l dã. Dana se îngãlbeneşte. Mã uit spre uşã şi vãd un tip periculos care se apropie de noi. Realizez cã nu poate fi decât "iubi" şi mã apucã rãul. Dacã încep ãştia o bãtaie aici nu mai rãmâne urmã de cârciumã. Dar tipii se salutã jovial, moment în care încep sã cânte artiştii. Manele. Cu dedicaţii. Un zgomot infernal. Lumea danseazã pe unde poate, cã loc de dans nu-i: pe mese, pe lângã mese, pe sub mese. Ies sã merg la toaletã, unde dau de o fatã care urina în chiuvetã. Realizez cã-i travestit şi mã feresc sã o privesc.
Dupã ce ieşim, aproape dimineaţa, nu mai aud nimic. Dar am fost la lãutari. Dacã nu apare Popeasca, eu plec acasã. Deja este prea mult pentru mine.

Ioneasca de la doi

Distribuie:

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Recomandari


Citeste Zi de Zi Online


 

 

 




 

 

 

Print


 

Transilvania Business

ARHIVE